Am luat laptopul in brate,am sters praful de pe el si am accesat pagina de blog. Aici, panza de paianjen, furnici si alte gaze :). Cativa vizitatori, nu multi, dar tot sunt. Din cand in cand cineva se aboneaza sa urmareasca blogul. Degeaba, nu mai scriu, sau scriu de 2 ori pe an.
Mi-am pierdut interesul pentru blog, netul direct pe telefon si FB l-au inlocuit. Pacat! Au fost ani frumosi in care imi scriam articolele intai in minte si apoi le puneam pe blog, sau alta data scriam instant. Acum parca nu mai e cum era, nu mai gasesc blogul asa interesant. Au fost si alte vremuri, aveam alt statut, acum totul e schimbat.
Stau cu un ochi pe blog si cu altul pe leganut. Veghez somnul puiutului meu. Respira regulat, zambeste, rade in somn. Zambesc si eu, oare ce viseaza? Danseaza cu ingerii? sau viseaza ca il fac sa rada? Nu stiu, nici nu o sa aflu vreodata, dar ce conteaza? importanta e fericirea.
Am alte prioritati acum, vremurile s-au schimbat, timpul nu mai e in favoarea mea. Mi-e dusman, uneori clipele as vrea sa dureze o vesnicie, alteori as vrea sa dispara cu viteza luminii.
Dispar si eu, ma duc la somn. Sper sa ne revedem curand draga blogule, draga cititorule!
despre mine......despre altii 
Daca e de panze de paianjen, fluturi, insecta, inseaqmna ca blogul tau a devenit salbaticit, o mica jungla… Nu a murit! Tu ti-ai pierdut putin interesul, dar acum e timpul sa abordezi scrisul cu alta perspectiva. „Kidlilly, o fetita cu nevoi de femeie in jungla pasiunii salbatice”.
Ce imi place!
Si, daca tot am ocazia sa comentez ceva si tu te uiti la bebe cum doarme, iti mai scriu ceva: „Cred că una dintre cele mai suprimate ființe de pe Terra este Pasiunea. Pasiunea dnei Roucher își fixase brațele într-un trup masculin pe care a scris cu propria ei iubire.
Când cineva are o pasiune abandonată, din start îți dai seama că acea persoană adăpostește ciudata creatură nepământeană într-un loc secund, nefiresc al ființei sale. Pasiunea este ceea ce activăm în bătaia inimii noastre atunci când ne dorim să ne simțim întregi. Nu există prea târziu pentru pasiune, dar lăsată prea mult în umbră, ea devine pală, bolnavă, frustrată și însingurată. Cine ar vrea să îmbrățișeze o ființă feminină nepământeană, frustrată? Eu am îndrăznit…”
Ce spui, ne intelegem? Stii ca eu am citit aici cu drag, stii asta, nu?
Multumesc pentru comentariu 🙂
Blogul acesta era al unui copil cu nevoi de femeie, nu stiu daca il pot reinventa, as putea scrie despre o femeie cu nevoi de copil 🙂
hai ca ma gandesc 🙂
cu mult drag, Lilly are un kid 🙂
Sa fiti sanatosi voi, daca o sa ai timp si imaginatie si dispozitie, o sa scrii.
Multumim mult! 🙂