Tablou de familie!

Fiecare dintre noi dorim sa pastram vii anumite momente din viata noastra. Si cum facem asta? Cred ca cel mai la indemana sunt fotografiile, mai ales acum cu noua tehnologie cand nu mai ai nevoie de aparat foto ci doar de un smarphone. Dar cu toate acestea se intampla ca acest obiect sa zaca undeva si sa nu poti imortaliza momentul. Sau chiar sa nu poti sa-l scoti in acel moment. Cum era atunci cand l-am intalnit pe sot sa-i spun, stop! Sa facem o poza pentru eternitate, sau atunci cand i-am dat viata, sa opresc doctorii sa fac poze. Sunt haioasa, stiu!

Si atunci ce faci? Atunci te folosesti de minte si incerci sa pastrezi viu acel moment memorabil. Desigur ca uitam mult dar sunt multe imagini importante clasate in mintea noastra.

Am si eu astfel de amintiri, desigur impactul emotional a fost puternic, altfel le uitam.

Tabloul de familie care e pictat in mintea mea arata asa: noi trei tinandu-ne de mana, mergand pe un drum usor serpuit.El e in mijlocul nostru si face legatura dintre noi doi (parintii). Imi pare cel mai sugestiv tablou pentru trei membrii ai familiei. E clar, mergem toti pe acelasi drum care uneori are anumite obstacole dar faptul ca ne tinem de mana arata cat suntem de legati si uniti inte noi.

Mi-as dori sa avem si o asemenea fotografie in albumul de familie, dar pana o realizam e acolo intiparita in suflet si minte.

Altfel de rutina!

Cred ca orice ar face omul in viata tot ajunge la o rutina. Cand mergeam la job aveam o rutina acum la jobul de mama tot am ajuns la rutina. Se pare ca nu scap nicicum.

Ma gandeam zilele trecute ca daca nu am avea copilul ne-am plictisi maxim; ne-am plictisi pentru ca ne-am obisnuit cu el, ca nu mai vedem si nu mai stim cum am putea sa ne desfasuram in lipsa lui.

Cand eram doar doi mergeam la job, ajungeam seara acasa, luam cina impreuna si povesteam verzi si uscate de la job, sau de prin lume adunate. Povesti aveam. Apoi butonam, ne uitam la tv, la filme, vedeam o emisiune cap-coada sau dormeam leganati la Vocea Romaniei sau alte emisiuni. Daca aveam pofta de ceva bun la 9 seara, rapid ne imbracam si mergeam pana la mall. Era liniste in casa, uneori mult prea liniste.

Acum? Acum e mult mai misto, avem un sef care ne face program, nu putem lua hotarari fara sa tinem cont de parerea si necesitatile lui. Dar seful asta e cel mai funny sef din lume, cu toate ca ne face program noua ne place. Cand il vedem pe el vesel si plin de energie stim clar ca asta ne dorim. Nu mai mergem la mall si la cumparaturi noaptea, nu vedem emisiuni cap coada si nici filme, stam la masa cu urechile ciulite, mereu in asteptarea comenzilor. Nu dormim decat pe reprize.

Nu ne plictisim deloc, ne place acest „trio magic”, ne place aceasta rutina, ne place sa radem, sa ne jucam, sa inventam, sa invatam unii de la altii. Casa noastra e mereu plina.

O primavara frumoasa!

2016!

Se termina luna ianuarie si eu nu mi-am facut timp sa ma gandesc ce mi-as dori pentru acest an. Cand am pasit in 2015 asteptam cu sufletul la gura sa-l intalnesc pe bebitz, sa vina pe lume si sa ne bucuram de el. Acum tot universul meu se invarte in jurul lui, daca merg la cumparaturi musai sa-i iau lui ceva, el e prioritatea mea, totdeauna trebuie sa tin cont de el. Se pare ca sunt o mamica care nu mai pune asa pret pe latura feminina ci mai mult pe cea materna, poate gresesc dar imi place sa fiu mama. Nu intelegeam cand citeam despre mamici ca nu reusesc sa se pieptane dimineata, acum asa sunt si eu, cu parul valvoi prins in elastic, ma bucur daca reusesc sa ma spal pe fata si pe dinti. Jobul de mama e frumos dar si foarte solicitant, nici cand dorm nu dorm ca tot acolo is sa-l aud, sa-l simt, sa stiu ca e bine.

Vad multe mamici, pe strada, aranjate, cu unghii facute, parul aranjat si le admir, eu nu reusesc sa le fac pe toate, am prioritizat si partea de beauty a ramas la urma, cand am putin timp liber prefer sa ma odihnesc, sa citesc, sa fac ce e mai important, o sa vina vremuri mai bune cand o sa am mai mult timp pentru mine, acum prefer sa dedic acest timp celor dragi.

Voi ce mai faceti? ce v-ati propus pentru 2016? Unde mergeti in concediu?

Un an minunat!!!

 

 

Ce mai spal eu!?!

Daca nu se inventa harnicuta, adica masina de spalat automata, oare cum ma descurcam? Multumesc inventatorului, mare om!

De cand formam un trio magic, rufele s-au inmultit si harnicuta e solicitata zilnic de mai multe ori. Am mai spus si cu alte ocazii, multe tolerez dar mizeria cel mai greu, asa ca spal.

Se spune despre persoanele din zodia fecioara, ca sunt foarte meticuloase, ca sorteaza rufele pe culori, etc. n-as putea spune, adica nu spal albe cu negre, decat ocazional, dar nu-s chiar asa exagerata incat sa aranjez totul pe culori. Am cam trei categorii- albe, negre si colorate, exceptie cele delicate cu care sunt mai atenta.

Problema e ca nu caut in buzunare niciodata, eu m-am dezobisnuit sa port lucruri in buzunare ca deasta am o geanta mare, vorba sotului- de carat cartofi, si pun acolo ce am nevoie, dar sotul din dotare nu are geanta, el are multe buzunare, pline toate. Am spalat eu de foarte multe ori servetele de hartie cu rufe negre de au iesit toate rufele ninse si am avut ce piguli dupa toate scamele.

Mai nou spal monede, aproape de fiecare data cand spal rufe deale sotului am bucuria de a-i spala banii, nu hartii ca delea nu-mi lasa, monede care zdrangane prin masina parca-s bombe. Nu stiu cum se face dar mereu are multe monede, chiar si din acelea mici mici de 1 ban, eu alea nu le stiu da la magazin, ma enerveaza, le primeste rest si le stocheaza in buzunare, le imprastie prin casa si mai ajung si in masina de spalat.

Pe langa monede mai spal tot felul de suruburi, chei si scule, de mi-e mila de biata harnicuta la ce tratamente o supun.

Daca tot se practica spalarea de bani, practic si eu la propriu acest lucru.

Voi ce mai spalati in afara de rufe?

Wishlist!

Uneori daca scri o dorinta pe o bucata de hartie parca se implineste mai repede. Ati experimentat?

Pe diferite siteuri am observat ca exista optiunea wishlist, adica ce produse iti doresti dar momentan nu le poti cumpara, sau poate iti plac 5-10 produse si dupa ce le-ai pus pe lista dorintelor te poti hotari mai usor ce sa achizitionezi. Bine, se poate intampla sa le pui pe lista si sa zaca acolo mult si bine, poate sa nu ajungi niciodata sa le achizitionezi. Ramai doar cu placerea alesului dar si asta e ceva.

O lista a dorintelor poti face si de ziua ta, de Craciun, de aniversarea casatoriei sau orice alt eveniment care doresti sa-l marchezi.

De cateva zile ma gandesc si eu sa-mi deschid un wishlist, sa scriu ce am nevoie sau ce mi-as dori dar sa stiti ca asta nu e suficient. Lista asta trebuie sa ajunga la familie, la prieteni, la persoane care vor sa te ajute sa-ti implinesti anumite dorinte.

Desigur cele mai frumoase cadouri n-i le facem noi insine, mereu ne surprindem cu ceva frumos. In plus dupa ce iti cumperi ceva te simti mult mai bine, terapia prin shopping functioneaza mereu, poate mai mult la femei dar sunt convinsa ca sunt si barbati care fac acest tip de terapie.

Eu cred ca femeile au o placere in a cheltui banii si barbatii in a-i face.

Fondatorul FB s-ar putea inspira din postarea mea, sa faca o aplicatie la sectiunea Events, unde lumea si-ar putea face o astfel de lista, care sa fie publica, sau doar vizibila pentru anumite persoane care nu sunt inspirate in acel moment si nu stiu ce sa-i cumpere. Decat ceva nefolositor mai bine o lista din care sa te inspiri sau alegi.

Evident ca poti face si un eveniment gen „ziua lui Lilly” si la detalii pui lista de dorinte.

Pana la urma nu e suficient sa ai dorinte trebuie sa gasesti si solutii sa le implinesti!

Sunteti curiosi de wishlistul meu?

Buna seara, blog lasat in paragina!

Am luat laptopul in brate,am sters praful de pe el si am accesat pagina de blog. Aici, panza de paianjen, furnici si alte gaze :). Cativa vizitatori, nu multi, dar tot sunt. Din cand in cand cineva se aboneaza sa urmareasca blogul. Degeaba, nu mai scriu, sau scriu de 2 ori pe an.

Mi-am pierdut interesul pentru blog, netul direct pe telefon si FB l-au inlocuit. Pacat! Au fost ani frumosi in care imi scriam articolele intai in minte si apoi le puneam pe blog, sau alta data scriam instant. Acum parca nu mai e cum era, nu mai gasesc blogul asa interesant. Au fost si alte vremuri, aveam alt statut, acum totul e schimbat.

Stau cu un ochi pe blog si cu altul pe leganut. Veghez somnul puiutului meu. Respira regulat, zambeste, rade in somn. Zambesc si eu, oare ce viseaza? Danseaza cu ingerii? sau viseaza ca il fac sa rada? Nu stiu, nici nu o sa aflu vreodata, dar ce conteaza? importanta e fericirea.

Am alte prioritati acum, vremurile s-au schimbat, timpul nu mai e in favoarea mea. Mi-e dusman, uneori clipele as vrea sa dureze o vesnicie, alteori as vrea sa dispara cu viteza luminii.

Dispar si eu, ma duc la somn. Sper sa ne revedem curand draga blogule, draga cititorule!

Fashionista?!?

De multe ori realizez ca am nevoie sa cumpar ceva de urgenta; poate un lapte, o smantana, o paine, sau uneori ceva dulce sau de rontait. Pentru asta nu merg la un hypermarket ci la magazinul de la coltul strazii sau al blocului pentru ca e mult mai accesibil. Dar cum ma imbrac pentru iesirea asta?

In casa de obicei stau lejer imbracata, blugii ma incomodeaza dar un tricou larg, o pereche de colanti sau de panatloni de trening sunt perfecti. Dar cand ies pe strada ma gandesc daca imbracamintea mea e potrivita? Adica nu pot iesi imbracata sumar si nici prea sexi, nu ma simt bine sa se benocleze unul sau altul la mine. In anotimpul rece e perfect ca imi pun geaca peste si nu conteaza daca am bluza de pijama pe mine dar in rest trebuie sa tin cont de vestimentatie.

Nu ma machiez, nici nu-mi pun pantofi cu toc cand ies dupa paine, prefer sa ies cu pantalonii de casa si incaltata cu cizme, mi se pare risipa de timp sa ma tot imbrac si dezbrac, sa pierd 10 minute cel putin cu imbracatul si dezbracatul. In timpul respectiv deja e rezolvata urgenta. Nu fac parada modei pana la magazin.

Am vazut insa persoane care nu ies nearanjate din casa chiar daca stiu ca in ziua respectiva se ocupa de treburile casnice ele tot se aranjeaza de dimineata, isi pun un rimel si putin dermatograf si poate un luciu de buze. Dar si persoane imbracate in pijama sau pantaloni scurti, iarna, iesite la cumparaturi la magazinul din colt.

Mie nu imi place sa ma aranjez asa mult, am un ritual de ingrijire dar pe cel de infrumusetare de multe ori il ignor. Nu ma intereseaza sa am rimel pe ochi atunci cand fac curat si nici sa-mi pun blugi atunci cand ies dupa paine. Pentru mine daca sunt decent imbracat e suficient, nu am considerat niciodata ca sunt imbracata nepotrivit atunci cand ies dupa paine desi asa arat.

Voi cum sunteti? Va place sa va aranjati mereu? iesiti dupa paine in hainele de casa?

Oglinda!

O femeie fara oglinda nu e femeie!

Sigur o femeie poarta in geanta o oglinga, daca nu separat atunci cutiuta de fard dispune de ea, sau un alt produs cosmetic. Acasa iarasi avem oglinzi in baie, pe hol langa usa de intrare si chiar in dormitor.

Avem nevoie de oglinda, zilnic ne uitam in ea, trebuie sa stim mereu cum aratam sau daca mai trebuie retusat ceva atunci cand iesim din casa.

Daca ne apuca probatul hainelor din dulap tot oglinda ne ajuta sa facem cele mai inspirate combinatii si alegeri. Sau, aranjatul parului care de cele mai multe ori ne da batai de cap.

Noi femeile de oglindim mai mult decat barbatii, ne maimutarim mai mult, ne cautam mai mult in oglinda defectele. Nu cred ca trece neobservat un nou punctulet aparut pe fata sau un cos in barbie. Suntem mai atente la detalii si in acelasi timp ne place sa stim tot, sa nu ne scape nimic, sa fim bine informate.

Intr-un cuvant suntem dependente de oglinda si ne place sa avem cat mai multe.

Si eu am oglinzi dar nu suficiente, imi lipseste una mare in hol dar sper ca acest lucru o sa se rezolve curand si intr-o baie care momentan nu e folosita. In dormitor nu-mi lipseste, pentru ca acolo nu mi-am dorit oglinda.

Am vazut ca foarte multa lume are oglinda mare in dormitor, inclusa in mobila- adica lipita pe o usa mare de dulap sau pe usa de la dressing. Pe de’o parte e explicabil pentru ca multa lume are dressingul in dormitor si e mai confortabil sa ai oglinda chiar acolo decat sa mergi in baie sau orice alta parte a casei. Pe de alta parte mi se pare incomoda pentru ca ori de cate ori dai nasul cu ea ai tendinta sa te uiti, sa te verifici, sa vezi ce si cum, si poate uneori zambesti cand te vezi sau te intristezi ca ai vazut ceva ce nu iti convine.

Mie nu imi plac oglinzile in dormitor, chiar daca as pune as opta pentru interiorul dulapului nicidecum sa fie la vedere. In dormitor imi doresc mai multa intimitate, vreau lucruri simple si confortabile, culori deschise si vesele care sa ma binedispuna si sa-mi ofere odihna si relaxarea necesara.

Voi cate oglinzi aveti? Cum vi se pare oglinda in dormitor?

Eticheta!

Fiecare produs cumparat are o eticheta, eticheta care contine informatii pretioase pe care de multe ori le ignoram. Uneori, cand sunt intr-un magazin si vreau sa cumpar un produs ma uit pe eticheta si cand vad cati aditivi are il las pe raft. Alteori nu citesc eticheta, pur si simplu il iau daca mi-e pofta de el si ignor total informatiile. Imi asum orice risc. 

Intr-o zi cand am mers dupa paine la magazinul din coltul strazii am vazut pe raft niste drajeuri galbene care mi-am amintit de drajeurile din copilarie cu gust de citrice. N-am citit eticheta, le-am platit si am ajuns cu ele acasa. Pofta, pofta! am mancat cateva dar am fost total dezamagita ca nu semanau cu ceea ce ma asteptam eu defapt. Sotul mai inspirat a citit eticheta si pe eticheta era o atentionare cum ca afecteaza intelectul copiilor. Deci erau periculoase, aditivii continuti iti afectau memoria si intelectul. Problema e ca se comercializeaza in continuare, ca papa copiii dar si adultii, ne asumam noi consumatorii tot riscul, producatorul doar avertizeaza dar alte masuri nu e interesat sa le ia.

Etichetele hainelor in general ma deranjeaza si de cele mai multe ori le iau jos, in special la cele care vin in contact direct cu pielea mea. Si cum nu mai au eticheta cand trebuie puse la spalat nu mai am ce citi, asa ca le pun cum cred de cuviinta.Cele delicate le spal la 40 de grade desi microbii nu se distrug la aceasta temperatura dar ma mai salveaza fierul de calcat care e fierbinte si distruge microbii, oricum nu pot spune ca sunt foarte sensibila de felul meu. Evident sunt materiale care nu le suporta pielea mea si atunci le evit dar in general daca aleg bumbac simplu sau cu elastan nu am probleme.

In sezonul asta de reduceri mi-am luat si eu o bluzita  dar fara sa citesc ce material este. Am platit-o  si zilele trecute am gasit-o intr-o punga si am pus-o la spalat. Am taiat eticheta dar nu m-am uitat deloc ce scrie. Cand sa o intind la uscat, surpriza, era in miniatura, eu o luasem sa fie buna peste colanti si acum este cu vedere la buric. Am spalat-o eu la 40 grade dar degeaba ca materialul continea poliester si trebuia sa o curat chimic. Din pacate nici de sters praful nu-i buna acum.

Poate intr-o zi o sa invat sa iau etichetele in serios, sa citesc inainte sa cumpar, sa respect instructiunile, sa nu ma ghidez dupa pofta si feeling.

Voi luati etichetele in serios?

Cadouri peste cadouri!

In decursul unui an primim cel putin 3 cadouri: de Craciun, de Paste si de ziua nostra. Unele cadouri sunt in concordanta cu ceea ce ne dorim, asta pentru ca cei care ne-au cadorisit ne cunosc foarte bine sau ne-am ales noi cadourile si ei le-au platit. Evident surpriza nu e e asa mare daca stii dinainte ce primesti, nu te mai poti entuziasma, supriza nu mai exista.

Ma gandesc ca daca iti place un parfum si ii spui celui care vrea sa ti-l cumpere exact denumirea si unde il gasesti atunci cand il primesti tot te bucuri pentru ca ti-l doreai foarte mult. Nu e surpriza dar e bucurie.

Altele sunt surpriza dar nu aduc bucurii. Atunci cand vezi punga de cadou sau cutia ai emotii pentru ca nu stii ce e inauntru, evident ca mereu iti imaginezi ca acolo se afla ceva frumos dar din pacate uneori esti pe deplin dezamagit, incerci sa pari fericit si multumit dar din pacate toate acestea sunt in aparenta. Pur si simplu nu iti plac sau nu se potrivesc cu gustul tau.

Multumesti, zambesti dar apoi iei cadoul si il pui intr-un colt de dulap si te gandesti ce sa faci cu el? Sa-l arunci? parca nu te lasa sufletul. Sa-l dai mai departe? dar oare cui i s-ar potrivi? Sa-l lasi acolo pana candva cand o sa-i gasesti o intrebuintare? Cred ca asta fac cel mai des.

Voi cum procedati atunci cand cadourile sunt sub asteptari? Ce faceti cu ele?

Ce va doriti sa primiti in acest an de Craciun?