Educatia, personalitatea, fondul genetic, cei 7 ani de acasa.
2.Dacă ar trebui să alegi între familie şi persoana iubită ..pentru a fi fericită”Ce ai alege”?
Am mai spus asta, cred ca trebuia sa fiu balanta pentru ca imi place echilibrul, si mereu incerc sa impac si capra si varza. Fara parinti si familie n-as fi eu si chiar nu as vrea sa fiu niciodata pusa in postura de a renunta la ei in favoarea unui iubit si nici nu cred ca as putea, ii iubesc prea mult, trebuie sa gasesc o cale de mijloc.
Fericirea mea vine de la cei care ma iubesc si ma inteleg.
3.Ce fel de personalitate ai?
Nu am o personalitate puternica, de multe ori mi-am dorit sa nu-mi pese, sa calc in picioare, sa ma pun pe mine pe primul loc dar n-am reusit niciodata. Eu sunt altfel! Am o personalitate care se modeleaza dupa dorintele celorlalti atunci cand merita.
4.De ce unele persoane,atunci când pierd persoanele iubite..au impresia că nu mai are nici un rost să înceapă altă relaţie?
Pentru ca doare! Pentru ca ranile au nevoie de timp ca sa se vindece! Pentru ca esecul naste frica! Pentru ca asa trebuie sa fie!
5.Cum te simţi atunci când ura te cuprinde?
Nu cred ca urasc pe cineva sau ceva. Mereu am incercat sa nu dezvolt astfel de sentimente. Sunt persoane care imi sunt antipatice, nu le agreez dar le ocolesc sau sunt lucruri pe care zic ca le urasc dar niciodata n-am simtit in adancul sufletului acel sentiment si nici nu as vrea sa se intample asta vreodata. Cred ca sunt doar lucruri care nu imi plac, nu-mi convine, nimic mai mult, si cand zic ca urasc e doar un mod de a spune.
Atunci cand ma entuziasmeaza ceva la prima vedere, auzire, simtire, etc sfarsesc prin a fi dezamagita, iar atunci cand sunt reticenta, prevazatoare, rezervata sfarsesc prin a ma entuziasma si bucura.
Gandirea pozitiva si atragerea energiei pozitive nu mai functioneaza in aceste cazuri. Totul e la mana destinului, se intampla exact asa cum trebuie sa se intample dar gustul amar nu reusesc sa-l acopar usor, framantarile si consumul psihic este mare.
Probabil ca nu sunt un bun manager al sentimenetlor mele, inca invat acest management, invat sa primesc infrangerea ca pe o victorie, invat sa vad partea plina a paharului, invat ca bucuria cea mare e intotdeauna la final.
Sunteti buni manageri atunci cand vine vorba de simtiri, trairi si sentimente?
Nu stiu daca ati avut vreodata ocazia sa cuceriti sau totul a fost mult mai simplu, v-ati lasat cuceriti si n-a mai trebuit sa miscati nici un deget.
Eu cred ca barbatii nu mai stiu sa cucereasca o femeie, poate si invers e valabil. Sau… femeile asteapta mult prea mult?
Apare in viata ta ca si un uragan, incearca sa te impresioneze cu expresii de genul ” maine iti arat Europa!”( poate cu degetul pe harta ), unde vrei sa petrecem weekendul? (si cand ajungi acolo iti spune cat trebuie sa platesti) „, ” ne vedem peste o ora la mine sau la tine”, etc isi doresc doar sa zboare, sa simta doar briza care le sufla in freza, sa pluteasca pe aripi de inger, nu au rabdare sa te cunoasca, sa vada daca aveti ceva in comun, daca totul se poate baza pe ceva, daca rezista fixativul la briza marii, daca tocurile nu-s prea inalte pentru a urca in avion, daca e destul de ordine in casa incat sa-ti permiti un musafir. Si daca refuzi iti sar in cap si zic:” ai fite, esti pretentioasa fata!, nici macar nu sti ce vrei!, etc”.
Dar tu Batman? Tu vezi ceva? Iti place sa zbori si atat, nici macar nu ai un aeroport al tau, ceri mereu permisiunea sa aterizezi undeva si iti place sa visezi, sa zbori, sa te distrezi.
Atunci cand o sa poti sa stai pe picioarele tale, sa ai rabdare, sa nu aticipezi raspunsuri, sa fi calm poate o sa-ti reuseasca ceva.
Dupa o anumita varsta si o perioada indelungata de singuratate e foarte greu sa gasesti pe cineva dornic si potrivit pentru o relatie stabila, cei buni sunt deja luati, iar cei ramasi au cel putin o problema. Evident ca si eu intru in aceasi oala, daca nu as avea o problema nu as fi aici.
Analizand eu situatia respectiva am constientizat ceva legat de dorinta unui barbat si dorinta unei femei atunci cand intra intr-o relatie.
Un barbat intalneste o femeie, daca ajunge sa-i faca curte clar e atras de aspectul fizic, clar isi doreste sa o aiba cat mai repede, nu conteaza ca nu simte decat atractie, important e ca ea sa-i cada in plasa si apoi daca se intampla sa mearga bine lucrurile si sa functioneze poate la un moment dat ajunge sa se indragosteasca de ea, sa dezvolte sentimente. Nu are nevoie de siguranta, nu-si doreste sa simta pamantul sub picioare, nu-si doreste ca femeia respectiva sa fie cine stie ce, nu-si pune intrebari, nu se loveste de bariere, testeaza si daca iese testul merge mai departe, daca nu face stanga imprejur si merge to next one. As compara asta cu un drive test facut la o masina. Sunt atatea companii incat nu se lasa prins in prima plasa, pana nu simte adrenalina sub talpa nu dezvolta sentimente, nu se ataseaza.
O femeie intalneste un barbat, il studiaza, vrea sa stie in ce se baga, asteapta sa faca el primul pas, ii place sa fie cucerita, alintata, sa se simta sigura in acea relatie, dezvolta sentimente, se indragosteste, isi pune sperante, se lasa dusa de val si daca i se raspunde pozitiv se implica in relatie trup si suflet. Abia atunci cand are sentimente se poate implica, altfel i se pare ca-i superficiala. Daca facem comparatia cu drive testul sa stiti ca o sa cumpere masina daca ii asigura confortul necesar, are o culoare frumoasa si se simte in siguranta, nu trebuie sa simta adrenalina ca sa se indragosteasca de ea.
Ceea ce constientizeaza mai putin barbatii e faptul ca pentru o femeie e foarte usor sa obtina sex, hai sa fim seriosi, doritori sunt destui, nu ramanem in pana daca hormonii nostrii topaie chiar daca asta se intampla mai rar, pentru ca avem alte moduri de aplanare a conflictelor la nivel hormonal. Nu zic ca nu-i valabil si de cealalta baricada, in randul barbatilor, doar ca trebuie sa plateasca mai mult decat un blink blink dat din gene.
Siguranta si stabilitatea pentru o femeie este data de sentimente, ele ne asigura ca nu gresim, ele ne spun ca in dragoste totul e permis. In schimb un barbat nu are nevoie de asa ceva, de cele mai multe ori ei se simt stabili si siguri in propria piele, nu au nevoie de sentimente pentru a intari asta.
Suntem diferiti si functionam diferit!
Morala: daca femeile ar gandi si simti mai putin si barbatii ar fi mai receptivi la nevoile noastre lumea ar fi mai fericita!
si mi-am proptit barbia in palme si ma gandeam ce ironie – adica noi femeile, fiinte despre care se spune ca suntem complicate, ca mereu ne place sa complicam lucrurile, ca e foarte complicat pentru un barbat sa ne descifreze putem cu usurinta sa spunem cele doua cuvinte ” te iubesc”, ca aceste doua cuvinte fac mai mult decat un inel cu diamant, mai mult decat 1000 de perechi de pantofi, ca un gest simplu ne ridica la cer, ne face sufletul sa vibreze….
iar barbatii- fiinte simple, usor de inteles, carora nu le plac lucrurile complicate, nu le place nici sa le complice nu pot sa spune cele doua cuvinte. E atat de greu sa-si dea drumul sentimentelor, sa reactioneze usor, sa spuna atunci cand simt „te iubesc”. Probabil ca genetic nu-s setati, le lipseste o setare, un cromozom.
Daca ar fi mai romantici, mai atenti la gesturi si lucruri simple sigur femeile ar fi mai minunate. Faptul ca o femeie vrea un inel cu diamant sau 1000 de perechi de pantofi, sau 100 de genti demonstreaza faptul ca cele doua cuvinte sunt inlocuite cu lucruri valoroase. Legea compensatiei dragilor!
Metaforic vorbind prima taietura e cea mai profunda si dureroasa. Clar nu o uiti niciodata. Ceea ce ma framanta pe mine :
” Cum e a doua taietura provocata de acelasi cutit?” te poate taia mai tare decat te-a taiat prima data? Intensitatea durerii e mai mare sau mai mica in comparatie cu prima taietura? Mai ai curaj sa incerci?
Nu cred ca exista om care sa nu iubeasca. Iubim parintii, rudele, prietenii, animalele, florile, campurile, dealurile, marea, muntele, cunoasterea, muzica, dansul, viata, mereu este ceva de iubit.
In timp ajungem la varsta la care simtim nevoia de o altfel de iubire, vrem sa iubim un el sau o ea. Vrem ca aceasta iubire sa fie cea mai frumoasa dintre toate iubiriile de pe lumea asta. Sentimentele noastre capata o alta forma, sunt mai intense, ne urca pe culmi nevazute, ne fac sa vibram, sa ne dorim ca ceea ce sa simtim sa nu se termine niciodata. Vrem ca toata viata sa iubim si sa fim iubiti.
Din punctul meu de vedere iubirea pentru un El sau o Ea este de doua feluri: iubirea pasionala si iubirea matura.
Iubirea pasionala apare de nicaieri, intr-o clipa simtim ca suntem cei mai frumosi, cei mai minunati, intr-o clipa atingem culmi inalte si ne dorim ca toata viata sa fie asa de frumoasa.
E iubirea aceea care iti da fluturi in stomac, care te face sa vibrezi, e chimia care se leaga intre doua persoane. Te trezesti intr-o clipa indragostit lulea, nu mai vezi altceva, nu-ti doresti nimic mai mult, totul ti se pare perfect.
Noaptea te trezesti cu EL in gand, dimineata ai zambetul pe buze, chiar de afara-i frig si ger si soarele sta ascuns intre nori in sufletul tau e cald si bine, e mereu soare, e a si cum ai fi pe cea mai frumoasa plaja din lume.
Nimeni si nimic nu-ti poate schima starea asta. E iubirea care orbeste, care te lasa sa vezi doar partea frumoasa a lucrurilor. Nu pui la indoiala nimic din ceea ce simti, nu vezi defecte, nu vezi nimic urat, e iubirea perfecta.
E iubirea care se-ntampla o singura data in viata si apoi toata viata o cauti dar nu mai gasesti acele senzatii. Facand o paralela, destul de grava as zice, se aseamana cu prima doza de heroina. Mereu cei care se drogheaza incearca sa mai simta acea senzatie care le-a dat dependenta dar nu o mai gasesc niciodata.
Si dragostea da dependenta, odata ce ti-a intrat in suflet si-n vene mereu ti-o doresti. Daca o pierzi tot ce-ti doresti e sa fii indragostit, sa mai iubesti odata si inca odata, sa te imbeti cu parfumul ei.
Din pacate dragostea asta pasionala intr-o zi se rupe si suferim. Plangem, jelim, nu vrem sa acceptam ca am pierdut totul. Foarte rar se intampla ca aceasta dragoste sa se transforme intr-o dragoste matura si sa dureze tot restul vietii.
Iubirea matura e diferita, e iubirea care se obtine in timp, intai ne castiga increderea, ne face sa fim constienti de calitatile si defectele celuilalt, ne face sa ne acceptam asa cum suntem. E iubirea care se cladeste zi de zi, in fiecare zi adaugi inca o caramida si asa in timp ajungi pe culmi inalte.
E iubirea care iti ofera stabilitate, confort, sentimentul de bine. E iubirea care are grija de tine, care simte atunci cand nu zambesti, care te face sa zambesti dupa o zi grea.
E iubirea care cere timp, dar in acelasi timp e iubirea durabila. E iubirea care are finalitatea dorita.
Te invata sa apreciezi lucrurile simple, te invata sa ai incredere in tine, te invata sa lupti, te sustine cand ti-e greu, te inconjoara mereu. Te iubeste pentru ceea ce esti, pentru sufletul care-l ai nu pentru ceea ce ai putea fii.
E iubirea care se sedimenteaza, care formeaza o familie, care face copii frumosi, care razbate peste tot.
Cred ca o astfel de iubire o pierzi mai greu, pentru ca in timp dezvolta incredere, comunicare, intelegere, sentimentul de bine.
Dragostea trebuie intretinuta mereu, trebuie sa ai grija de ea altfel o pierzi, altfel scade din intensitate, si riscam sa ne trezim singuri.
E doar perspectiva mea asupra iubirii. In fond IUBIREA se simte, se traieste, e altfel pentru fiecare dintre noi. Important e sa o cautam si sa luptam pentru ea
E primul premiu pe care il primeste acest blog si implicit eu. Atasat de aceasta frumoasa cutie cu fundita rosie era un biletel pe care scria ” pentru Lilly- pentru ca face cel mai bun tort de mere, pentru ca eu nu stiu sa fac tort de mere, dar stiu sa dau cadouri” semnat Crocoditza.(te invat eu sa faci si tort) M-am bucurat foarte mult si am topait prin casa in jurul PC-ului, si mi-am inceput weekendul cu un mare zambet pe fata 😉
Vreti sa stiti ce era in cutie? Pai erau multe……soare, zambete, fericire, iubire, admiratie, simpatie, bunatate, sinceritate….lucruri simple care ne fac fericiti, sau mai fericiti 🙂
O sa fiu modesta si o a zic ca e cam mult pentru un blogul colorat in mov si cam saracacios imbracat in cuvinte, si pentru un tort de mere care se face intr-o jumatate de ora dar e delicios.
Multumesc mult Croco!
O sa dau si eu premiul mai departe in primul rand pentru toti cei care ma rasfoiti- va stiti voi care sunteti, pentru toti cei care ati indraznit sa lasati si un comentariu- anonimi sau blogari, si apoi pentru toti cei care sunt in lista mea de blogroll, pe care va citesc zi de zi, si care imi faceti zilele mai frumoase, ma faceti sa zambesc, sau imi starniti diferite sentimente de la admiratie pana la ingrijorare.
No gata cu atatea cuvinte lacrimogene ca nu mai am servetele in casa, dar am comandat astazi cativa paleti – vremuri mucoase, ce sa facem.
Un weekend minunat la toata lumea!
Eu ma delectez cu o nunta si apoi cu sarbatoarea celor care nu mai sunt printre noi.
PiSi: Sa deschideti cadoul- e un mare tort acolo! pofta!
Arhive
Despre mine…….
...din Ardeal, de la Cluj ...o persoana normala, sau care tinde spre normalitate ...o persoana simpla, dar totusi complexa... un muncitor pe plantatie... un om care invata zilnic sa lupte... o zambitoare... o persoana plina de viata!!!
despre mine......despre altii 
Comentarii recente