Tablou de familie!

Fiecare dintre noi dorim sa pastram vii anumite momente din viata noastra. Si cum facem asta? Cred ca cel mai la indemana sunt fotografiile, mai ales acum cu noua tehnologie cand nu mai ai nevoie de aparat foto ci doar de un smarphone. Dar cu toate acestea se intampla ca acest obiect sa zaca undeva si sa nu poti imortaliza momentul. Sau chiar sa nu poti sa-l scoti in acel moment. Cum era atunci cand l-am intalnit pe sot sa-i spun, stop! Sa facem o poza pentru eternitate, sau atunci cand i-am dat viata, sa opresc doctorii sa fac poze. Sunt haioasa, stiu!

Si atunci ce faci? Atunci te folosesti de minte si incerci sa pastrezi viu acel moment memorabil. Desigur ca uitam mult dar sunt multe imagini importante clasate in mintea noastra.

Am si eu astfel de amintiri, desigur impactul emotional a fost puternic, altfel le uitam.

Tabloul de familie care e pictat in mintea mea arata asa: noi trei tinandu-ne de mana, mergand pe un drum usor serpuit.El e in mijlocul nostru si face legatura dintre noi doi (parintii). Imi pare cel mai sugestiv tablou pentru trei membrii ai familiei. E clar, mergem toti pe acelasi drum care uneori are anumite obstacole dar faptul ca ne tinem de mana arata cat suntem de legati si uniti inte noi.

Mi-as dori sa avem si o asemenea fotografie in albumul de familie, dar pana o realizam e acolo intiparita in suflet si minte.

Sunt aici!

Va salut pe toti si va spun ca v-am dus dorul! 🙂

Nu am fost plecata, am umblat doar prin culisele blogului, v-am mai citit din cand in cand dar de scris nu mi-am facut timp si nici chef.
Cred ca mi-am cam iesit din mana dar poate o sa ma fortez sa mai postez din cand in cand si pe blog.
Ce am facut vara asta?

A fost o vara plina. La job fiind perioada concediilor trebuia sa ne inlocuim intre noi asa ca nici nu stiu cum a trecut vremea, acum era luni acum era deja vineri, acum suna ceasul acum parca iarasi era noaptea tarziu si trebuia sa ma odihnesc.
Pot sa va spun ca nu am reusit sa port toate rochiile si fustele din dulap pentru ca au fost putine zile fierbinti. La terasa nu am iesit deloc si nici soarele nu m-a vazut decat in treacat.
Sa nu credeti ca am devenit a workaholica, ma rog nu la job, timpul mi-a fost furat altfel.
Ne-am mutat in casa noua, si cautatul, amenajatul, mutatul mi-am luat energia de care mai dispuneam. Stiti voi cate lucruri adunam, si atunci cand ne mutam le simtim pe toate, toate trebuie adunate si apoi puse la loc.
Nici acum n-am terminat, mobila din living trebuie montata, sper ca in weekend sa reusim; si mai avem mult de aranjat dar in timp, nu-mi fac probleme, toate la timpul lor.
Cum e in casa noua?
E bine, e mai mult spatiu, mai multa liniste, exceptie cainii vecinilor care ne dau trezirea in weekend cain rest ii trezim noi cu noaptea in cap.
Acasa e acolo unde sunt oamenii dragi tie, unde sunt lucrurile tale, unde te simti bine si relaxat. Spun asta pentru ca mi-am dat seama ca n-a fost asa de greu cand m-am mutat.
Am fost si la doua nunti, ne-am distrat si simtit bine la amandoua, mai asteptam alte nunti frumoase si la anu.
Am aniversat si noi 1 an de happy mariaj, pot spune ca a fost un an frumos, cu multe impliniri, multa dragoste, multe lucruri frumoase care ni s-au intamplat. Parca ieri imi tremurau genunchi la starea civila si nu reuseam sa ma obisnuiesc cu noul nume, si azi parca am si uitat cum m-a chemat inainte.
Sper sa gasesc subiecte frumoase si sa scriu si pe blog, sa-mi fac timp acum ca vine vremea rece, sa mai stam la taclale, sa ne mai citim ca pe vremuri.
Voi ce ati facut vara asta?

True love!

Eram in autobuz,  ma intorceam acasa de la job. A fost o zi grea, plina, mintea mi-era plina, ochii obositi, urechile infundate, tot ce vroiam era sa ajung acasa, in mediul meu, acolo aerul e asa cum mi-l doresc, sau il pot face sa fie benefic pentru mine.

Langa mine, asezati pe scaune era un cuplu, un el si o ea. I-am privit, m-am uitat la ochii lor, se intelegeau din priviri, nu-si luau ochii unul de la celalalt, isi zambeau, traiau momentul. Parca erau intr-o bula, bula lor, nici mirosul din autobuz, nici aglomeratia, nici zgmotul, nici plansetul unui copil nu putea strapunge acea bula.

Respirau si traiau iubirea.

Am zambit, mi-am incarcat bateriile din fericirea lor, si mi-am amintit ce frumos e sa fii indragostit, sa iubesti, sa respiri prin toti porii iubire.

Va doresc sa va indragostiti sau reindragostiti in aceasta frumoasa primavara!

 

Romantici sau nu?

Care este ultimul gest romantic care l-ati facut pentru o persoana draga?

Stepping stone!

Cartile de povesti sunt vinovate, acolo se regasesc povesti frumoase de dragoste, acolo printesele intalnesc printi frumosi care le adora si le iubesc, zmei care le fura si printi fermecatori si viteji care lupta pentru ele si le aduc inapoi. Mereu e cu happy end!

Si ajungem adolescenti, simtim primi fiori atunci cand ne place un baiat sau o fata si credem ca e ca in cartile citite sa adormim seara, ca o sa ne indragostim, o sa ramanem toata viata impreuna si ca o sa ne iubim pana la adanci batraneti.

Si suntem tare dezamagiti atunci cand dragostea dispare, si plangem, ne tanguim, ajungem la depresie, ne doare sufletul si nu ne mai dorim sa iubim.

Si dupa ce trece un timp avem impresia ca ne-am maturizat ca nu o sa ne mai aruncam cu capul inainte, ca daca nu ne-a iesit din prima sigur ne iese din a doua. Si iarasi ajungem sa ne punem sufletul pe tava, sa visam cu ochii deschisi, sa iubim neconditionat si ne trezim intr-o buna zi parasiti, cu sufletul iarasi praf si pulbere, adunand cioburile sparte si incercand sa refacem puzzle-ul. Si nu intelegem cum altii pot si noi nu putem, si plangem ca numai noi nu avem noroc, ca am iubit cu tot sufletul si ca am primit doar tristete.

Si ne trezim la 25 de ani ca suntem ingropati in munca, ca defapt la 18 ani visam ca la aceasta varsta suntem casatoriti si avem minim un copil si incepem sa cautam ca sa ne implinim. Si cautam cautam dar mereu cand cauti nu gasesti, si atunci ne afundam mai tare in munca si ne zicem ” daca e sa fie o sa fie”. Si trec anii, intre timp incepem sa ne distram, ca doar prostii iubesc(nu eu am zis asta, am citat doar), noi acum ne-am maturizat, nu mai credem in asa ceva, avem inima de piatra si nu ne mai lasam usor dusi de val.

Si asa ajungem la 30 de ani, suntem maturi, ne dam seama ca dragostea care nu ne-a omorat ne-a intarit si suntem siguri ca momentul nostru nu a sosit inca, doar ca atunci cand o sa apara o sa ne dam seama cu siguranta.

Incercam sa deschidem ochii si celor care inca cred in povestiile de dragoste descrise in cartile cu printi si printese dar degeaba ca fiecare trebuie sa-si traiasca propria poveste, sa invete si sa se intareasca.

Si da cand apare ne dam seama din prima clipa, toate astea se simt, se traiesc, nu se pot explica. Asa trebuie sa fie!

Viata si realitatea e putin diferita intotdeauna, ne da ceea ce trebuie sa ne dea nu ceea ce ne dorim noi si toate astea spre binele nostru.

Lucrurile bune se obtin greu! e nevoie de timp si perseverenta! dar si cand le obtii te simti cel mai implinit!

Magia cifrei 11! leapsa

 Aniela Deby m-a incaltat cu aceasta leapşă care are un regulament strict, pe care o sa-l incalc 🙂

1.Postează imaginea Liebster Blog Award

2. Spune 11 lucruri despre tine:

– nu-mi place usturoiul si ceapa

– imi place culoarea mov

– ador ciocolata si dulciurile

– sunt ironica

– imi place sa fac curat si sa gatesc

– cel mai bine ma simt la mine acasa

– nu urasc singuratatea

– nu stiu inota si merge cu bicicleta

– cei mai frumosi ani ai mei au fost anii de facultate

– nu mi-e frica de doctori si injectii

– iubesc mirosul de curat si steril din spitale

3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.

Raspund la intrebarile Anielei:

1.Ce ţi-ar place să faci în viitorul apropiat?

O excursie in Dubai

2.Ce profesie au avut părinţii tăi?

Pensionari

3.La ce vârstă crezi tu că îşi începe o fată,viaţa sexuală?

Atunci cand simte ca e momentul

4.Cât de multă putere de convingere ai?

Destula si nu deajuns

5.Când erai copil,te jucai şi tu Mario?

Aha
6.Ce coafură preferată ai?

Sa fie parul aranjat desi in ultima perioada vad ca imi place sa-l port razvratit

7 .Cum îţi îngrijeşti corpul?

Igiena minutioasa, hidratare corespunzatoare si ingrijire adecvata in functie de necesitati

8.Prin ce vacanţe ai aterizat până acum,recent?

Nici o vacanta.

9.Ce ai tu mai drag pe lumea asta?

Parintii.

10.Care e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut,până acum în 2012?

Mi-am sacrificat concediul, bucatele l-am facut, chiar praf si pulbere 🙂

11.Spune-mi de ce dracu,îmi citeşti blogul. )?

Pentru ca esti ardeleanca  si curioasa.

Intrebarile mele pentru cei care onoreaza leapsa:

1. Te-ai indragostit vreodata vara?

2. Ai zburat cu avionul?

3. Ai oroare de doctori?

4. Cand ai fost ultima data la Biserica?

5. Spune-mi condimentul preferat?

6. Adevar sau provocare?

7. Iti place numele pe care il porti?

8. Visezi sa ajungi bogat/a?

9. Ti-ai face o operatie estetica?

10. Vara dormi?

11. Ai accepta sa te casatoresti din interes?

4. Nominalizează 11 persoane (+ link) care să realizeze acest tag.

Nu stiu pe cine sa nominalizez dar daca sunt doritori va rog sa spuneti si pun tag.

5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i.
6. Nu da tag-ul înapoi!

 

 

 

Leapsa! me! life! feeligs!

Ca sa ma racoresc sau sa ma incing mai tare (nu ma pot hotari) am primit o leapsa de la Aniela care se numeste ” Un om, o viata si multe sentimente!”

Ce crezi că determină pe un om să fie domn?

Educatia, personalitatea, fondul genetic, cei 7 ani de acasa.

2.Dacă ar trebui să alegi între familie şi persoana iubită ..pentru a fi fericită”Ce ai alege”?

Am mai spus asta, cred ca trebuia sa fiu balanta pentru ca imi place echilibrul, si mereu incerc sa impac si capra si varza. Fara parinti si familie n-as fi eu si chiar nu as vrea sa fiu niciodata pusa in postura de a renunta la ei in favoarea unui iubit si nici nu cred ca as putea, ii iubesc prea mult, trebuie sa gasesc o cale de mijloc.

Fericirea mea vine de la cei care ma iubesc si ma inteleg.

3.Ce fel de personalitate ai?

Nu am o personalitate puternica, de multe ori mi-am dorit sa nu-mi pese, sa calc in picioare, sa ma pun pe mine pe primul loc dar n-am reusit niciodata. Eu sunt altfel! Am o personalitate care se modeleaza dupa dorintele celorlalti atunci cand merita.

4.De ce unele persoane,atunci când pierd persoanele iubite..au impresia că nu mai are nici un rost să înceapă altă relaţie?

Pentru ca doare! Pentru ca ranile au nevoie de timp ca sa se vindece! Pentru ca esecul naste frica! Pentru ca asa trebuie sa fie!

5.Cum te simţi atunci  când ura te cuprinde?

Nu cred ca urasc pe cineva sau ceva. Mereu am incercat sa nu dezvolt astfel de sentimente. Sunt persoane care imi sunt antipatice, nu le agreez dar le ocolesc sau sunt lucruri pe care zic ca le urasc dar niciodata n-am simtit in adancul sufletului acel sentiment si nici nu as vrea sa se intample asta vreodata. Cred ca sunt doar lucruri care nu imi plac, nu-mi convine, nimic mai mult, si cand zic ca urasc e doar un mod de a spune.

Cine vrea sa preia leapsa?

O saptamana minunata!

Jucaria preferata!

Care e jucaria preferata a barbatilor? Masina sau femeia?

Buna ziua! sau…

 

” – Alo!

– Ce faci iubire?

-Muncesc! spun sec

– Auzi iubita! ma ajuti si pe mine cu…

– Hai te pup iubita! Ai grija de tine!

– Pa! „

Sunt stupefiata! nici nu stiu ce sa zic? sa ma comport normal sau sa las vorbele se curga? pana la urma, asta din cauza decentei si a bunului simt, prefer sa-mi fac treaba si sa tac.

Cum poti tu ca femeie sa suni o alta femeie, sa-i spui iubire, iubita, dulceata si alte dulcegarii destea atunci cand ai o relatie stric legata de job? (nu ne-am vazut nici pe facebook dapoi in realitate)

Ori sunt eu redusa si demodata, ori sunt prea normala pentru lumea in care traiesc!

Culmea, nici o alta persoana de sex masculin, cu care am relatii strict legate de job, nu m-a sunat vreodata si sa-mi vorbeasca asa.

Ce sa cred eu despre aceasta femeie? Ca e normala? Din pacate ajug sa o disconsider, sa o cred o nebuna, sa nu-mi faca placere sa vorbesc cu ea, si sa ma irite acest comportament care nici nu stiu cum sa-l numesc.

Nu vreau sa generalizez  si nici sa jignesc dar sunt cateva femei cu care am o relatie strict legata de job, care lucreaza in Bucuresti si care imi vorbesc asa. Lamuriti-ma si pe mine, asa se vorbeste in capitala?

Aburelile astea de care am mai vorbit si aici nu-mi plac absolut deloc, mai mult chiar ma irita si nu vreau sa fiu nesimtita si sa spun lucrurilor pe nume desi sincer nu stiu cat mai rezist.

Daca va ganditi ca aceste persoane au o alta orientare si eu sunt vizata, cred ca va inselati pentru ca in acest caz m-ar cauta pe facebook, mi-ar lasa un mesaj, dar in timpul liber nu ma cauta,ma ignora total.

Voi ati patit asa ceva? Cum ati reactionat? sau Cum ati reactiona intr-o astfel de situatie?

 

Bubite de inimioara!

Peste tot in media si in comercial vedem oferte si pregatiri pentru a intampina cum se cuvine ziua dragostei. Stiu din anii trecuti ca voi, cei care ma cititi, nu vreti sa auziti de Valentine’s day, ca nu aveti nevoie de o zi anume pentru a va celebra dragoste, ziua indragostitilor poate fi oricand, si ca tot ce se intampla in jurul nostru e doar un mod de a atrage din partea comerciantilor, un motiv in plus pentru a creste vanzarile. Inimioarele imprimate pe cutiile de ciocolata, plusurile pline de inimioare, cazarea la munte intr-o camera plina de petale de trandafiri asezate sub forma de inimioare, sampania servita la pat, si buchetul de trandafiri rosii vi se par chicioase. Sunt toate prea tipicare, sarbatoarea-i imprumutata si parca nu se potriveste.

Si eu simt la fel, parca aceste dovezi de romantism nu-s pe placul meu, nu ma vad acum plimbandu-ma cu o perna in forma de inimioara pe strada, mancand inimioare de ciocolata sau adunand petalele de trandafiri de pe jos, parca nu-i pentru mine.

Asa gandesc acum dar nu asa gandeam cand eram adolescenta. Atunci imi doream sa ma invite iubitul in oras, sa-mi ofere un plus inimioara, sa particip la un concurs de sarutat pana te ustura buzele, sa ma marit pentru o zi, sa petrec o seara romantica intr-un local intr-o ambianta romantica, sa simt cum pluteste dragostea in aer si cum ma imbat cu ea.

Ei, cred ca fiecare varsta cu farmecul ei. Atunci mi se parea ceva fantastic iar acum nu gust deloc aceasta sarbatoare, nu-mi doresc sa sarbatoresc, defapt sincer ma cam lasa rece, trec toate pe langa mine si nici macar nu ma ating.

Sper sa nu faceti alergie la aceasta sarbatoare si sa va iasa bubite de inimioare! 🙂

Tu ce dovada a dragostei preferi?