Arhive pe etichete: zambet

Starea de bine!

M-am trezit saptamana aceasta intr-o dimineata si eram tare somnoroasa, bombaneam prin casa ca  a sunat ceasul mult prea repede si n-am apucat sa ma odihnesc suflicient. In mintea mea era doar ora la care ma intorc inapoi acasa si dorinta de a dormi dupa-masa o ora, dar niciodata nu se intampla asa pentru ca evident pana la urma somnul sare iar la intoarcere acasa sigur imi gasesc indeletniciri care imi suprima dorinta de a dormi. Daca dorm de la 5 sau 6 dupa-masa seara, iarasi, adorm tarziu si sunt mereu in acelasi cerc vicios.

De regula cand ma trezesc greu dimineata, ma tarasc ca un melc prin casa, nimic nu-mi convine, nu-mi sta parul (nu ca mi-ar sta bine vreodata), parca nici o haina din dulap nu se potriveste cu starea mea si tot ce imi doresc e inca o ora de somn sapoi m-as trezi cu placere.

Din pacate indatoririle zilnice, faptul ca trebuie sa ajung pe o anumita ora la serviciu, nu-mi permit inca o ora de somn si vreau nu vreau e musai sa ma mobilizez si sa plec la servici.

Apa rece, mirosul fresh al pastei de dinti si pufosenia hartiei igienice nu au efectul de a-mi aduce zambetul pe buze si nici de a-mi da energia necesara pentru a incepe o noua zi. Si atunci ma indrept spre fereastra, o deschid larg si las sa-mi intre in nari aerul tare si racoros de dimineata.

In dimineata cu pricina am auzit trilul pasarelelor, ele cantau vesele pe ramurile copacilor de langa balconul meu, ciripeau si se bucrau ca incepe o noua zi si ca vine primavara. Le-am furat din energia si bucuria lor, mi-am incarcat instant bateriile, mi-am umplut plamanii cu mireasma primaverii si am plecat plina de energie spre servici. Aveam un zambet larg pe fata si o bucurie in suflet.

Mi-am dat seama ca ciripitul pasarelelor mi-au indus acea stare de bine, ca am reusit sa-mi schimb starea de spirit, ca m-am mobilizat foarte bine si am reusit sa fac fata tuturor provocarilor aparute pe parcursul zilei.

Detaliile fac diferenta!

Ce metode folositi pentru a combate dispozitia proastra care v-a cuprins din anumite motive? Cum va induceti bunadispozitie?

Anunțuri

Cenusareasa poarta 39!

Pentru ca azi se sarbatoreste Ziua Internationala a Fericirii, nu stiu daca voi ati auzit de ea? eu am avut o zi ultrafericita si impart fericirea cu voi.

Stiti Povestea Cenusaresei?

La fel m-am simtit si eu cand am vazut concursul de pe blogul lui Hapi. Riverwoman care vroia sa rasplateasca o cititoare fidela, clujanca si purtatoare de marime 39 la picior. Si-a cautat printre cunoscute si cunoscute alte cunoscutelor, si tot asa timp de o saptamana ca sa vada daca se potriveste cuiva acest dar. Mi-am si imaginat ca as fi o Cenusareasa care sta cu piciorul intins ca sa probeze pantoful, evident ca sunt si emotii, daca nu se potriveste? in acest caz oare cate clujence purtatoare de marime 39 o sa se inscrie? si oare cine o sa-i pice la suflet?

Mi-am spalat piciorul, mi-am facut pedichiura, mi-a hidratat epiderma si m-am inscris si eu in aceasta competitie acerba, am vazut cate fete m-au invidiat ca-s clujanca de’a lui Hapi si purtatoare de marime 39.

Azi in pauza de masa am deschis si eu mailul sa spicuiesc printre newletters si facebookul sa vad ce evenimente sunt azi si asa am aflat ca sunt fericita castigatoare a unor superbotine, la un superconcurs de la o SuperHapi. Bine ca n-am vazut aseara ca nu mai dormeam de atata fericire. 🙂

Multumesc mult Hapi! 🙂 sa mai faci concursuri frumoase si alta data si castigatoare/castigatori fericiti.

O sa zambesc atunci cand o sa le port si o sa ma gandesc la tine Hapi.

Ce fericirea v-a adus aceasta zi?

Prima impresie!

Ea- o blonda draguta, imbracata cu niste blugi skinny, un tricou lejer, cu parul desfacut pe umeri si o agrafa sub forma de fundita, de culoare verde prinsa in par. Ochi verzi, micuti, buze subtiri frumos conturate, privire sagalnica, zambet dezinvolt.

El – par saten pana pe umeri, usor carliontat, cu fir subtire, ten frumos, usor masliniu, imbracat cu niste pantaloni trei sfert, o camasa in carouri si niste mocasini usori in picioare. Privire de cuceritor, ochi micuti, zambet strengaret.

Ea – sta si se uita pierduta in jur.Tresare, isi fixeaza privirea pe ceva anume, apoi se pierde in visare.

El- o studiaza atent, simte magnetul care il atrage, ii trec prin minte diferite scenarii dar fara sa isi dea seama se indreapta spre ea.

Ea il priveste indiferenta, asteapta sa faca el prima miscare. Si El incepe jocul. O priveste atent, o studiaza, fara sa o impresioneze prea mult, face un tur cu masina in fata ei. Ea se uita la el, se uita la masina, il lasa sa-si faca showul. Oare ce o impresioneaza mai mult? El sau masina?

Ea se indeparteaza usor si il priveste dintr-un colt, el in disperarea de a o impresiona scapa masina dupa tejghea.

De mici baietii stiu ca fetele sunt impresionate de masini!

Singing in the rain!

Mereu ma trezesc cantand melodia asta cand ploua, dar in ultima luna ploile au fost asa de multe incat nu ma mai incanta sa cant si sa dansez in ploaie.
Imi place sa dansez in ploaie vara, dupa o zi caniculara, cand vine o aversa, cand imi scald picioarele prin beltile cu apa calduta, cand simt stropii mari de ploaie ca imi racoresc pielea, cand vad un curcubeu sau soarele stralucind iarasi. Acele ploi le iubesc chiar daca imi incretesc parul, partea asta nu-mi place 😀
Ploile astea reci nu ma incanta deloc, ma deprima de-a dreptul, mereu sunt lenesa, casc, as dormi nonstop, n-am chef de nimic, simt ca ma sting usor.
In schimb cand e soare sunt plina de energie, as intoarece lumea pe dos, simt ca intradevar traiesc, simt ca sunt in elementul meu si atunci ador sa dansez prin ploaie.
Probabil o sa plang cand nu o sa mai pot respira din cauza caniculei dar eu zic mai bine soare si veselie decat tristete si deprimare.
Cand ati dansat ultima data in ploaie?
O saptamana cu multe zambete!

Zambetul de ieri!

Spre seara ajungand prin oras mi s-a facut foame, si cum eram in centru am intrat la la Memo 10 sa vad cu ce se lauda. (clujenii stiu localul) Mi-am luat meniul zilei si m-am indreptat spre o masa. O batranica imi facea semne sa ma asez langa ea, dar erau destule mese libere si am preferat sa stau singura, sa mananc in ritmul meu si pe ea sa nu o deranjez. Doar la masa nu vorbim, nu-i asa?

Dupa ce a terminat masa, doamna respectiva a venit langa mine, incercand sa faca conversatie, mi-a spus istoria localului, inainte era cofetaria Silvia acolo, si multe alte lucruri… Brusc se vede in oglinda:

” Ce cap alb am!”

eu zambesc si nu apuc sa zic ceva ca incepe sa-mi spuna ca ea nu s-a vopsit niciodata, ca are firul de par foarte sanatos, si nu are nici matreata, si ca oftalmologul i-a spus ca vopseaua de par afecteaza vedere si ea nu vrea sa orbeasca.

I-am spus ca arata foarte bine si i-am zambit.

Dupa ce a mai palavragit ea cu lumea care manca de zor, si a scotocit toata geanta de 3 ori in cautarea cheilor, a hotarat ca e momentul sa plece. In timp ce ne salutam si ne uram de sanatate, un tip asezat la o masa in spatele meu scapa un cutit pe farfurie si doamna tresare brusc ” Tinere ai declarat razboi?”

Tot localul si-a postat zambete largi pe fata, doar tanarul razboinic statea rusinat cu nasul in farfurie si astepta indepartarea bunicii ca sa zambeasca si el :).

Ce motiv v-a facut ieri sa zambiti?

Zambetul de azi!

A fost o zi extrem de ploioasa iar momentul de relaxare si zambetul zilei a venit de aici:

 

 

Cand te-ai uitat ultima data la desene animate?

 

 

Cine are are, cine n-are n-are!

Mi-am lipit ochii de vitrina care ascundea in spatele ei un frumos inel cu diamant, l-am admirat, apoi am suspinat in gand si mi-am zis: eu nu o sa port niciodata un diamant.

Am vazut imagini cu locuri de neatins pentru picioarele mele, si am suspinat pentru ca stiu ca talpile mele nu vor simti acel pamant.

Am admirat rochii, pantofi, genti facute de creeatori renumiti si am simtit ca o sa raman cu admiratia, nimic mai mult.

Sunt multe lucruri, obiecte, locuri care vor ramane la nivel de vis pentru mine. Sunt mai mult decat constienta ca nu o sa-mi indeplinesc aceste dorinte, ca sunt imposibil de realizat avand in vedere statutul meu actual.

Am tras aer in piept… sunt oameni care n-au unde sa puna capul, copii care sunt bolnavi si n-au acces la tratament, oameni care se hranesc din gunoaie dar care viseaza si ei la ceea ce nu au. M-am intristat mai tare, eu trebuie sa fiu multumita si recunoscatoare pentru ceea ce am, pentru statutul meu, pentru sanatate, pentru familia minunata, pentru prieteni, pentru toate lucrurile deosebite care ma inconjoara.

Ce conteaza ca nu o sa vad niciodata Dubaiul? ca nu o sa simt stralucirea unui diamant?ca nu o sa simt mangaierea unor materiale fine? rafinamentul si eleganta unor pantofi sau a unei genti? ce conteaza ca n-am vazut niciodata marea?

Stiti ce conteaza?

Conteaza sa fi sanatos! restul sunt detalii…

De maine o sa zambesc mai mult si o sa ma intristez mai putin 🙂