Busuiocul!

De cand ma stiu mama planteaza anual,in gradina, busuioc. Vara cand era inflorit umpleam vazele din camere ca sa avem mireasma cat mai aproape. Imi place foarte mult mirosul parca nu reusesc sa ma satur si sa sorb in nari tot parfumul.

De fiecare data cand mergeam la Manastirea Nicula duceam cu noi un buchet de busuioc cu care atingeam icoana Maicii Domnului astfel reuseam sa aducem acasa sfintenia acelui loc.

Mama il punea si la uscat ca nu stiam peste an cand avem nevoie de el,daca e vorba de un botez musai ai nevoie de un strut (buchet) de busuioc. Se mai folosea si la nunta,domisoarele de onoare sau chematoarele cum se numesc pe la noi descantau la mireasa tinand in mana strutul de busuioc uscat frumos impodobit. Sau atunci candsfintesti casa preotul foloseste busuioc, ca sa nu mai spun ca la Boboteaza tinerele fete il pun sub perna sa-si viseze ursitul.

Cand m-am mutat singura  am fost nevoita sa gatesc pentru ca mancarea rece nu-i chiar pe gustul meu si eram si atrasa de bucatarie, cel mai mult de dulciuri ce-i drept. Fiind la inceput puneam doar sare si piper iar acestea nu dadeau savoare mancarii, era cam fada. Apoi am descoperit aditivii alimentari dar cum monoglutamatul nu-i tocmai bun am recurs la condimente.

Imi place foarte mult busuiocul si atunci cand fac sosuri pentru paste in care folosesc rosii sau bulion clar pun busuioc. Imi place mai mult decat oregano.

De multe ori tai rosii bucatele, pun doua linguri de ulei de masline, sare si busuioc si pun acest sos peste paine prajita si e cel mai bun mic dejun sau cina.

Ce condiment preferati sa adaugati in mancare?

Mic dejun romanesc!

…sau mai bine zis proteic ca sa nu zic „porcesc” 😀

M-am trezit putin dezamagita ca zapada cazuta ieri e pe jumatate topita, ca e mai mult lapovita decat ninsoare. Cum e weekend si nu sunt presata de timp am stat in pat cu laptopul in brate, am rasfoit pagini virtuale si in tot acest timp stomacelul meu tinea un concert de zile mari. Asa ca m-am indreptat spre frigider si mi-am incropit un mic dejun, astfel:

– cateva bucatele de friptura ramasa de la cina le-am pus la cuptor cu o felie de branza topita pe ele

– branza de vaca framantata (de la mama)

– carnat uscat de casa

– toate asezonate cu gogosari murati (pusi de mama)

Mi-am facut si o cana de cacao cu lapte si apoi m-am ospatat. Am luat o doza buna de proteine si parca simt nevoia si de ceva dulce, cred ca o sa potolesc aceasta pofta cu un fruct sau ceva seminte uscate.

Daca nu ma doboara somnul si lenea indusa de vremea de afara sigur o sa fiu foarte energica.

Considerati mancarea ca fiind cea mai mare placere a lumii?

Simti…?

Ne vine sau nu sa credem e sfarsit de an 2012, luna decembrie intotdeauna e cea mai scurta luna din an chiar daca are 31 zile, viteza cu care trece e peste masura perceptiei noastre. E cea mai animata luna din an, zilele scurte, noptile lungi, frigul de afara, luminile de pe strazi, stralucirea hainelor de sarbatoare in care e imbracat orasul ne face sa simtim pe sira spinarii fiorul bucuriei. E luna bucuriei si a cadourilor.

Febra cumparaturilor, stressul cadourilor, agitatia, viteza cu care trec zilele de multe ori e obositoare si ne alunga bucuria pe care ar trebui sa o simtim.

Ieri la job am fixat radioul pe Napoca Fm si in linistea animata doar de clickuri si zgomotul tastelor am ascultat colinzi si cantece de Craciun. Ne-am trezit dintr-o data ca parca incepem sa intram in spiritul Craciunului mai ales ca a aparut asa razlet si cate-un fulg de zapada.

Fiind atmosfera propice am inceput sa discutam despre retete de prajituri si meniul pentru Craciun. Nu stiu in birourile voastre cum e dar la noi subiectul preferat este mancarea, putem vorbi la nesfarsit si tot nu ne saturam, mereu gasim acest subiect interesant desi il abordam aproape zilnic.

Am hotarat sa pastram traditia si sa ne facem mici cadouri de Mos Nicolae care constau in dulciuri si fructe, ne bucuram mai ceva decat copiii cand gasim biroul plin de ciocolatele, fructe sau decoratii de Craciun. Le savuram pe fiecare cu pofta cu care savuram ceva dulce in copilarie.

Bradul inca nu l-am impodobit dar poate maine ne permite timpul si il impodobim, avem doar o decoratiune pe usa si cateva decoratii pe geam dar urmeaza sa facem  biroul un loc in care sa simtim bucuria sarbatorilor, ca tot stam mult pe acolo.

Cam asa ne-am indus noi bucuria sarbatorilor, asa am intrat in spiritul Craciunului si sunt sigura ca aceste sentimente se vor intensifica odata cu venirea lui Mos Nicolae si impodobirea bradului.

Voi ce faceti ca sa simtiti atmosfera specifica Craciunului si a Sarbatorilor de iarna?

 

 

 

Meniul zilei!

Felul 1: – ciorba de legume cu pui

Felul 2: – spaghete cu sos

Desert: – pandispan cu prune

Va poftesc la masa!

Limbi diferite!

Acasa-acasa avem doua pisici fara nume si un caine pe nume Rex. Pe caine mereu il strig pe nume, si cand il cert tot asa ii pomenesc numele. Pisicile nu stiu de ce nu au si ele nume, cred ca n-a fost nepoata-mea prin preajma sa le dea nume sau nu sunt eu pusa la curent cu acest fapt.

Pisica cea mare, nu stiu cred ca are vreo 8 ani, nu stiu exact, si e mereu plecata de acasa, merge, vine la masa, se mai invarte putin prin preajma, se mai cearta cu Rex sau cu cea mica daca e cazul si cam atat, nu iese cu nimic in evidenta.

Cea mica are abia un an si ceva, am primit-o de la ceva rude, era un puiut mic si pricajit dar acum s-a facut tare frumoasa, are blanita alb cu negru, e cam jumate jumate, in sensul ca un picior din spate si un ochi e negru si celalalt picior si ochi alb.

Fiind puiut nu pleca de acasa, mereu era in picioarele tale si nu de putine ori a fost calcata si lovita, dar cu toate astea numai de mama poarta frica.

Ieri dupa-masa a inceput sa miaune, i-am dat sa manance dar cu toate astea mieuna. A venit la usa si plangea plangea. Nu am inteles ce are, m-am gandit ca vrea sa fie rasfatata. I-am mai dat mancare, am stat in preajma ei dar cu toate astea plangea, un lucru neintalnit pana atunci. Am intrebat-o pe mama daca stie ce are? nici ea nu stia, ba am ajuns sa o certam ca vrea doar rasfat si deasta plange. Dar daca o rasfat Rex e gelos si vrea si el, dar are purici si nu vreau sa iau si eu.(l-am deparazitat si sambata dar tot l-am vazut scarpinandu-se) si in aceste conditii am ingonorat-o si pe Mitzi cea rasfatata(desi nu e chiar asa rasfatata.) Inainte de a se intampla toate astea i-am zis mamei ca eu cred ca o sa faca pui dar mama m-a asigurat ca nu-i sezonul, ca primavara fac pui si acum e iulie si ea e doar grasa.

Astazi ma suna mama si imi zice ca are doi pisoi mici mici. Mi-a parut tare rau ca nu am inteles-o, ca nu am stiut ce are, ea avea dureri, nu-si gasea locul, vroia putina atentie si alinare si cu toate ca a plans toata dupa-masa nu mi-am dat seama.

Acum avem patru pisici, sper sa traiasca si sa creasca mari desi mie imi plac mult puiutii de orice fel ar fi.

Zambetul de ieri!

Spre seara ajungand prin oras mi s-a facut foame, si cum eram in centru am intrat la la Memo 10 sa vad cu ce se lauda. (clujenii stiu localul) Mi-am luat meniul zilei si m-am indreptat spre o masa. O batranica imi facea semne sa ma asez langa ea, dar erau destule mese libere si am preferat sa stau singura, sa mananc in ritmul meu si pe ea sa nu o deranjez. Doar la masa nu vorbim, nu-i asa?

Dupa ce a terminat masa, doamna respectiva a venit langa mine, incercand sa faca conversatie, mi-a spus istoria localului, inainte era cofetaria Silvia acolo, si multe alte lucruri… Brusc se vede in oglinda:

” Ce cap alb am!”

eu zambesc si nu apuc sa zic ceva ca incepe sa-mi spuna ca ea nu s-a vopsit niciodata, ca are firul de par foarte sanatos, si nu are nici matreata, si ca oftalmologul i-a spus ca vopseaua de par afecteaza vedere si ea nu vrea sa orbeasca.

I-am spus ca arata foarte bine si i-am zambit.

Dupa ce a mai palavragit ea cu lumea care manca de zor, si a scotocit toata geanta de 3 ori in cautarea cheilor, a hotarat ca e momentul sa plece. In timp ce ne salutam si ne uram de sanatate, un tip asezat la o masa in spatele meu scapa un cutit pe farfurie si doamna tresare brusc ” Tinere ai declarat razboi?”

Tot localul si-a postat zambete largi pe fata, doar tanarul razboinic statea rusinat cu nasul in farfurie si astepta indepartarea bunicii ca sa zambeasca si el :).

Ce motiv v-a facut ieri sa zambiti?

Ceva dulce!

Cum dulcele e prietenul meu cel mai bun din cand in cand ma rasfat cu dulciuri homemade.

Am facut gomboti cu branza dulce care poat fi un desert sau cel putin o gustare daca nu fel principal.

Reteta e foarte simpla:

– 1 kg branza dulce de vaca

– 1 cana de zahar

– 1 cana de faina

– 1/2 cana de gris

– 4 oua

Se amesteca bine toate ingredientele pana se obtine un aluat consistent.

Se pune apa la fiert cu un praf de sare. Cand fierbe apa se fac cocoloase care se pun la fiert pana se ridica deasupra apei, apoi se scurg si se dau prin pesmet prajit cu putin ulei si zahar.

Daca vreti sa le serviti ca si desert se poate adauga si zahar vanilat ca sa fie mai aromate, iar daca vreti sa le serviti ca si fel principal atunci reduceti cantitatea de zahar.

Eu am facut din jumatate de cantitate si au iesit multi gomboti. Se pot face si cu prune.

Te miros din prima!

Ati vazut filmul „The Parfume”?

Cred ca mirosul e cel mai dezvoltat simt al meu. De cand ma stiu m-am ghidat dupa miros, si nu m-am inselat.

Eram mica, aveam 4 ani, si prietena mea din copilarie venea la mine sa ne jucam impreuna, aveam haine la fel, jucarii la fel, iar la momentul plecarii cand trebuia sa-si ia lucrurile stiti cum le distingeam? prin miros. Le stiam dupa miros, si acum stiu exact ce miros aveau.

Fiecare persoana are propriul miros, fiecare casa are propriul miros. Memoria olfactiva este una foarte importanta care greu se sterge. Odata intiparit in minte un anumit miros nu-l mai stergi niciodata.

Eu asociez intamplari din viata, persoane, anotimpuri, lucruri cu un anumit miros.

Inainte sa mananc ceva miros. Imi dau seama imediat daca o mancare nu-i ok dupa cum miroase si nu o mananc daca simt ca ceva nu-i ok.

Stiti ca imi place sa gatesc foarte mult, ma relaxeaza, sunt si pofticioasa, imi place mult mancarea proaspat gatita dar nu-mi place ca se face miros in toata casa. Imediat parul se umple de miros, hainele la fel, si nu vorbesc de mirosul de mici, ca nu-mi place nici cel de vanilie. Mereu dupa ce gatesc imi schimb toate hainele si fac baie. Nu suport sa miros a mancare.

Nu gatesc anumite alimente din cauza mirosului care se face in toata casa, gen prajeli: chiftele, snitel, mici, peste prajit, etc .

Tot vorbeam la Nice de zacusca sau vinete prajite – pai cum sa fac asemenea miros in casa? ca nu mai iese nici 3 luni. Mai bine nu mananc. Nici sarmale nu fac tot din aceleasi motive.

Probabil o sa ziceti ca-s ciudata dar chiar asa este. Nu suport mirosurile puternice. De la mirosul marin, orice odorizant, solutie de curatenie, parfum mi se face rau. Imediat incepe o durere puternica de cap si o stare de voma. Asta cred eu ca e o sensibilitate data de bila.

Tot dupa miros m-am ghidat si in seara asta cand mi-am dat seama ca la instalatia de gaz exista o scurgere. De cateva zile am simtit un miros ciudat in casa, credeam ca e de la faptul ca nu aerisesc destul, adica de 2 ori pe zi, ca in rest nu-s acasa, si am inceput sa aerisesc mai des, de 2-3 ori seara. Am inceput sa mut mobila, frigiderul si alte lucruri din casa sa gasesc sursa mirosului. Si am gasit-o. E o mica scurgere de gaz dar bine ca mi-am dat seama din timp ca se putea intampla o tragedie. Maine vine instalatorul sa rezolve problema.

Care e cel mai dezvoltat simt care il aveti? Ce mirosuri va plac? Ce miros are toamna?

Pufarini!

Nu va este dor? eu tocmai am papat un bol:)

Balmosh!

 

Raluca, sper sa nu mori de pofta, dar acum te poti inspira 🙂