Cadouri peste cadouri!

In decursul unui an primim cel putin 3 cadouri: de Craciun, de Paste si de ziua nostra. Unele cadouri sunt in concordanta cu ceea ce ne dorim, asta pentru ca cei care ne-au cadorisit ne cunosc foarte bine sau ne-am ales noi cadourile si ei le-au platit. Evident surpriza nu e e asa mare daca stii dinainte ce primesti, nu te mai poti entuziasma, supriza nu mai exista.

Ma gandesc ca daca iti place un parfum si ii spui celui care vrea sa ti-l cumpere exact denumirea si unde il gasesti atunci cand il primesti tot te bucuri pentru ca ti-l doreai foarte mult. Nu e surpriza dar e bucurie.

Altele sunt surpriza dar nu aduc bucurii. Atunci cand vezi punga de cadou sau cutia ai emotii pentru ca nu stii ce e inauntru, evident ca mereu iti imaginezi ca acolo se afla ceva frumos dar din pacate uneori esti pe deplin dezamagit, incerci sa pari fericit si multumit dar din pacate toate acestea sunt in aparenta. Pur si simplu nu iti plac sau nu se potrivesc cu gustul tau.

Multumesti, zambesti dar apoi iei cadoul si il pui intr-un colt de dulap si te gandesti ce sa faci cu el? Sa-l arunci? parca nu te lasa sufletul. Sa-l dai mai departe? dar oare cui i s-ar potrivi? Sa-l lasi acolo pana candva cand o sa-i gasesti o intrebuintare? Cred ca asta fac cel mai des.

Voi cum procedati atunci cand cadourile sunt sub asteptari? Ce faceti cu ele?

Ce va doriti sa primiti in acest an de Craciun?

Cum ne impodobim in acest an?

Este primul an in care o sa facem un brad mare si frumos in casuta noastra. In ultimii ani impodobeam un bradut mic pe care il consideram foarte mare, pentru ca bradul e un simbol al Craciunului si asta conta pentru mine. Sa am acest simbol in casa mea mica, sa ma bucur de luminite si podoabe frumoase, sa las grandoarea deoparte.

Acasa- acasa avem podoabe vechi, globuri de tot felul, poate cele mai frumoase globuri pentru ca le asezam cu atata drag si grija in brad, globuri de care ma bucur si acum cand merg acasa de Craciun.

Acum in noua casa trebuie sa cumpar podoabe noi, simt nevoia de schimbare, vreau sa imbrac bradul in haina noua. Avem un brad artificial pentru casa si in gradina unul natural. O sa-i impodobim pe amandoi, pe cel de afara cu beculete stralucitoare si pe cel din casa cu globuri. Problema mea e ca nu stiu ce fel de culori sa aleg?

Voi in ce culori va impodobiti bradul? Aveti rabdare pana in Ajunul Craciunului sau il impodobiti mai devreme?

De ce nu simti?

Trebuie sa simti frig ca sa cauti caldura, trebuie sa simti caldura ca sa te asezi la umbra, trebuie sa simti sete ca sa bei apa, trebuie sa simti foame ca sa mananci, trebuie sa simti ura ca sa poti uri, trebuie sa simti tristete ca sa plangi, trebuie sa simti iubire ca sa poti iubi….

Multa lume se plange ca nu mai simte sarbatorile la fel cum le simtea odata si isi fac foarte multe probleme din aceasta cauza, se simt tristi. Eu zic ca acest lucru este perfect normal.

Craciun si Revelion anii’ 80

– bradul se impodobea cu vata, cu globuri homemade din cartoane si stanioluri, iar bomboianele erau din zahar pastrate de la an la an

– pene de curent, stat la lumina lumanarii

– cadouri modeste, de suflet

– la sate era mult tineret care umbla toata noaptea din casa in casa ca sa vesteasca Nasterea Domnului

– prajituri se faceau in casa si doar de sarbatorile mari pentru ca era greu sa gasesti un unt, o ciocolata, o nunca de cocos etc

– se manca in seara de Craciun o portocala si se lasa coaja langa o sursa de caldura ca sa miroase frumos in casa

– beneficiam de cateva ore de program la televizor si vizionam si noi un film

– lumea se aduna impreuna, stateau la o cafea si aia greu procurata, discutau pe teme culturale, isi expuneau reusitele si visau impreuna la un viitor mai bun

– haine noi de doua ori pe an

– mergeau la Biserica, salutau cunoscutii si se invitau la colindat unii pe altii

– revelionul se facea de cele mai multe ori in sufragerie, alaturi de prieteni si programul de la TV, si nu uitati era doar o singura televiziune si radeam de glumitele si scenetele expuse un an intreg.

– Abia asteptam noaptea de anul nou si refuzam sa adormim ca sa nu pierdem programul de la tv

– nu erau multe restaurante, nu oricine isi putea permite un astfel de revelion

…

Craciun si Revelion anii ‘2000

– brad de plastic, nu se mai pun bomboane in pom, betele de toate cloriile, globuri pe alese, podoabe de tot felul ca iti iau ochii

– multa lumina, orase tot mai frumos impodobite fara pene de curent

– cadouri multe, diverse, multi mosi, multa stralucire si grandomanie

– prajituri si mancare comandate de la firme specializate

– fructe de toate felurile si multe bunaciuni ne invadeaza camarile si frigiderele

– televiziuni multe, colinde putine, filme cu tema „Craciun”

– tineret putin la sate, colind mai putin

– fiecare isi face Craciunul in familie, cauta liniste si relaxare, vrea sa scape de harmalaie, de pus si strans masa

– butonat retele sociale, telefoane, trimis mesaje gasite in online

– haine noi de cate ori iti permite bugetul

– revelion in piata cu artificii si spectacolele artistilor, revelion de lux in locatii de vis, revelion acasa si dormit dupa un pahar de sampanie

– butonat tzashpe programe care nu-ti scot nici macar un zambet ci promoveaza nuditatea, prostia si sexul

– masa cu toate bunatatile de care deja esti satul de la Craciun

– mancat in mall mancare nesanatoasa de la branduri cunoscute

….. mai adaugati voi… dar ati prins ideea – lumea a evoluat, e totul schimbat, noi nu mai suntem copii, suntem adulti, nu ne mai entuziasmam de o portocala, nu ne mai bucuram ca odinioara de lucruri marunte, avem prea multe ca sa ne bucuram de putin. In plus invazia asta comerciala de multe ori ne sterge orice urma de entuziasm din suflet.

Cu toate acestea sunt sigura ca atunci cand ai copii traiesti emotiile copilariei alaturi de ei, te entuziasmezi cand vezi Craciunul prin ochii lor.

Cel mai frumos Craciun si cele mai frumoase sarbatori sunt vazute prin ochi de copil, nimic nu se compara cu sinceritatea, inocenta, entuziasmul, energia, iubirea care o emana aceste fiinte mici si parintii sigur pot confirma acest lucru.

Dar nu vreau sa ne intristam – desigur ca dragostea cu care suntem inconjurati, bucuria familiei atunci cand descopera cadourile, masa in familie, relaxarea si alte lucruri marunte compenseaza oarecum si ne face sa simtim sarbatorile chiar daca nu la cea mai inalta cota.

Atunci cand ne multumim cu putin sigur primim mai mult!

Craciun, iar!

Daca totul este ciclic, uite ca am ajuns iarasi in perioada Craciunului. Pe ultima suta de metri as putea spune. Nu stiu daca noi adultii reusim sa simtim in suflet, ca un copil aceasta sarbatoare desi sunt sigura ca ne straduim si incercam pe cat este posibil sa nu ne lasam coplestit de probleme ci sa vedem Craciunul prin ochii de copil, sa ne bucuram si sa facem sa ne vibreze sufletul.

In ajutorul nostru vin podoabele care imbraca orasul, zapada care se asterne pejos, Mosul si spiridusii care ne ajuta in alegerea cadourilor.

In fiecare an alergatura dinaintea Craciunului imi transmite o stare de agitatie, abia astept sa treaca, sa vina Craciunul, sa ma relaxez, sa stau alaturi de familie, sa mancam bunaciuni, sa ne bucuram de aceaste sarbatori frumoase.

Stateam si ma gandeam care a fost cel mai frumos Craciun petrecut vreodata? Si mi-am dat seama ca toate au fost aproximativ la fel, acelasi cadru- familia, bunaciunile traditionale, pe ici pe colo cu mici schimbari, colindatul din casa in casa in copilarie si adolescenta, asteptatul colindatorilor acum, impodobitul bradului, lenevitul, bucuria cadourilor, mesajele si urarile de sarbatoare. Nu as schimba asta, nu ma vad altundeva de sarbatoarea Craciunului decat acasa.

Care e cel mai frumos Craciun petrecut vreodata? Care este locatia de vis unde ati vrea sa va petreceti Craciunul? Care e felul preferat de macare care nu va lipseste de pe masa?

Anul asta, nu?

Va amintiti de proiectul initiat de Roscata anul trecut? S-a numit Xmas gift Xchange. Un proiect de care eu m-am bucurat foarte mult care mi-a mers la suflet facand schimb de cadouri cu Pato si cu Marmotica.

A fost foarte interesant sa caut cadouri si sa deschid cadouri, sa astept sa ridic coletul de la posta sau sa ma gaseasca curierul. Cred ca toata lumea s-a bucurat de aceasta initiativa dar eu sunt putin trista, anul acesta nu mai facem? Voi ce spuneti?

Voi ce?

Voua ce vi se mai intampla? sau ce vi se pregateste?

La mine nimic nu e spectaculos, acelasi ritual zilnic: trezit cu noaptea-n cap si ceata in ochi, mers la munca, latit fundul pe scaun, venit acasa, facut mancare, facut curat, butonat FB si blog, butonat TV la emisiuni: Top Chef – lunea, Vocea Romaniei – martea, Carcotasi – miercurea, Top Model – joia, si Dansez – vinerea si iarasi e weekend. Si in weekend deep cleaning, gatit iarasi si lenevenit, si totul pe repet. Sunt un robotel si la propriu si la figurat.

Si mai sunt si lenesa si lipsita de inspiratie, ma uitam in spate ce posturi frumoase scriam odata si acum? parca e paralizat creierul meu nu mai scoate nici o idee interesanta de dezbatut, acelasi lucru, vremea de afara, black friday, sarbatorile care imediat bat la usa, 21 decembrie si nimic altceva.

Ferice de cei care calatoresc, care se bucura de soare, care au ce povesti. Mi-am dat seama ca atunci cand vreau sa povestesc ceva funny nu ma pricep sa asez cuvintele astfel incat lumea sa se amuze, imi iese mai bine atunci cand povestesc, astfel se simt accentele si lumea se amuza dar in scris acest talent imi lipseste cu desavarsire.

V-ati cumparat ceva de Vinerea Neagra? eu ca o gospodina desavarsita ce sunt am luat 3 masini de tocat carne electrice. Daca aveti carne de tocat sa ziceti 🙂 In rest mai vroiam un cuptor cu microunde dar niciunul nu m-a dat pe spate. Astept reducerile de Craciun.

Ce prajituri faceti de Craciun? V-ati gandit?

De pregatit sigur mi se pregatesc multe lucruri frumoase dar momentan totul e surpriza. Surpriza de saptamana aceasta este o floare foarte frumoasa, un cyclamen care face camera mea sa straluceasca. Poate imi fac curaj si pozez floricele mele frumoase si vi le arat.

Daca imi dati niste idei de articole promit ca ma stradui sa scriu ceva frumos. Pana atunci sa aveti un weekend minunat si sa faceti ce va place cel mai mult!

Intrebare intrebacioasa reload!

Am scris postul anterior pentru ca vroaim sa vad parerile voastre si sa am o baza pentru acest post.

Vin sarbatorile. Cati se bucura pentru asta?

Imi amintesc anul trecut ca pe toate blogurile lumea spunea ca nu mai e cum era Craciunul odata, ca vremurile s-au schimbat, nostalgia a disparut, bucuria care ne inunda odata sufletele parca s-a evaporat, parca nu ne mai recunostem. Ne intrebam de ce nu mai simtim ce simteam odata?

Imi amintesc ca eram mici si mama ne povestea despre bunica ca nu se bucura de Craciun, ca nu-l astepta, ca avea impresia ca „vine cu bota Craciunul”. Evident mama nu intelegea cum bunica nu se bucura, la fel cum nici eu nu intelegeam. Acum inteleg insa- bunica era vaduva cu 4 copii, nu stia biata cum sa se descurce sa le faca hainute noi, sa puna pe masa bucate alese , era imediat dupa razboi si saracia era mare si nevoile si mai mari. Cum putea sa se bucure ca vine Craciunul?

Cei mai fericiti sunt copiii. Niciodata nu o sa mai simtim in suflete emotia care o simteam cand eram copii. Poate doar atunci cand o sa avem noi copiii, cand ne bucuram prin ochii lor, cand vedem cu cata daruire ii scriu scrisori Mosului, cate emotii au cand deschid cadourile, cate ture fac prin casa pana pornesc la colindat.

Sarbatorile sunt pentru sufletele inocente, pentru cei impliniti sufleteste. Cei care sunt singuri, nu au un loc de munca, sunt bolnavi, sau au alte greutati nu asteapta sarbatorile, pentru ca de multe ori asta adanceste suferinta lor.

Chiar daca nu asteptam Craciunul el o sa vina si aduce cu el o magie, magie care vrand nevrand o sa ne cuprinda si sunt sigura ca si cei impliniti sufleteste si cei mai putin impliniti sufleteste o sa se bucure pentru cateva momente, o sa gaseasca motive care sa-i faca sa zambeasca, sa spere ca urmatorul Craciun o sa-i gaseasca mai fericiti.

Azi am fost la cumparaturi si vreau sa spun ca deja se simte febra sarbatorilor printre rafturi. Eu am cumparat o parte din cadouri mai ales ca am si sarbatoriti luna asta si nu vreau sa ma inghesui pe ultima suta de metri. Ma bucur ca pot sa fiu Mos Nicolae sau Craciun pentru copii, e cea mai mare bucurie a mea cand vine vorba de Craciun.

Zambetele lor sunt implinirea mea.

Voi il asteptati pe Mosu’?

 

Tu ai un Mos Craciun?

Roscata a initiat un poiect care merita toata lauda Xmas gift xchange si la care m-am inscris si eu. Mi se pare un prilej bun de a intra in contact cu bloggerii, de a le aduce un zambet pe buze.

Initial mi-am dorit sa ma aleaga cineva pentru acest proiect apoi am zis sa fac eu acest pas si l-am ales pe Pato. Nu stiu daca o sa reusesc sa-l surprind, sa-l fac sa zambeasca dar cu siguranta o sa aiba emotii atunci cand o sa deschida pachetelul de la mine.

Apoi am vazut ca Dragos vrea sa ma cadoriseasca cu un crocodil :))) Cred ca acum il pescuieste la copca. Astept cu mare interes cadoul 🙂

Va invit si pe voi sa participati la aceasta initiativa, sa ne bucuram impreuna de sarbatorile de iarna, sa daruim zambete celor din blogroll si nu numai.

Ce spuneti?

Nu mai e cum era!

Inainte de Craciun foarte multe persoane au afirmat faptul ca „Craciunul nu mai e cum era! ca nu pot intra in atmosfera de sarbatoare….ca nu mai simt ce simteau atunci cand erau copii….ca parca altfel era atunci”

Sunt total de acord cu aceste afirmatii. Sunt imediat in 2011, au trecut ceva ani peste noi. Cum poate sa fie la fel?

Analizand situatia si cautand niste explicatii mi-am dat seama ca „se intampla o singura data’n viata si cauti toata viata apoi ” se potriveste si aici.

Va dati seama atunci cand eram copii, cand eram inocenti, cand nu purtam atatea griji intr-un singur suflet, cand aveam o singura preocupare „sa ne bucuram” chiar ne bucuram.

De ce Craciunul a fost ceva special si nu mai este?

Banala portocala de acum atunci era o trufa, eu mancam portocale doar la Craciun si atunci poate una singura. O primeam cadou de la tata de la servici. Stiti cat o pretuiam? Nu o desfaceam decat in ziua de Craciun, si miroseam coaja de portocala pana imi umpleam bine plamanii, gandindu-ma ca nu cumva sa-i uit mirosul pana anul viitor cand o sa mai primesc una.

Acum copiii si noi cumparam portocale zilnic, le aruncam daca-s acre sau nu arata bine, nu le mai pretuim. Cum sa pretuiesti ceva ce ai zilnic. Nici noi atunci nu pretuiam merele, le aveam la discretie dar pretuiam portocalele care le mancam mai rar. (vorbesc de clasa medie, pentru ca saraci si nevoiasi sunt foarte multi si acum)

Bradul- atunci sigur era natural, acum e din plastic de cele mai multe ori. Globurile se gaseau greu, cand primeam globuri cat de mult le pretuiam. Acum? Pe cine mai intereseaza cum sunt globurile cand exista asa mare varietate.

Bomboanele de pom- erau niste bomboane din zahar pe care le imbracam in straie noi de fiecare data, cat suflet puneam, cum legam ate frumoase si le impachetam in staniol. Acum nici nu mai punem bomboane, doar beculete, beteala, globuri.

Am dat doar cateva exemple, lumea a evoluat, atunci nici nu visam la internet si calculator, acum calculatorul e prietenul nostru, e nelipsit din  viata noastra, si in concluzie nu mai poate fi la fel.

Totusi preferam Craciunul copilariei, vrem sa fie Craciunul de acum 20 de ani dar sa avem bunatatile de acum.

Cred ca putem sa simtim acel Craciun daca ne straduim putin si reusim sa lasam grijile, nemultumirile si neimplinirile si incercam sa ne bucuram de ce avem. Sa multumim pentru ceea ce avem. Sa incercam sa-i facem pe cei din jurul nostru sa zambeasca, sa fim mai optimisti si sa vedem partea plina a paharului.

Un rol important il are si curatirea sufletului, impacarea cu noi insine.

Eu cred ca puterea sta in noi si noi ar trebui sa nu lasam grijile sa ne intunece sufletele, sa luptam pentru acel Craciun si cu siguranta o sa fie altfel.

In momentul in care o sa avem copii vom trai emotia Craciunului prin ei, o sa le transmitem si lor ceea ce am simtit candva si o sa ne bucuram mult de tot.

Prin ochii copiilor altfel e lumea asta, o sa va povestesc ce mi s-a intamplat ieri ca sa vedeti si voi puritatea si inocenta din ochii unui copil.

Eram la Biserica si o tineam in brate pe fetita unei verisoare, Andreea de 5 ani. Se uita sus pe bolta Bisericii si ma intreaba in soapta: „Lili acolo sus e Doamne-Doamne? zic: Daa. Dar e adevarat? Da e foarte adevarat. si incepe uitandu-se in sus: Ce faci? ridica tonul putin si iarasi intreaba: ce faci? nici un raspuns si insista: ce faci? zice apoi catre mine vezi nu-i adevarat pentru ca nu raspunde. Ii explic ca e doar o pictura, ca Doamne Doamne e pictat pe bolta Bisericii, e asa cum picteaza ea. si imi raspunde: Eu nu stiu sa pictez asa. Ii spun sa studieze putin si sa incerce acasa. Dupa ce a studiat cateva minute pictura a vazut pe perete chipul unui Sfant si a trebuit sa puna mana sa simta daca e adevarat sau nu”.

Eu va doresc sa aveti sufletul unui copil toata viata si asa o sa va puteti bucura de tot ce vi se intampla si va inconjoara!

 

Slobod’i Craciunu’n cas?

„Slobod!..slobod!

Din Raiul cel luminos
S-a nascut astazi  Hristos
Înconjurat pe îngerasi
Ca sa-si cate lacas

Soare, luna, mii de stele,
Stralucesc mai cu putere
Toate-n lume au saltat
De Domnul când au aflat.

Numai omul pacatos
Le-a facut toate pe dos
El usa a încuiat,
Salas Domnului n-a dat.

Iara noi astazi venim,
Oameni buni, sa va vestim
Ca astazi ni s-a nascut

Domnul nost far de’nceput.

Buna sara lui Craciun!

– Sara buna a’lui Craciun! Asa colinda faina nimeni nu m-o colindat in sara asta.

– Poftiti si va serviti cu turte si incinati un pahar de jin.

…………

Sarbatori Fericite!

– Asemenea sa traiti!”

In Ajunul Craciunului- de dimineata se face ultima curatenie inainte de Craciun, se matura ograda (curtea), se matura casa,se impodobeste bradul, se aseaza frumos prin casa. Se scot din dulapuri verinciile (paturi, toale) si se pun lepedeurile cu cipca sau broderie (cearceafuri cu broderie) pe paturi si peste se aseaza verinciile tesute la razboi astfel incat sa se vada broderia de la lepedeu. Pernele se imbraca cu fete cusute sau tesute. Pe la icoane se pun tindeaue cusute sau tesute. (prosoape cusute cu motive populare).

Masa se gata cu fete brodate sau cusute iar in jurul mesei se pun scaune. Pe masa se aseaza prajitura, jinars si jin. (tuica si vin).

Asa se asteapta la noi colindatorii.

Primii care vin la colindat sunt cei cu turca, asa se zice la noi la capra. Si joaca turca, ii canta cu fluierul si-i bate din  ciocanele pana pica turca jos si nu sa mai ridica decat daca-i dai bani :).

Apoi vin tiganii, in sat e o singura familie de tigani, care au colindele lor specifice, vechi-vechi care se transmit din generatie in generatie ” si te’ntorna jupanaeasa/ si pune cina pe masa/p’aieste zile frumosa”/… sus pe masa-i vas cu vin/sangele Domnului Sfant”. Pe acestia ii rasplatim cu colaci de paine, vin, tuica si prajituri.

Si apoi vin colindatorii, copilasi mai mici si mai mari, fete si feciori si cupluri casatorite. Se merge la colindat cu trupa din casa in casa. Se intra in casa colindand, se aseaza in jurul mesei, iar dupa colinda se rasplatesc cu prajituri, vin, tuica, suc.

Din pacate sunt din ce in ce mai putini copii si nu mai e cine sa colinde toata noaptea. Imi amintesc ca pe vremea mea eram multi, colindam si pe ploaie si pe frig, si ninsoare, nu conta, important era sa mergi la colindat. Nu va spun ce emotii aveam, si cat asteptam sa mergem la colindat.

Nu am colindat niciodata pe bani, ca la noi nu a fost acest obicei, intotdeauna pe prajituri si pe suc sau vin 🙂

Pe la jumatatea satului ne oboseam, de multe ori lumea dormea, ca ajungeam noaptea pe la 3-4 si strigam la usa „slob ii Craciunu’n cas?” si intram peste gazdele buimace de somn sa vestim Nasterea Domunului. Ne intorceam acasa pe la 6-7 dimineata.

Au fost vremuri frumoase, e drept ca lumea in timp s-a mai schimbat, traditia s-a mai pierdut, nimic nu mai e cum a fost si nici nu are cum sa fie atata timp cat traim tot contratimp, cat natalitatea la sate a scazut, cat traim in lumea telefoanelor mobile, a internetului si a cluburilor.

Oricum in suflet o sa port toata viata amintirile frumoase legate de aceasta Sarbatoare Sfanta, o sa incerc merei sa simt emotia Craciunului.

Am incercat sa zugravesc o seara de Craciun de acasa-acasa, prea bine nu ma pricep sper sa intelegeti, am scris regionalisme si am incercat sa redau intocmai asa cum se vorbeste la noi. Poate in imagini ar fi fost mult mai usor dar am lasat aparatul foto acasa asa ca trebuie sa va imaginati voi.

O sa va servesc si pe voi cu bunatati aduse de acasa si va doresc  sa aveti sarbatori frumoase in continuare: