Arhive pe etichete: acasa-acasa

Limbi diferite!

Acasa-acasa avem doua pisici fara nume si un caine pe nume Rex. Pe caine mereu il strig pe nume, si cand il cert tot asa ii pomenesc numele. Pisicile nu stiu de ce nu au si ele nume, cred ca n-a fost nepoata-mea prin preajma sa le dea nume sau nu sunt eu pusa la curent cu acest fapt.

Pisica cea mare, nu stiu cred ca are vreo 8 ani, nu stiu exact, si e mereu plecata de acasa, merge, vine la masa, se mai invarte putin prin preajma, se mai cearta cu Rex sau cu cea mica daca e cazul si cam atat, nu iese cu nimic in evidenta.

Cea mica are abia un an si ceva, am primit-o de la ceva rude, era un puiut mic si pricajit dar acum s-a facut tare frumoasa, are blanita alb cu negru, e cam jumate jumate, in sensul ca un picior din spate si un ochi e negru si celalalt picior si ochi alb.

Fiind puiut nu pleca de acasa, mereu era in picioarele tale si nu de putine ori a fost calcata si lovita, dar cu toate astea numai de mama poarta frica.

Ieri dupa-masa a inceput sa miaune, i-am dat sa manance dar cu toate astea mieuna. A venit la usa si plangea plangea. Nu am inteles ce are, m-am gandit ca vrea sa fie rasfatata. I-am mai dat mancare, am stat in preajma ei dar cu toate astea plangea, un lucru neintalnit pana atunci. Am intrebat-o pe mama daca stie ce are? nici ea nu stia, ba am ajuns sa o certam ca vrea doar rasfat si deasta plange. Dar daca o rasfat Rex e gelos si vrea si el, dar are purici si nu vreau sa iau si eu.(l-am deparazitat si sambata dar tot l-am vazut scarpinandu-se) si in aceste conditii am ingonorat-o si pe Mitzi cea rasfatata(desi nu e chiar asa rasfatata.) Inainte de a se intampla toate astea i-am zis mamei ca eu cred ca o sa faca pui dar mama m-a asigurat ca nu-i sezonul, ca primavara fac pui si acum e iulie si ea e doar grasa.

Astazi ma suna mama si imi zice ca are doi pisoi mici mici. Mi-a parut tare rau ca nu am inteles-o, ca nu am stiut ce are, ea avea dureri, nu-si gasea locul, vroia putina atentie si alinare si cu toate ca a plans toata dupa-masa nu mi-am dat seama.

Acum avem patru pisici, sper sa traiasca si sa creasca mari desi mie imi plac mult puiutii de orice fel ar fi.

Tulai!

Care e regionalismul care va place cel mai mult? pe care il folositi cel mai des? sau va place cum suna?

 

Mie imi place cum suna tulai!

Cel mai des zic no!

Evident ca imi plac regionalismele din Ardeal: bugat, amu ni, porodici, baraboi, etc 🙂

 

Matza vecinilor!

Cred ca v-am mai povestit eu despre matza vecinilor din blocul de vizavi.

A crescut mult din toamna, nu stiu ce rasa este, dar e asa maroniu si are coada lunga si stufoasa. Nu prea am reusit sa-i fac o poza mai clara sa se vada ce frumos e. Nu stiu daca-i matoc sau matza, pare totusi a fi matoc ca deasta-i asa prapadit sau o fi stapanii lui de vina?

Apelez la cunostiintele voastre poate ma ajutati sa-l educ eu daca stapanii lui nu reusesc. Dar sa va povestesc cum sta treaba.

Eu locuiesc la etajul 1 iar vecinul care sta la parter si-a facut un balcon mare, mult mai mare si mai extins decat al meu, si deasupa fiind izolat pare a fi o terasa frumoasa. Mazta asta sta in blocul de vizavi exact la acelasi etaj ca si mine. Asta n-ar fi o problema dar a ales sa-si faca nevoile exact pe aceasta terasa, sub geamul meu de la bucatarie. Fara cutie de nisip, evident.

Iarna a fost cum a fost ca a inghetat totul dar acum vine vara si la mine in casa in loc sa miroase a flori o sa miroase a caca si pisu de matza.

In toamna am incercat sa cert matza, sa o speriu si sa nu-si mai faca nevoile acolo. Intr-o zi dormea frumos pe terasa, departe de unde se rahateste, si cum stiam ca matzele nu suporta apa, am luat o sticla de apa si am aruncat pe ea. S-a speriat si a fugit, dar a alunecat de pe bara care face legatura inte blocul unde sta ea si blocul meu si  cazut de la etajul 1. A picat exact in picioare si  a fugit inapoi in casa. M-am speriat atunci ca nu vroiam sa moara sau sa se piarda dar in 5 minute am vazut-o iarasi in balconul stapanilor ei.

De atunci cand ma vede se uita asa urat la mine si nu vine la nevoi cand sunt eu acasa, alege momentul oportun, e inteligenta.

Nu vreau sa-i fac rau, totusi e un animal care nu are minte, care nu stie ca pe mine ma deranjeaza faptul ca-si face nevoile sub geamul meu. Vina e a stapanilor ei care nu stiu sa o educe, sa-i asigure mancare si spatiu special unde sa-si faca nevoile. Ei sunt fericiti ca nu trebuie sa stanga dupa matza, nu lor le miroase caca si pisu. N-am fost niciodata la usa lor, par ciudati dupa cum i-am vazut eu asa din balcon si cum eu sunt destul de toleranta incerc sa gasesc singura solutii, insa nu stiu daca o sa reusesc.

Mie nu mi se pare corect sa adun eu mizeriile matzei, desi trebuie sa curat locul ala pentru binele meu.

Poate printre cititori sunt si persoane care cresc matze in casa si care imi pot da sfaturi cum sa scap de matza asta.

Mie imi plac animalele si am crescut printre ele dar nu-mi place sa le cresc intr-un apartament, sa-mi lase par peste tot, sa miroase caca si pisu prin baie. Si oricum iubesc mai mult cainii decat pisicile.

Acasa- acasa avem un caine- Rex si doua pisici, una mare- asa blana frumoasa are si un pisoi micutz – Bella l-a botezat nepotica mea, care a crescut mult in ultimele 3 luni pentru ca a fost tare mic si pricajit dar a recuperat ca-i de soi maidanez. Nu au voie in casa, mamei nu-i place sa-i faca urme de labute si sa-i umple covoarele de par dar au destule locuri in care pot sta. Cel mic se urca  in geamul de la poiata si sta acolo ore intregi si priveste, i-a sters mama geamul ca sa vada. Acum ca s-a incalzit sta pe prag la soare si mereu cere de mancare, e tare dragut.

Voi cum v-ati educat animalutele? Ma puteti ajuta si pe mine?


Iarna pe ulita!

Cand m-am trezit azi dimineata si am vazut covorul alb de zapada si flugii care cadeau evident ca mi-am postat un zambet mare pe toata fata.

M-am imbracat si am iesit din casa sa topesc fulgii cu genele, obrajii si nasucul cald. Nu-mi venea sa cred, ningea ca in povesti, pana la job abia ca  ma mai recunosteai, ma transformasem intr-un om de zapada. Dar ce om!

M-am gandit cred ca marti vine Craciunul, trebuie sa scoatem bradul din cutie, sa-l impodobim, sa ne bucuram de acesti fulgii minunati, sa facem oameni de zapada, sa ne bulgarim.

Biroul in care lucrez are peretele din fata si din spate din sticla, si stiti cum ma simteam eu acolo? Parca as fi fost intr-un glob de sticla si in jurul meu cadeau fulgii mari si pufosi.

Cat a tinut minunea? 3 ore evident ca apoi au avut altii grija sa-mi fure zambetul.

Toate ca toate dar iarna asta a fost o iarna frumoasa exact cum erau iernile din copilaria mea, pline de zapada.

Va amintiti? Stateam toata ziua la sanius, faceam oameni de zapada, faceam derdelusuri, ne bucuram de iarna.

Imi facuse un unchi o sanie frumoasa, o sanie care era inalta si mare, avea talpile din teava (astea alunecau mai bine) si scandurile vopsite in rosu.

Si abia am asteptat sa ninga sa pot scoate sania cea noua. Nu cred ca aveam mai mult de 7-8 ani. Si intr-o zi a nins si am scos sania sa o admire si ceilalti copii. Toti s-au adunat in jurul meu, studiau sania, vroiau sa vada cat de bine aluneca, cum ii stralucesc talpile si cat de tare poate zbura pe derdelus.

M-au lasat pe mine sa ma lansez prima pe derdelus ca sa vada cum merge noua mea sanie. Si surpriza, n-am stiut sa o conduc bine si buff am intrat intr-un gard. Dupa ce m-am redresat am pornit-o din nou la vale. Dar nu zbura asa cum credeam eu ca o sa zboare, nu prea era de senzatie, dar asta doar din cauza ca era prima ei zi pe derdelus.

A primit si un nume „tampon” – asa i-au spus ceilalti copii. Dupa cateva zile de alunecat pe derdelus am reusit sa o fac sa zboare si ea, sa fie in top.

Tot cu aceasta sanie am mai avut o peripetie impreuna cu fratele meu. Era zapada mare, munti intregi si inceput de luna martie, l-am rugat pe fratele meu sa ma duca cu el la sanie, el mergea pe un derdelus mai periculos. Am convins-o impreuna si pe mama si am plecat.

Si acum imi amintesc perfect, era o zi frumoasa, iesise soarele si zapada incepuse sa se topeasca. Ajunsi la derdelus ne-am asezat amandoi pe sanie si ne-am lansat. Dar buff am intrat intr-un prun, si ne-am rasturnat. Ne-am ridicat dar deja hainele se umplusera de apa. Am mai incercat noi sa ne dam dar n-am reusit deoarece zapada se inmuiase, era apatoasa iar sania nu mai aluneca. Problema era ca fasul meu si cizmele deja imi erau ude iar fate-mio stia ca o incasa acasa ca nu avuse grija de mine. Asa ca m-a dezbracat, mi-a pus fasul pe o creanga de prun, cizmele la fel si stateam cocotata pe sanie sa mi se usuce hainele.

Dupa vreo doua – trei ore ne-am intors acasa uzi si tristi ca n-a fost o zi tocmai reusita. Evident ca mama ne-a certat, cand ne-a vazut ce uzi ne-am intors acasa. Ii era mereu frica sa nu ne imbolnavim, sa nu tusim, mama grijulie pentru puii ei.


Zapada in copilarie a fost cel mai frumos dar primit. Se pare ca de-a lungul timpului inca port aceasta dragoste in suflet si nu pot sa nu ma bucur cand vad fulgi mari, munti de zapada, covorul alb asternut peste oras.

Iarna la tara este mult mai frumoasa, aici minunea tine putin, cand m-am intors de la job era o fleasca pe jos, belti, mizerie peste tot. Acasa-acasa peisajul e de vis.

Voi ce amintiri cu zapada aveti?

Simtul proprietatii!

Poate e o caracteristica de zodie sau o caracteristica a romanilor, nu stiu exact, cert e ca la mine acest simt este foarte bine dezvoltat e ca  si cum ar fi un al 11lea simt.

Cu ceva timp in urma participam la o discutie, sau mai bine zis eram si eu de fata, legata de simtul proprietatii. Se spunea despre romani ca au simtul proprietatii si ca restul Europei nu-l are. M-am gandit atunci sa intervin sa spun ca nu-i adevarat ca toti avem simtul proprietatii dar am tacut pentru ca eu am acest simt atat de bine dezvoltat incat argumentele mele ar fi fost in zadar spuse.

Se poate sa fie la mine si zodia care e una de pamant, una legata de casa si familie sau poate asa sunt eu.

Nu stiu voi cum sunteti dar eu am casa mea – nu neaparat ca si proprietate in acte ci ca si fapt. Acasa toate imi zambesc, acasa ma simt cel mai bine, chiar daca sunt singura, sunt in elementul meu. Acasa e acasa.

Apoi am acasa-acasa – aici e locul unde m-am nascut, e parte din sufletul meu, sunt parintii, sunt drumurile si cararile care le stiu ca si palma. In patul meu de acasa-acasa dorm la fel de bine ca si in cel de acasa.

Orasul meu- Clujul- n-as pleca niciodata de aici, iubesc orasul asta,cum sa ma mut? aici e viata mea, am atatea amintiri aici incat ma simt legata ca si cu lanturi de acest oras.

Strada mea- primarul inca nu stie dar poate ii fac o vizita si ma ajuta sa-i schimb numele, mi-a fost profesor in facultate asa ca ar putea sa-mi faca o favoare.

Statia mea – pai normal ca am statia mea, e statia in care cobor si urc. Toti o stiu de statia lui Lilly, bine cei de la RATUC nu stiu dar le-as putea propune sa inregistreze pe robot „urmeaza statia lui Lilly”.

Autobuzul meu- conserva verde care ma duce dimineata la servici e autobuzul meu, uneori vin si fetele cu autobuzul meu. Are multe scaune si incape multa lume chiar si pe cei de la Pata Rat ii las sa circule cu el. Stiu ca sunt de’treaba. 🙂

Sa mai continui? Cred ca e deajuns sa va dati seama de al 11lea simt al meu.

Sa nu credeti ca sunt asa de bogata pentru ca mai sunt lucruri care mi le-as dori in proprietatea mea: iubit, masina, copil…….etc

Voi cum sunteti? Ce proprietati detineti? Ce simturi aveti?

 

Slobod’i Craciunu’n cas?

„Slobod!..slobod!

Din Raiul cel luminos
S-a nascut astazi  Hristos
Înconjurat pe îngerasi
Ca sa-si cate lacas

Soare, luna, mii de stele,
Stralucesc mai cu putere
Toate-n lume au saltat
De Domnul când au aflat.

Numai omul pacatos
Le-a facut toate pe dos
El usa a încuiat,
Salas Domnului n-a dat.

Iara noi astazi venim,
Oameni buni, sa va vestim
Ca astazi ni s-a nascut

Domnul nost far de’nceput.

Buna sara lui Craciun!

– Sara buna a’lui Craciun! Asa colinda faina nimeni nu m-o colindat in sara asta.

– Poftiti si va serviti cu turte si incinati un pahar de jin.

…………

Sarbatori Fericite!

– Asemenea sa traiti!”

In Ajunul Craciunului- de dimineata se face ultima curatenie inainte de Craciun, se matura ograda (curtea), se matura casa,se impodobeste bradul, se aseaza frumos prin casa. Se scot din dulapuri verinciile (paturi, toale) si se pun lepedeurile cu cipca sau broderie (cearceafuri cu broderie) pe paturi si peste se aseaza verinciile tesute la razboi astfel incat sa se vada broderia de la lepedeu. Pernele se imbraca cu fete cusute sau tesute. Pe la icoane se pun tindeaue cusute sau tesute. (prosoape cusute cu motive populare).

Masa se gata cu fete brodate sau cusute iar in jurul mesei se pun scaune. Pe masa se aseaza prajitura, jinars si jin. (tuica si vin).

Asa se asteapta la noi colindatorii.

Primii care vin la colindat sunt cei cu turca, asa se zice la noi la capra. Si joaca turca, ii canta cu fluierul si-i bate din  ciocanele pana pica turca jos si nu sa mai ridica decat daca-i dai bani :).

Apoi vin tiganii, in sat e o singura familie de tigani, care au colindele lor specifice, vechi-vechi care se transmit din generatie in generatie ” si te’ntorna jupanaeasa/ si pune cina pe masa/p’aieste zile frumosa”/… sus pe masa-i vas cu vin/sangele Domnului Sfant”. Pe acestia ii rasplatim cu colaci de paine, vin, tuica si prajituri.

Si apoi vin colindatorii, copilasi mai mici si mai mari, fete si feciori si cupluri casatorite. Se merge la colindat cu trupa din casa in casa. Se intra in casa colindand, se aseaza in jurul mesei, iar dupa colinda se rasplatesc cu prajituri, vin, tuica, suc.

Din pacate sunt din ce in ce mai putini copii si nu mai e cine sa colinde toata noaptea. Imi amintesc ca pe vremea mea eram multi, colindam si pe ploaie si pe frig, si ninsoare, nu conta, important era sa mergi la colindat. Nu va spun ce emotii aveam, si cat asteptam sa mergem la colindat.

Nu am colindat niciodata pe bani, ca la noi nu a fost acest obicei, intotdeauna pe prajituri si pe suc sau vin 🙂

Pe la jumatatea satului ne oboseam, de multe ori lumea dormea, ca ajungeam noaptea pe la 3-4 si strigam la usa „slob ii Craciunu’n cas?” si intram peste gazdele buimace de somn sa vestim Nasterea Domunului. Ne intorceam acasa pe la 6-7 dimineata.

Au fost vremuri frumoase, e drept ca lumea in timp s-a mai schimbat, traditia s-a mai pierdut, nimic nu mai e cum a fost si nici nu are cum sa fie atata timp cat traim tot contratimp, cat natalitatea la sate a scazut, cat traim in lumea telefoanelor mobile, a internetului si a cluburilor.

Oricum in suflet o sa port toata viata amintirile frumoase legate de aceasta Sarbatoare Sfanta, o sa incerc merei sa simt emotia Craciunului.

Am incercat sa zugravesc o seara de Craciun de acasa-acasa, prea bine nu ma pricep sper sa intelegeti, am scris regionalisme si am incercat sa redau intocmai asa cum se vorbeste la noi. Poate in imagini ar fi fost mult mai usor dar am lasat aparatul foto acasa asa ca trebuie sa va imaginati voi.

O sa va servesc si pe voi cu bunatati aduse de acasa si va doresc  sa aveti sarbatori frumoase in continuare:

In jurul bradutului!

Azi am facut toata ziua curatenie, defapt am finalizat marea curatenie de iarna. Am intors casa pe dos, am mutat lucruri de la locul lor pentru a reusi sa sterg si ultimul fir de praf. Acum totul straluceste. Si pentru ca vine….e pe drum, am impodobit si bradutul.

Bradutul meu e micut, e doar simbolic, dar imi lumineaza casa si imi aminteste ca peste cateva zile e Craciunul. Are fibra optica si asa lumineaza:

Tota ziua am ascultat colinze. Cum eu o sa fiu plecata acasa-acasa de Craciun m-am gandit sa va invit in jurul bradutului, sa va colind si sa ma colindati.

Mi-e greu sa aleg o colinda, pentru ca sunt multe care imi sunt foarte dragi dar o sa ma rezum totusi la trei.

 

Sper ca v-au placut colindele si va invit si pe voi sa ma colindati, sa puneti colinda care va este cea mai draga sufletului, sau prima care va vine in minte, sau singura care o stiti.