Cred ca orice ar face omul in viata tot ajunge la o rutina. Cand mergeam la job aveam o rutina acum la jobul de mama tot am ajuns la rutina. Se pare ca nu scap nicicum.
Ma gandeam zilele trecute ca daca nu am avea copilul ne-am plictisi maxim; ne-am plictisi pentru ca ne-am obisnuit cu el, ca nu mai vedem si nu mai stim cum am putea sa ne desfasuram in lipsa lui.
Cand eram doar doi mergeam la job, ajungeam seara acasa, luam cina impreuna si povesteam verzi si uscate de la job, sau de prin lume adunate. Povesti aveam. Apoi butonam, ne uitam la tv, la filme, vedeam o emisiune cap-coada sau dormeam leganati la Vocea Romaniei sau alte emisiuni. Daca aveam pofta de ceva bun la 9 seara, rapid ne imbracam si mergeam pana la mall. Era liniste in casa, uneori mult prea liniste.
Acum? Acum e mult mai misto, avem un sef care ne face program, nu putem lua hotarari fara sa tinem cont de parerea si necesitatile lui. Dar seful asta e cel mai funny sef din lume, cu toate ca ne face program noua ne place. Cand il vedem pe el vesel si plin de energie stim clar ca asta ne dorim. Nu mai mergem la mall si la cumparaturi noaptea, nu vedem emisiuni cap coada si nici filme, stam la masa cu urechile ciulite, mereu in asteptarea comenzilor. Nu dormim decat pe reprize.
Nu ne plictisim deloc, ne place acest „trio magic”, ne place aceasta rutina, ne place sa radem, sa ne jucam, sa inventam, sa invatam unii de la altii. Casa noastra e mereu plina.
O primavara frumoasa!
despre mine......despre altii 
Crestere usoara!
Multumim!
O primavara frumoasa si tie, Lilly. :*
Multumesc! 🙂 cu mult soare vreau sa fie pt ca soarele ma binedispune 🙂
Da, Lilly dragă, oarecum doar rutina se schimbă, perioadele dintre, sunt bonusuri 🙂