Arhive pe etichete: iarna

The best view in town!

Eram in luna de miere in Grecia si cum vremea nu era tocmai de plaja si balaceala cei de la hotel ne-au dat harta insulei si ne-au sugerat sa facem anumite vizite, sa nu ne plictisim si ingrasam in hotel.

Asa ca am luat harta, ne-am urcat in masina si am mers sa vedem castelul, ma rog ruinele castelului ca altceva nu era. In drum spre castel era plin de indicatoare ” the best view of the island” si ne-a corup si pe noi. Am descoperit defapt o taverna la care se plateau bani la intrare, 2.5 euro/persoana pentru a vedea panorama orasului. Si am platit pentru asta:

DSCN4490 DSCN4491 IMAG0885

Sa nu va spun ca dupa ce am plecat de acolo si am ajuns la Castel am vazut toata panorama orasului, am vazut insula din toate partile.

DSCN4525

DSCN4513 DSCN4514

La Cluj suntem norocosi ca putem vedea orasul de sus de pe Cetatuie dar si din Feleac.

Clujul-vazut-de-pe-Cetatuie-610x409 65425101 65425309

Daca mergi seara in apropiere de partia din Feleac ai o priveliste nemaipomenita, vezi mii de lumini aprinse in tot orasul, parca e o instalatie pe un brad, mie asa mi-a facut impresia.

Vara e frumos ca e cald si poti admira si cerul instelat dar si iarna cand straluceste zapada si luminiile orasului sunt aprinse e minunat. Mie imi da o senzatie de plutire.

Ai ocazia sa descifrezi luminile orasului, sa identifici cladiri, strazi, sa faci puzzle-ul numit Cluj-Napoca.

Anunțuri

In ton cu vremea de afara!

Mere coapte cu nuca, gem, stafide:

O reteta foarte buna care se potriveste foarte bine cu gustul de iarna si cu poftele mele de bunaciuni 🙂

– se scobesc merele pe interior pentru a scoate samburii din mere

– se pudreaza interiorul cu praf de scortisoara

– se pune un strat de dulceata, apoi un strat de nuca zdrobita sau bucatele, stafide, si iarasi un strat de dulceata si unul de nuca

– se pun intr-o tava tapetata cu hartie de copt si apoi se pun la cuptor 30 min pana se inmoaie merele

– cand se scot din cuptor se pot pudra cu nuca de cocos sau zahar praf

– se servesc calde sau reci

Pofta buna!

DSCN3753 DSCN3756 DSCN3760 DSCN3762

 

 

Melancolie de toamna!

Am luat laptopul in brate si m-am asezat confortabil in pat. M-am uitat pe geam inainte, e ceata si rece, doar caldura casei iti mai scoate cate un zambet.

E toamna tarzie si vine iarna. A disparut veselia si pofta de viata din timpul verii. De cand s-a schimbat ceasul si se face intuneric mai repede nu mai am nici un chef sa ies, nici prin mall n-am mai fost demult, sa dau un ochi prin magazine in cautarea unor lucruri frumoase desi ar trebui sa ma mobilizez pentru ca luna decebrie vine cu multi sarbatoriti si cadouri.

De’asta iubesc vara pentru ca am mai multa energie si pofta de viata, cum dispare soarele si ne cuprinde intunericul asa imi scade pofta de viata si veselia. Toamna si iarna ma simt ca un urs care hiberneaza cu singura diferenta ca mai ies din casa sa-mi procur hrana si nu dorm tot timpul, de’altfel as sta numai la caldurica. 

M-a cuprins relaxarea ascultand Andre Rieu, o sa caut un film si o sa adorm uitandu-ma la el, si cand o sa ma trezesc o sa zambesc soarelui daca dispare ceata.

O seara relaxanta de noiembrie!

Obisnuinta bat-o vina!

In iarna mi-am cumparat un telefon cu touch screen, la inceput mi-a fost foarte incomod, sunam din gresala, trimiteam mesaje aiurea, stergeam contacte si am purtam cu el ca si cu un ou. Asta 3 zile pana m-am obisnuit si apoi nu ma mai comportam ca si cu oua cu el, mi se parea perfect normal si foarte practic.

Problema e ca am ajuns sa butonez si aparatul foto tot ca pe telefon, desi aparatul foto are butoane nu touch screen si cateodata nu inteleg de ce nu se intampla nimic cand eu apas pe display.

Obisnuinta bat-o vina!

La fel am patit si azi cu mouseul, am de cateva luni bune laptop si nu mi-am cumparat mouse, am folosit mouseul laptopului si butoanele (desi uneori e incomod), dar azi am primit unul cadou de ziua mea si cum am ajuns acasa l-am instalat sa vad daca merge si cum merge. Si ghiciti? sta saracul trist deoparte ca eu tot cu obisnuintele mele, tot din butoane 🙂

E o chestiune de zile sau ore, o sa-mi revin, sper!

Voi ce obisnuinte aveti si nu puteti scapa de ele?

 

 

 

Dimineata, la pranz si seara!

3 momente importante ale zilei. 3 momente diferite intr-o zi.cel putin 3 trairi emotionale.

Iubesc diminetile primavara si vara. Cand ma trezesc camera mea e invadata de lumina, si nu mai am nevoie de lumina artificiala, vad soarele cum rasare si isi arata mustatile in orizont. Asta imi da energie si dorinta sa ies din casa. Deschid geamul iar in pomul din fata geamului am concert, pasarelele ciripesc de zor si isi dau impresia ca esti in mijlocul naturii, nu intr-un oras aglomerat si plin de praf. Aerul proaspat care imi invadeaza narile imi face refreshul necesar pentru a intampina o noua zi. Imi place sa simt racoarea diminetii, mangaierea soarelui, caldura emanata de asfalt amestecata cu roua si racoarea diminetii. Simt cum toti porii mi se contracta si piele mi se zburleste de racoarea diminetii. Culoarea verde, mirosul florilor imi intregesc sufletul. Cand simt toate astea zambesc si imi zic ” ce zi minunata!”

Amiaza sau pranzul

Iubesc zilele de toamna din septembrie si octombrie, cand totul prinde culoare galbuie si ruginie. Caldura oferita de soare la amiaza e o binecuvantare oferita de toamna. Aerul miroase a fructe si legume coapte, bogatia naturii iti invadeaza simturile, culoarea de aur se aseaza peste natura. Imi place sa stau la soare in aceste momente si sa admir arta oferita de natura. Totul e superb pana in cel mai mic detaliu.

Seara

Iubesc serile lungi de iarna, caldura oferita de camera mea, statul in pat sub plapuma cu un ceai, o cana cu lapte sau o cioco fierbinte si niste maini incolacite in jurul meu. Imi place ca atunci cand iesi afara si este zapada, in lumina artificiala fiecare particula pare o steluta si am impresia ca sub picioarele mele e un covor de stele. De multe ori imi imaginez ca ma plimb pe poteci stralucitoare menite sa ma duca intr-o lume a basmului.

Fiecare anotimp are stralucirea lui, momentul lui de glorie. Primavara simtim cum renastem si apoi cum inaintam spre toamna si iarna corpul nostru pierde din energia acumulata la inceputul primaverii si intram intr-o stare de latenta.

Voi ce moment al zilei preferati?

La multi ani barbatilor, sa va petreceti cum stiti voi mai bine!

Beautiful!

Violeta mea traieste in lumea ei, infloreste, straluceste de sanatate si e nepasatoare cand priveste din geam fulgii mari de zapada, oamenii grabiti de ger si nici nu-i pasa de codul galben si portocaliu, de stirile de ultima ora, de mormanele de zapada, de viscol si feezing rain. Ea isi traieste propriul destin departe de orice intemperie.

Tu ce floare ai vrea sa fi?

Iarna pe ulita!

Ulita asta a fost partia copilariei mele. Ulita de acasa-acasa.

Iernile copilariei mele au fost pline de zapada, ger, zile de sanius, chiote de bucurie, zambete, rasete, inocenta, au fost ca in povesti.

Aveam o sanie, facuta de un unchi pentru fratele meu, cu talpile din teava, cu scanduri vopsite in rosu, destul de inalta. Stiti cum au poreclit-o prietenii mei? Tampon.

De la ce?

Ma lasau sa ma lansez prima pe partie pentru ca oricum ar fi fost ajungeam ori in sant, ori in ceva poarta sau gard. Nu stiam sa o conduc, era destul de grea si eu firava, aveam abia 21 kg in clasa 1 si nu reuseam. Asa ca ma tamponam de celelalte sanii, de orice gard sau sant aparut in fata mea.

Sania asta a fost mostenire de la frate’mio desi o perioada a impartit-o cu mine. Ma lua cu el la sanie.

Imi amintesc si acum o zi de martie in care zapada a inceput sa se topeasca, parca si plouase, zapada era destul de uda, dar pentru ca era soare la amiaza mama ne-a permis sa iesim la sanie. Defapt el avea dreptul, eu eram cea restrictionata.

Si a avut o idee sa mergem undeva pe un deal si sa incercam partia de acolo, fara el eu nu aveam ce cauta acolo pentru ca era destul de abrupt, trebuia sa trecem drumul principal si mama imi purta grija sa nu patesc ceva.

Ajungem noi acolo si incepem sa ne dam, bucurosi ca suntem numai noi doi si nu trebuie sa impartim partia cu nimeni. In mijlocul partiei era un prun, si nu stiu cum facem ca intram direct in el, ne rasturam cu sania in zapada si evident ne udam pe haine.

Cand m-a vazut cu cizmele pline de zapada si cu fasul ud stia ca o incaseaza de la mama, ca nu mi-a purtat de grija. Ideea i-a venit rapid, m-a descaltat, mi-a  scuturat pantalonii, si mi-a pus fasul pe o creanga de prun la soare sa se usuce. Eu stateam in varful saniei, desculta si dezbracata, el facea vant si se ruga sa mi se usuce hainele.

Dupa vreo ora m-a imbracat si m-a dus acasa, evident ca eram amandoi uzi si ne-am luat-o de la mama, ne-a certat dar noi si acum ne distram cand ne amintim cum mi-a uscat el hainele la soare.

In timp sania mea a devenit alunecoasa si eu eram specialista la condus pe partie, copiii chiar vroiau sa le-o imprumut sa se dea si ei cu Tamponul. Cum ajungeam de la scoala acasa, imi faceam temele si apoi toti eram la sanie pana tarziu in noapte.

Iubeam iarna si nu simteam ca este frrig, gerul nu era un cuvant cunoscut pentru copii, iarna insemna veselie si distractie.

Saptamana trecuta m-am dat cu sania pe aceasi ulita, si parca auzeam galagia si zarva facuta de partenerii de distractie din copilarie. A fost minunat!

Ce amintiri aveti legate de sanius? Cand v-ati dat cu sania ultima data?