Cadouri peste cadouri!

In decursul unui an primim cel putin 3 cadouri: de Craciun, de Paste si de ziua nostra. Unele cadouri sunt in concordanta cu ceea ce ne dorim, asta pentru ca cei care ne-au cadorisit ne cunosc foarte bine sau ne-am ales noi cadourile si ei le-au platit. Evident surpriza nu e e asa mare daca stii dinainte ce primesti, nu te mai poti entuziasma, supriza nu mai exista.

Ma gandesc ca daca iti place un parfum si ii spui celui care vrea sa ti-l cumpere exact denumirea si unde il gasesti atunci cand il primesti tot te bucuri pentru ca ti-l doreai foarte mult. Nu e surpriza dar e bucurie.

Altele sunt surpriza dar nu aduc bucurii. Atunci cand vezi punga de cadou sau cutia ai emotii pentru ca nu stii ce e inauntru, evident ca mereu iti imaginezi ca acolo se afla ceva frumos dar din pacate uneori esti pe deplin dezamagit, incerci sa pari fericit si multumit dar din pacate toate acestea sunt in aparenta. Pur si simplu nu iti plac sau nu se potrivesc cu gustul tau.

Multumesti, zambesti dar apoi iei cadoul si il pui intr-un colt de dulap si te gandesti ce sa faci cu el? Sa-l arunci? parca nu te lasa sufletul. Sa-l dai mai departe? dar oare cui i s-ar potrivi? Sa-l lasi acolo pana candva cand o sa-i gasesti o intrebuintare? Cred ca asta fac cel mai des.

Voi cum procedati atunci cand cadourile sunt sub asteptari? Ce faceti cu ele?

Ce va doriti sa primiti in acest an de Craciun?

De vis, cochet plus o surpriza la pachet!

M-am oprit in usa biroului si am stat pret de cateva secunde fara sa spun nimic. Era foarte concentrat, invartea mouse-ul pe toate partile, intindea firul, apasa click stanga, click dreapta fara nici un succes. Cedase dupa un an de folosire si incercarea de resuscitare era in zadar.

Imi dreg vocea si il vad cum tresare parca dintr-o visare, imi spune ” s-a stricat”. Ii zambesc doar in timp ce el isi traieste dezamagirea si frustrarea ca acel gadget nu mai functioneaza ma gandesc daca e momentul sa il surprind sau nu?

Ii comandasem de pe un site de cadouri de lux – iLUX.ro un mouse optic de lux Dalvey pentru ca se apropia aniversarea lui dar atunci am simtit ca e momentul sa-i fac o surpriza.

Am facut cale intoarsa, in timp ce el ma urmarea cu privirea si striga dupa mine „de ce pleci?”

M-am intors dupa cateva momente cu o cutiuta frumos ambalata care o tineam la spate si l-am intrebat: -„Te pot ajuta?”. S-a uitat la mine si a inceput sa rada ” o sa cumpar altul”.

„Te rog sa-l desfaci! E pentru tine!

– Pentru mine? Ce este?”

A desfacut repede pachetelul si mare i-a fost mirarea cand a vazut mouse-ul care se ascundea acolo.

– Multumesc, multumesc, multumesc……esti minunata! „

Cum este cadoul perfect? De vis, cochet plus o surpriza la pachet!

Cel mai frumos cadou e atunci cand totul e surpriza, cand nu banuiesti nimic,  cand primesti ceea ce ai nevoie exact la momentul potrivit.

Cadoul perfect nu e obiectul cel mai scump, cadoul perfect e faptul ca putem sa-i surprindem pe cei dragi, putem sa le transmitem emotia si dragostea ori de cate ori avem ocazia. Cadoul perfect pentru barbati, dar si pentru femei – e faptul ca cei surprinsi traiesc emotia si entuziasmul pe care il transmitem cand oferim un cadou.

In luna iunie iLUX sarbatoreste 3 ani de activitate, eveniment pe care il marcheaza prin surprize pregatite clientilor in toata luna iunie.

Obiectele care se gasesc pe acest site sunt foarte frumoase, iar atunci cand reusesc sa surprinda pe deplin, sa fie o surpriza pentru cei care le primesc, ele sunt puse mult mai bine in valoare.

Valoarea oricarui cadou creste atunci cand surprinde, cand SURPRIZA apare atunci cand te astepti cel mai putin.

Viata preseara cu surprize, mici atentii sau cadouri e viata pe care ne-o dorim toti!

Fericirea din ochii ei!

Consider luna martie ca fiind luna florilor, luna in care primesc cele mai multe flori. Iubesc sa primesc flori, iubesc florile care infloresc, imi place sa-mi decorez casuta cu flori frumoase, atunci cand am flori inflorite in ghiveci sau in vaza imi pare ca atmosfera din casa e una vesela, primitoare, zambitoare, plina de viata.

Ati vazut cat de mult se lumineaza fata unei femei atunci cand primeste o floare? Ati vazut cata fericire este in ochii ei? Ati vazut ca prin toti porii respira fericire?

Un gest mic si frumos care scoate la iveala atata emotie, fericire, bucurie in ochii unei femei. Un gest care pentru o femeie inseamna atat de mult.

Nu am inteles niciodata barbatii care nu fac acest gest, barbatii care priveaza femeile de aceasta fericire, barbatii care considera o povara daruirea unui fir de floare.  E ca si o crima privarea unei femei de a respira fericire prin toti porii atunci cand primeste un buchet de flori. Cred ca acesti barbati nu au simtit niciodata o fericire similara cu fericirea din ochii si sufletul unei femei la primirea unei flori.

Ce ar trebui sa primeasca un barbat ca sa vedem si noi femeile fericirea, emotia si bucuria din ochii si sufletul lor?

Care e cel mai mare regret al tau?

 

In viata am incercat sa fac in asa fel incat sa nu am regrete, sa analizez inainte de a lua o decizie tocmai pentru ca nu am vrut sa regret mai tarziu ceva. Asta nu inseamna ca mi-a iesit intotdeauna, dar daca in acel moment am considerat ca cea mai buna alegere este cea facuta am zis stop regretelor. Am luat partea plina a paharului, am incercat sa gandesc pozitiv.

Zilele acestea m-a incercat un regret, as spune cel mai mare regret pe care il am pana acum, acela ca nu am un copil al meu.

Cand i-am vazut cum  il asteapta pe Mosul, cum traiesc toate emotiile, cum se bucura si ce minunati sunt mi s-a umplut sufletul de emotie si mi-am dorit si eu.

Cine stie? Poate intr-o zi!

Voi ce regrete aveti?

Stare de spirit!

Discutam intr-o zi cu un baiat care are o mica afacere: un stand de caricaturi intr-un mall, cu trei angajati, care imi spunea ca este foarte preocupat de starea de spirit a angajatilor sai. Incearca mereu sa-i stimuleze, sa le creeze o atmosfera propice pentru munca si sa socializeze cat mai mult cu ei chiar si in afara programului de munca.

Mi-a povestit ca intr-o zi unul dintre angajati trebuia sa faca o lucrare, o caricatura, si dupa ce a terminat-o si-a dat seama ca n-a ales bine tipul hartiei pe care trebuia facuta si din acest motiv trebuia sa o refaca.

In timp ce lucra a primit un telefon de la prietena sa care era foarte racita si ajunsese la urgenta din aceasta cauza. In acel moment starea de spirit a acestui baiat desenator s-a schimbat brusc, ingrijorarea a aparut pe fata lui, (fara sa-si dea seama) si chiar i-a influientat munca, astfel incat desi persoana din caricatura trebuia sa iasa cu o atitudine pozitiva si sa zambeasca, zambetul a iesit asa fortat, fals. El a transmis toata starea de spirit care o avea in lucrarea care a facut-o, starea lui sufleteasca se reflecta foarte bine in lucrarea facuta.

Gandirea pozitva, mediul propice pentru desfasurarea activitatii si stimularea angajatului sunt esentiala atunci cand realizezi ca reusita ta in afaceri depinde foarte mult de angajatii care-i ai.

Din pacate cei mai multi patroni considera angajatii ca pe niste negrisori, ca pe niste persoane care trebuie sa-i slujeasca lui, ca pe niste robi care trebuie sa munceasca ca sa-si castige painea. Daca mie ca patron imi merge bine ce ma intereseaza de angajatul meu care munceste pana cade in nas pentru a duce o paine acasa la copiii sai.

In fiecare firma exista bani de protocol, cand vine prietenul patronului  acesta este servit cu o cafea, un suc, si alte chestii de protocol, dar cati patroni asigura o cafea/ zi unui angajat? un ceai cald atunci cand afara sunt -15 grade? o inghetata intr-o zi torida?

Ii asigura un automat de cafea si un tonomat ca sa-si cheltuie angajatul banii, ajuta un alt patron sa se dezvolte dar nu-si sustine angajatii. Angajatii au doar drept sa munceasca si sa se supuna cerintelor companiei dar nu are drept sa greseasca, sa se imbolnaveasca, sa-si lase emotiile sa-i influienteze munca.

Sunt si companii care isi sustin angajatii, care se ingrijesc mai mult de bunastarea lor, care  creeaza conditii propice, care ii ajuta atunci cand sunt intr-un impas dar din pacate acestia sunt foarte putini.

Cei mai multi lupta pentru profit, isi considera angajatii robi, se folosesc de „criza financiara”, taie de la angajat dar niciodata din protocol si din bunastarea lor.

Oare nu-i important sa-si sustii oamenii, sa inveti ca fara ajutorul lor tu nu ai fi unde esti, sa-ti pese mai mult de cei din jurul tau nu doar de tine?

Multa lume merge la munca doar pentru ca nu are incotro, se supune patronului, regulilor, munceste cat trebuie desi pe fata lui se vede ca nu-i multumit, isi duce traiul de pe-o zi pe alta si toate acestea ii influienteaza munca si-l fac nefericit.

V-ati gandit vreodata cat de mult va influienteaza starea de spirit munca si rezultatele?

O primavara frumoasa!  de azi e oficial primavara si am imbracat si blogul intr-o hainuta cu lalele mov.

Nu mai e cum era!

Inainte de Craciun foarte multe persoane au afirmat faptul ca „Craciunul nu mai e cum era! ca nu pot intra in atmosfera de sarbatoare….ca nu mai simt ce simteau atunci cand erau copii….ca parca altfel era atunci”

Sunt total de acord cu aceste afirmatii. Sunt imediat in 2011, au trecut ceva ani peste noi. Cum poate sa fie la fel?

Analizand situatia si cautand niste explicatii mi-am dat seama ca „se intampla o singura data’n viata si cauti toata viata apoi ” se potriveste si aici.

Va dati seama atunci cand eram copii, cand eram inocenti, cand nu purtam atatea griji intr-un singur suflet, cand aveam o singura preocupare „sa ne bucuram” chiar ne bucuram.

De ce Craciunul a fost ceva special si nu mai este?

Banala portocala de acum atunci era o trufa, eu mancam portocale doar la Craciun si atunci poate una singura. O primeam cadou de la tata de la servici. Stiti cat o pretuiam? Nu o desfaceam decat in ziua de Craciun, si miroseam coaja de portocala pana imi umpleam bine plamanii, gandindu-ma ca nu cumva sa-i uit mirosul pana anul viitor cand o sa mai primesc una.

Acum copiii si noi cumparam portocale zilnic, le aruncam daca-s acre sau nu arata bine, nu le mai pretuim. Cum sa pretuiesti ceva ce ai zilnic. Nici noi atunci nu pretuiam merele, le aveam la discretie dar pretuiam portocalele care le mancam mai rar. (vorbesc de clasa medie, pentru ca saraci si nevoiasi sunt foarte multi si acum)

Bradul- atunci sigur era natural, acum e din plastic de cele mai multe ori. Globurile se gaseau greu, cand primeam globuri cat de mult le pretuiam. Acum? Pe cine mai intereseaza cum sunt globurile cand exista asa mare varietate.

Bomboanele de pom- erau niste bomboane din zahar pe care le imbracam in straie noi de fiecare data, cat suflet puneam, cum legam ate frumoase si le impachetam in staniol. Acum nici nu mai punem bomboane, doar beculete, beteala, globuri.

Am dat doar cateva exemple, lumea a evoluat, atunci nici nu visam la internet si calculator, acum calculatorul e prietenul nostru, e nelipsit din  viata noastra, si in concluzie nu mai poate fi la fel.

Totusi preferam Craciunul copilariei, vrem sa fie Craciunul de acum 20 de ani dar sa avem bunatatile de acum.

Cred ca putem sa simtim acel Craciun daca ne straduim putin si reusim sa lasam grijile, nemultumirile si neimplinirile si incercam sa ne bucuram de ce avem. Sa multumim pentru ceea ce avem. Sa incercam sa-i facem pe cei din jurul nostru sa zambeasca, sa fim mai optimisti si sa vedem partea plina a paharului.

Un rol important il are si curatirea sufletului, impacarea cu noi insine.

Eu cred ca puterea sta in noi si noi ar trebui sa nu lasam grijile sa ne intunece sufletele, sa luptam pentru acel Craciun si cu siguranta o sa fie altfel.

In momentul in care o sa avem copii vom trai emotia Craciunului prin ei, o sa le transmitem si lor ceea ce am simtit candva si o sa ne bucuram mult de tot.

Prin ochii copiilor altfel e lumea asta, o sa va povestesc ce mi s-a intamplat ieri ca sa vedeti si voi puritatea si inocenta din ochii unui copil.

Eram la Biserica si o tineam in brate pe fetita unei verisoare, Andreea de 5 ani. Se uita sus pe bolta Bisericii si ma intreaba in soapta: „Lili acolo sus e Doamne-Doamne? zic: Daa. Dar e adevarat? Da e foarte adevarat. si incepe uitandu-se in sus: Ce faci? ridica tonul putin si iarasi intreaba: ce faci? nici un raspuns si insista: ce faci? zice apoi catre mine vezi nu-i adevarat pentru ca nu raspunde. Ii explic ca e doar o pictura, ca Doamne Doamne e pictat pe bolta Bisericii, e asa cum picteaza ea. si imi raspunde: Eu nu stiu sa pictez asa. Ii spun sa studieze putin si sa incerce acasa. Dupa ce a studiat cateva minute pictura a vazut pe perete chipul unui Sfant si a trebuit sa puna mana sa simta daca e adevarat sau nu”.

Eu va doresc sa aveti sufletul unui copil toata viata si asa o sa va puteti bucura de tot ce vi se intampla si va inconjoara!

 

Jingle bells!

Anul trecut am avut la job un coleg care ne canta „jingle bells ” si ” we wish you a merry christmas” inca din septembrie sau chiar mai devreme. Dimineata cand ajungea la birou asa pentru inviorare  canta ” dimineata pe racoare……..” si la pranz schimba repertoriul si canta „jingle bells” si „we wish you a merry christmas”. Stia el ceva, ne-a colindat din timp pentru ca de Craciun era in alta parte.

Azi am auzit prima data, anul acesta, la radio cantece de Craciun. Incet incet sau cu pasi grabiti ne indreptam spre perioada cea mai frumoasa a  anului: Mos Nicolae, Craciunul, Mos Craciun, Anul Nou si Boboteaza.

Copiii cuminti si dragalasi au scris deja scrisori la Mosu, fie el Nicolae sau Craciun, le-au pus pe geam sa le ia spiridusii sau au rugat parintii sa le puna la posta. Mai au cateva zile pana isi vor pregati ghetutele, vor impodobi bradul, vor canta catecele si vor recita poezii pentru Batranul Mos Craciun. Toate astea pentru a fi siguri ca Mosu le va aduce tot ce au scris in scrisoare.

O sa va ajut si pe voi „suflete de copii” sa scrieti scrisoare la Mosu pentru a fi siguri ca ajunge in timp scrisoarea in Tara lui Mos Craciun, Mosul are timp sa faca cumparaturi si sa va aseze cadoul sub brad.

Draga Mos Craciun,

Anul acesta am fost foarte cuminte, m-am trezit in fiecare zi dis-de-dimineata pentru a nu intarzia la serviciu, am avut multa rabdare sa-mi indur seful si colegii chiar de la prima ora a diminetii, am facut riduri incercand sa gasesc cai de rezolvare pentru problemele aparute, mi-am stricat vederea incercand sa fac rapoarte in excel si alte programe, mi-am tocit degetele scriind mailuri, m-am cocosat de spate stand nemiscata pe un scaun la birou, si carand dosare si hartii de colo-colo, m-am facut mica mica cand mi se cereau explicatii, am transpirat cand emotiile m-au coplesit, am stat peste program chiar si atunci cand stiam ca o sa intarzii la o intalnire importanta, m-am trezit noaptea speriata visand probleme fara rezolvare, mi-am facut sperante si planuri marete. Am incercat sa zambesc mai mult, sa rad, sa ma bucur de bucuria altora, sa nu ma las coplesita de anumite situatii,  am plans atunci cand am fost depasita de situatie, cand sufletul mi s-a facut  bucatele, m-am bucurat ca am avut puterea sa trec peste toate si de aceea  acum in prag de sarbatoare te rog sa nu ma uiti nici pe mine  si sa-mi aduci…….

Lista ramane deschisa, va invit sa spuneti ce va doriti anul acesta de la Mosu. Stiu ca-i criza dar criza nu ne poate lua toate bucuriile, altfel cum am mai zambi?

In asteptare… La multi ani!

Cred ca sarbatorile de iarna au inceput astazi cu Sf. Andrei. La multi ani pentru Andrei si Andreea!

Maine iarasi e sarbatoare, chiar daca nu-i trecuta in calendar, e trecuta in sufletul tuturor romanilor. E ziua noastra. La multi ani!

Mie personal mi-ar placea ca ziua Romaniei sa fie vara, sa putem merge la iarba , sa facem mici si sa bem bere. Sau sa avem ceva traditii frumoase. Eu personal n-am sarbatorit niciodata aceasta zi, n-am simtit-o ca pe o sarbatoare. E adevarat ca rar s-a intamplat sa merg la job in aceasta zi dar cu toate acestea daca stau acasa sigur nu fac mici, nici nu beau bere mai ales ca e Postul Craciunului, nici nu sarbatoresc. In cei mai multi ani am demarat procesul de „curatenie de Craciun” sau am facut shopping ca tot e luna cadourilor. Daca mai e si frig afara cui ii arde de manifestatii in oras? eventual seara focul de artificii. Imi ajunge sa stau in frig o ora.

Avantajul acestei sarbatori e ca avem liber de la job dar in rest eu nu simt si  nu fac nimic special. As putea sa-i scriu scrisoare la Mos Nicolae si la Mos Craciun. Fiind ziua mea- si a voastra- cred ca n-ar stramba din nas cand ar vedea cate imi doresc, numai sa am noroc sa-mi scrie pixul (vorba cuiva).

Voi cum sarbatoriti ziua voastra? Aveti ceva obiceiuri? Faceti ceva special ca sa va simtiti romani? ca sa simtiti ca sunteti sarbatoriti?

In 6 e iarasi sarbatoare, dar de data asta o simt, imi face mare placere sa fac pe mosul dar si sa primesc cadouri de la Mos Nicolae.

Apoi o sa zboare timpul foarte repede si o sa ma trezesc ca-i ajunul de Craciun, si nici macar nu am asteptat Craciunul. Oricum o sa vina, nu-i dupa dorinta mea, e dupa dorinta sufletelor care asteapta aceasta sarbatoare. Mie mi-e ciuda ca nu mai simt emotia care o simteam odata, entuziasmul acestei sarbatori. Le-am pierdut si se pare ca mi-e tot mai greu sa le regasesc. Incerc din rasputeri, ma fortez, ma concentrez dar cam degeaba. Nu mai e cum a fost.

La inceputul anului 2010 mi-am dorit sa vina cat mai repede 2011? De ce? pentru ca imi imaginam ca o sa fie un an mai bun decat 2010. Acum nu mai sunt sigura de asta. Cert e ca astept dar parca nu astept, cred ca e o mare batalie care se da in mine. Sunt curioasa cine o sa castige.

Cred ca ar trebui sa invat sa ma bucur de fiecare sarbatoare, sa le astept cuminte si sa le fac memorabile.

La multi ani Romania! La multi ani dragi romani!

Despre…!

Rasfoind azi bloggurile, la fel cum fac in fiecare zi cel putin odata, am citi un post minunat pe blogul iubirii- Un mar perfect rotund si astfel am realizat ca de foarte multe ori traiesc bucuria altora. De fiecare data cand citesc ceva frumos, povesti care merita citite si traite ma emotionez, simt cum ma bucur si traiesc si eu prin fericirea lor.

Mi se intampla sa traiesc fericirea altora si in viata de zi cu zi, sunt fericita si eu daca o prietena sau cineva cunoscut traieste o poveste de iubire, sau a primit inel, sau asteapta barza, sau a adus un copil pe lume, sau au fost in concediu nu stiu unde, etc. Nu stiu daca intensitatea sentimentelor e la cota pe care o traiesc cei implicati direct in eveniment dar simt ca nici eu nu sunt departe de asta.

Ma incarc cu energie pozitiva, zambesc, sufletul meu se umple de fericire si ma hranesc cu asta, cu fericirea lor si zilele mele sunt mai frumoase, si eu ma simt mai usoara si plutesc.

Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ma emotionez foarte tare pana la lacrimi, dar erau lacrimi de fericire. Recunosc deschis ca mi-am dorit si eu de nenumarate ori sa traiesc anumite lucruri, dar totodata m-am multumit si cu seva absorbita din fericirea altora. Nu cred ca am fost invidioasa pe fericirea lor, cred doar ca fericirea lor m-a motivat si pe mine sa stiu ce-mi doresc si sa stiu cum sa traiesc.

De altfel si starile negative mi se transmit, nelinistea, tulburarea produsa de anumite evenimente, chiar daca sunt trairile unor persoane complet necunoscute. Uneori vreau sa cred ca sunt doar fictiune si ma infioara gandul ca cineva a putut trai asemenea momente. Aici trebuie sa recunosc ca mereu am ramas uimita si am zis oare cum cineva poate trai asa ceva? sau am zis un Doamne Fereste!

E clar ca nu vreau sa ma incarc cu energie negativa, ca-mi sunt de’ajuns nelinistiile mele, ca prefer sa ma incarc cu energie pozitiva, prefer sa ma emotionez pana la lacrimi, prefer sa ma hranesc din fericirea altora.

Sunt persoane care au toata energia necesara pentru a-ti induce aceasta stare euforica, pe care le ador fara falsa modestie.

Nu vreau sa se inteleaga gresit faptul ca fericirea si trairea evenimentelor mele nu conteaza, ba conteaza foarte mult si le traiesc la cote maxime dar ma bucura faptul ca uneori pentru a alunga un nor negru care-mi sade deasupra capului e deajuns sa zambet produs de fericirea lor.

Toata admiratia mea pentru cei care emana prin toti porii fericire!

Straini in noapte!

Plutesc ! Am un zambet pana la urechi! N-am putut sa ma pun in pat si sa nu va povestec.

Am avut o seara excelenta! Sunt emotionata, inca nu mi-am revenit in simtiri, plutesc pe o stea. Cuvintele nu sunt deajuns dar o sa incerc sa va redau putin din emotia traita.

Am fost la teatru. „Straini in noapte” cu Florin Piersic si Emilia Popescu. Superba piesa. Superbi actorii. Cuvintele sunt de prisos.

Azi a fost si ziua lui Florin Piersic, 74 de ani. La multi ani cu sanatate si sa incanti publicul multi multi multi ani.

Sala a fost plina, s-a intarziat putin cu inceperea spectacolului pentru ca sa ajunga toata lumea.

Apoi Florin Piersic si-a facut aparitia pe scena prin sala, printre spectatori. A inceput sa vorbeasca, si sa povesteasca cum s-a nascut el, cum parintii lui erau la film  cand el a batut la poarta acestei lumi, si poate ca acest lucru a fost un fel de ursire spre teatru si film. Ne-a povestit si primul lui rol pe scena teatrului care defapt a fost o replica care a repetat-o 2 luni ” Sa facem greva!” si care nu i-a iesit la spectacol pentru ca trebuia sa sara pe o masa si sa strige ” sa facem greva” si dupa zeci de repetitii masa s-a subrejit si la spectacol s-a rupt, si a iesit un „sa facem greva” plin de durere si spaima.

In scris nu cred ca poti reda anumite stari si intonatii care sunt folosite in vorbire. Poate cei care au darul scrisului.

Florin Piersic are darul vorbitului, ar putea vorbi ore, zile, ani, fara pauza, nu se satura niciodata.

Inainte sa inceapa piesa ne-a rugat frumos sa ne inchidem telefoanele pentru ca cel mai mare deranj pentru OAMENII de pe scena si pentru spectatori e sa ti se distraga atentia in timpul piesei, sa te scoata din trairea piesei, sa te faca sa pierzi acea stare care incerci sa o induci publicului, sa poti sa ramai concentrat la ceea ce faci.

Mare pacat insa ca pe la jumatatea piesei s-a auzit de la un balcon un tarait de telefon. Ce sa facem? Unii ne credem mai destepti.

Piesa a fost senzationala chiar daca a fost jucata de 150 ori pana acum.

Finalul a fost cu zeci de minute de apaluze, cu sala in picioare, cu emotii, cu ochi plini de lacrimi in semn de multumire.

Apoi a urmat un moment in care a fost felicitat de primul ministru Boc (care defapt nu a putut fi prezent, doar doamna a fost acolo), de catre primarul Sorin Apostru, toata sala i-a cantat La multi ani!, a fost acolo si Dumitru Farcas cu taragotul lui, Ovidiu Purdea Somes care era imbracat in costum si sub haina avea un tricou personalizat – o poza cu Florin Piersic si un mesaj „I love you CIOCOFLENDARE”.

Au mai fost si alte personalitati din politica, teatru, film etc. care au vrut sa petreaca o seara alaturi de Florin Piersic, sa impartaseasca emotiile cu el.

La final ne-a spus sa mergem acasa ca daca nu el o ia de la capat.

Au fost 3 ore si ceva care au trecut pe nesimtite, in care am trait emotii si senzatii cum n-am trait demult. Acum am un zambet pe toata fata si imi tot apar in minte momentele frumoase si sentimentul de fericire si multumire.

Mai vreau asa ceva. Mai vreau sa-mi incant sufletul cu astfel de minuni.

A fost o mare surpriza pentru mine si o prima minune pe anul asta.

Multumes pentru surpriza.(cineva stie)

Mai multe vor scrie ziarele si vor transmite televiziunile. Eu doar am vrut sa impartasesc aceasta bucurie cu voi.