Arhive pe etichete: primavara

Altfel de rutina!

Cred ca orice ar face omul in viata tot ajunge la o rutina. Cand mergeam la job aveam o rutina acum la jobul de mama tot am ajuns la rutina. Se pare ca nu scap nicicum.

Ma gandeam zilele trecute ca daca nu am avea copilul ne-am plictisi maxim; ne-am plictisi pentru ca ne-am obisnuit cu el, ca nu mai vedem si nu mai stim cum am putea sa ne desfasuram in lipsa lui.

Cand eram doar doi mergeam la job, ajungeam seara acasa, luam cina impreuna si povesteam verzi si uscate de la job, sau de prin lume adunate. Povesti aveam. Apoi butonam, ne uitam la tv, la filme, vedeam o emisiune cap-coada sau dormeam leganati la Vocea Romaniei sau alte emisiuni. Daca aveam pofta de ceva bun la 9 seara, rapid ne imbracam si mergeam pana la mall. Era liniste in casa, uneori mult prea liniste.

Acum? Acum e mult mai misto, avem un sef care ne face program, nu putem lua hotarari fara sa tinem cont de parerea si necesitatile lui. Dar seful asta e cel mai funny sef din lume, cu toate ca ne face program noua ne place. Cand il vedem pe el vesel si plin de energie stim clar ca asta ne dorim. Nu mai mergem la mall si la cumparaturi noaptea, nu vedem emisiuni cap coada si nici filme, stam la masa cu urechile ciulite, mereu in asteptarea comenzilor. Nu dormim decat pe reprize.

Nu ne plictisim deloc, ne place acest „trio magic”, ne place aceasta rutina, ne place sa radem, sa ne jucam, sa inventam, sa invatam unii de la altii. Casa noastra e mereu plina.

O primavara frumoasa!

Anunțuri

True love!

Eram in autobuz,  ma intorceam acasa de la job. A fost o zi grea, plina, mintea mi-era plina, ochii obositi, urechile infundate, tot ce vroiam era sa ajung acasa, in mediul meu, acolo aerul e asa cum mi-l doresc, sau il pot face sa fie benefic pentru mine.

Langa mine, asezati pe scaune era un cuplu, un el si o ea. I-am privit, m-am uitat la ochii lor, se intelegeau din priviri, nu-si luau ochii unul de la celalalt, isi zambeau, traiau momentul. Parca erau intr-o bula, bula lor, nici mirosul din autobuz, nici aglomeratia, nici zgmotul, nici plansetul unui copil nu putea strapunge acea bula.

Respirau si traiau iubirea.

Am zambit, mi-am incarcat bateriile din fericirea lor, si mi-am amintit ce frumos e sa fii indragostit, sa iubesti, sa respiri prin toti porii iubire.

Va doresc sa va indragostiti sau reindragostiti in aceasta frumoasa primavara!

 

Dimineata, la pranz si seara!

3 momente importante ale zilei. 3 momente diferite intr-o zi.cel putin 3 trairi emotionale.

Iubesc diminetile primavara si vara. Cand ma trezesc camera mea e invadata de lumina, si nu mai am nevoie de lumina artificiala, vad soarele cum rasare si isi arata mustatile in orizont. Asta imi da energie si dorinta sa ies din casa. Deschid geamul iar in pomul din fata geamului am concert, pasarelele ciripesc de zor si isi dau impresia ca esti in mijlocul naturii, nu intr-un oras aglomerat si plin de praf. Aerul proaspat care imi invadeaza narile imi face refreshul necesar pentru a intampina o noua zi. Imi place sa simt racoarea diminetii, mangaierea soarelui, caldura emanata de asfalt amestecata cu roua si racoarea diminetii. Simt cum toti porii mi se contracta si piele mi se zburleste de racoarea diminetii. Culoarea verde, mirosul florilor imi intregesc sufletul. Cand simt toate astea zambesc si imi zic ” ce zi minunata!”

Amiaza sau pranzul

Iubesc zilele de toamna din septembrie si octombrie, cand totul prinde culoare galbuie si ruginie. Caldura oferita de soare la amiaza e o binecuvantare oferita de toamna. Aerul miroase a fructe si legume coapte, bogatia naturii iti invadeaza simturile, culoarea de aur se aseaza peste natura. Imi place sa stau la soare in aceste momente si sa admir arta oferita de natura. Totul e superb pana in cel mai mic detaliu.

Seara

Iubesc serile lungi de iarna, caldura oferita de camera mea, statul in pat sub plapuma cu un ceai, o cana cu lapte sau o cioco fierbinte si niste maini incolacite in jurul meu. Imi place ca atunci cand iesi afara si este zapada, in lumina artificiala fiecare particula pare o steluta si am impresia ca sub picioarele mele e un covor de stele. De multe ori imi imaginez ca ma plimb pe poteci stralucitoare menite sa ma duca intr-o lume a basmului.

Fiecare anotimp are stralucirea lui, momentul lui de glorie. Primavara simtim cum renastem si apoi cum inaintam spre toamna si iarna corpul nostru pierde din energia acumulata la inceputul primaverii si intram intr-o stare de latenta.

Voi ce moment al zilei preferati?

La multi ani barbatilor, sa va petreceti cum stiti voi mai bine!

September is gone!

9 luni! au trecut pe nerasuflate, parca ieri ma bucuram de fulgii de nea ce mi se topeau pe nasuc si azi zic septembrie e gata. 9 luni! What? 9 luni!

Parca ieri citeam toate horoscoapele si previziunile pentru 2011 si in curand o sa trebuiasca sa fac bilantul. As putea face unul chiar si acum dupa 9 luni si sa zic ca desi stelele si planetele erau aliniate pe plan sentimental la inceputul anului si imi dadeau sperante nimic nu s-a concretizat. In 2012 nu o sa mai citesc nici un horoscop ca oricum nu se intampla ce scrie acolo.

Hai sa nu fiu asa de rea si sa intreb: cineva din zodia fecioarei si-a gasit jumatatea anul asta? sau s-a indragostit? Eu sunt exceptia?

Probabil toate astea sunt facute pentru manipularea nostra, pentru a ne da sperante, a ne tine pe linia de plutire, a ne face curiosi de ceea ce ne rezerva anul respectiv ca in realitate nimic nu e asa. Trebuie sa traiasca si ei din ceva, ne vand iluzii. E jobul lor. Frustrarea e doar a mea! Restul bilantului la final de an.

A fost cel mai frumos septembrie din ultimii ani, cu mult soare, caldura, placut, plin de bunatati. Abia astept sa vad padurea cum arata, cate culori are, cu ce haina s-a imbracat. Abia astept sa mananc fructe direct din pomi: prune, mere, pere, nuci si struguri din vie. La tara toamna e raiul fructelor si al bunatatilor. Mirosul toamnei e fermecator.

Desi mereu am sustinut ca iubesc vara sa stiti ca defapt iubesc toate anotimpurile: toamna pentru culorile si bunatatile ei, iarna pentru fulgii de nea, primavara pentru mirosul proaspat si renasterea naturii si vara pentru diminetile racoroase si soarele arzator.

Imi doresc sa tina vremea buna cu noi, frigul sa vina cat mai tarziu posibil sa ne putem bucura de timpul frumos, de bunatati, de soarele caldut si de tot ce  e frumos.

O toamna nemipomenit de frumoasa si un weekend minunat!

september is gone….


Poveste fara sfarsit!

Reintors in tara dupa un an de cand s-a hotarat sa se mute in America, tara tuturor fagaduintelor, se hotaraste ca e momentul sa o caute. Vroia sa-i faca o surpriza, sa nu sune inainte de a se afisa la usa ei.

Stia ca-i plac lalelele rosii si narcisele albe si se hotaraste sa treaca pe la o florarie intai sapoi sa mearga la ea. Merge din florarie in florarie, unde sa gasesti in august lalele rosii si narcise albe? O adevarata aventura. Intr-un final gaseste lalele rosii si se multumeste cu ele, narcisele si-au scuturat demult petalele, au fost uitate undeva in primavara.

Aceasi usa pe care o stia atat de bine, aceeasi ea dincolo de usa inchisa, care il astepata si tresarea atunci cand auzea soneria.

Suna de 2 ori asa cum obisnuia sa o faca pe vremuri, si afiseaza un zambet pe toata fata, pentru ca stia ca ea verifica cine-i prin luneta vizorului.

Se trezeste din visare atunci cand un barbat ii deschide usa si-i spune „poftiti”.  Un milion de ganduri ii trec prin minte (poate s-a casatorit, poate e iubitul ei, poate sotul, sau poate e doar vecinul de la 2 care o ajuta sa schimbe o garnitura la robinet). Sangele ii invadeaza tot trupul, simte cum o caldura il strabate din talpi pana in crestetul capului, si spune balbaindu-se” caut o fata, o caut pe ea”.

Ea nu mai locuieste aici, noi am cumparat casuta asta acum 5 luni, si nu stim unde s-a mutat. Prin usa deschisa simtea inca parfumul ei, o vedea cum umbla agitata prin casa, ii vedea lucrurile peste tot, o simtea atat de aproape si totusi era foarte departe.

Multumeste pentru detalii isi cere scuze pentru deranj si pleaca. Se uita la flori, parca nu mai stralucesc la fel ca si acum 10 minute, simte cum totul se surpa in jurul lui, si iese abatut in strada. Nici nu mai stia unde si-a parcat masina, se simtea stanjenit dar si dezamagit de situatie.

Isi facuse atatea vise, isi imaginase cum o sa fie reintalnirea, simtise apropierea de ea prin fiecare por si acum totul se naruise. Unde sa mearga? Ce sa faca?

Eu am lasat-o in acel loc cand am plecat, nu mi-am dat seama ca in tot acest timp viata ei se poate schimba, imi promisese ca o sa o gasesc acolo toata viata, si acum am pierdut-o pentru totdeauna.

Ii venise in minte sa sune pe cineva apropiat ei si sa intrebe detalii. Cauta telefonul in masina si suna… „ati accesat casuta vocala………”. Nu se poate, era ultima speranta a mea si telefonul e inchis. Cauta in agenda telefonului numarul ei, ii tremurau mainile, inima ii zbura din piept si nu avea curajul sa apese bunotul „call”. Daca are pe cineva? cum sa o deranjez eu dupa aproape doi ani de cand am vazut-o ultima data?

Nu a mai scris nici pe blogul ei nimic de mai bine de 1 an, a disparut fara urma. Trebuie sa o gasesc, sa stiu ca e bine, sa-i vad ochii cum ii stralucesc, sa ma asigur ca viata i-a daruit ceea ce merita.

Am fost un las atunci cand am plecat si nici macar nu i-am spus, imaginea ei m-a urmarit in tot acest timp, regretele sunt multe dar viata isi urmeaza propriul drum si trebuie sa imi accept soarta.

Timp de doua saptmani cat  a mai stat in oras a intrebat in stanga si-n dreapta despre ea, dar nimeni nu mai stia nimic. Toti erau preocupati cu vietile lor, nimeni nu mai era interesat de ea  si nici nu-i simteau lipsa. S-a plimbat prin locurile prin care alta data se plimbau impreuna,  a cautat-o in toate fetele care le-a intalnit pe strada, dar parca o inghitise pamantul. Nu mai era.

S-a intors inapoi in tara fagaduintelor cu un mare gol in suflet, cu neimplinirea ca nu stia ce s-a intamplat cu acel sufletel, cu gandul ca in trei zile o sa o uite, ca trebuie sa accepte soara care mereu i-a fost potrivnica.

Si-o imagina fericita, intr-o casuta alaturi de un alt el si tinand la piept un copilas micut. Ce frumos ar fi fost ca acel copilas sa fie al meu asa cum ma  rugase odata ea dupa ce vazuse fetita nou-nascuta a unei prietene.

Ai spus ” eu sunt aici, nu ma mut niciodata, usa mea e deschisa si te astept atat cat e nevoie”

……………………………………………………………………………………………………………

In celalalt colt de oras, intr-un apartament cochet , in care toate miroseau a nou statea intinsa pe canapea ea. Butona aiurea tv-ul dupa o zi lunga de munca, dar gandurile ii erau departe peste ocean, la el. Stia ca nu o sa-l mai vada niciodata, ca vietile lor nu merg pe acelasi drum, ca asta e soarta lor.

Zambeste linistita, simte durerea din suflet, dar isi accepta soarta!



Dor de duca!

De cand a venit primavara am asa un dor de duca. N-am astampar. M-as duce si iar m-as duce. Ies de la munca si pasii mei nu se indreapta spre casa, o iau pe strazi cat mai indepartate de casa mea.

Ma plimb fara sa am o anumita destinatie, doar sa ma bucur de primavara, de viata. Vad firicele de iarba cum isi fac aparitia, pomii au deja muguri, de Paste o sa fie infloriti. Gradinile sunt frumos curatate si aranjate, in curand o sa infloreasca narcisele, zambilele, lalelele  si magnoliile.

Trag aer in piept si imi umplu plamanii cu mirosul de proaspat, de verde, de  umed. E mirosul vietii! asa miroase viata. Soarele mi se joaca-n par si-mi mangaie genele lungi…

In tot acest timp gandurile mele sunt departe, fac planuri, ma framant, ma chinui sa gasesc solutii. Aud un latrat si ma trezesc la realitate. Oare unde m-au purtat pasii mei? Realizez ca sunt mai bine de 10 ore de cand stau incaltata si picioarelele simt nevoia sa fie si ele rasfatate.

Ma indrept spre casa, e totusi tarziu. Trag aer in piept , imi umplu plamanii cu aerul rece de primavara si intru in casa.

Dupa o ora dorul de duca revine scormonindu-mi sufletul………..

 

Amnezie?

Vi s-a intamplat vreodata sa faceti anumite lucruri si sa nu aveti nici cea mai vaga idee cand?cum?si de ce ati facut asta?Asa debuteaza bolile degenerative ? sau…….e doar distragerea atentiei, faptul ca esti indragostit sau beat?. …sau nici macar?