Prima impresie conteaza!

Alerg pe scari cu respiratia taiata, fara putere in picioare, cu parul in vant, geanta intr-o mana, esarfa in cealalta, pentru a ajunge la etajul doi, in amfiteatrul in care se tinea cursul de marketing.

Bat la usa…deschid, simt toti ochii atintiti asupra mea, dau buna ziua, imi cer scuze de intarziere si incerc sa-mi caut un loc in sala sa ma asez ca sa scap de jena ca am intrat in sala dupa profesor.

Profesorul ma pofteste sa-mi trec numele pe foaia de prezenta care deja trecuse pe la ceilalti colegi ai mei. Imi pun geata pe pupitrul lui si cu miscari fine de felina deschid incet dar sigur fermoarul.

Profesorul ma priveste cu mare atentie si incepe:

– Pun pariu ca ai nevoie de 5 minute sa gasesti un pix in acea geanta!

Ridic ochii, il privesc si ii spun:

– Am nevoie doar de cateva secunde pentru a scoate un pix, doar ca geanta mea e o geanta Anuschka care merita o atentie speciala, e o geanta din piele naturala, pictata manual de artizani indieni pe care o iubesc si care valoreaza foarte mult pentru mine.

Il vad cum stramba din nas si imi spune:

– Asa sunteti voi femeile, purtati genti mari in care sa incapa multe lucruri inutile si atunci cand cautati ceva trebuie sa o rasturnati ca sa gasiti lucrul dorit.

– Geanta mea e foarte bine compartimentata si lucrurile sunt aranjate frumos in ea, le gasesc toate fara sa fie nevoie sa o rastorn, ii spun apasat.

Il vad cum deja priveste curios spre geanta expusa pe pupitru dar nu se opreste din discurs

– Asa e si sotia mea, si ea poarta lucruri inutile zi de zi, chiar am facut un experiment cu ea. Am vrut sa-i demonstrez ca poarta multe lucruri inutile si intr-o zi i-am strecurat in geanta un cleste fara sa-i spun. Dupa o luna i-am cerut sa-mi aduca geanta ei ca sa iau de acolo clestele. A ramas profund impresionata, nu stia ca am facut acest lucru.

…

In timp ce povestea toate aceste lucruri mi-a studiat foarte atent geanta si la final mi-a spus:

  – Nu am mai vazut niciodata o geanta atat de frumoasa, atata arta, culoare, stralucire si un design atat de interesant si sunt sigur ca si sotia mea si-ar dori una dar despre asta vorbim dupa curs.

Am vazut cum ii straluceau ochii cand mi-a facut toate aceste complimente.

M-am simtit ca o adevarata vedeta, imi recapatasem suflul, trecusem peste momentul de jena din cauza intarzierii la curs si reusisem sa atrag toate privirile de admiratie asupra mea.

Fiind intr-o sala de amifiteatru geanta mea a ajuns o adevarata vedeta, in pauza toate fetele s-au adunat sa vada explozia de culoare, sa atinga si sa simta geanta. Chiar si baietii isi intindeau gatul curiosi  sa vada ce studiem noi asa de atent.

Am fost nevoita sa scriu pe tabla site-ul de unde am achizitionat-o Ilux.ro. Chiar m-am bucurat ca am fost ambasadoarea Gentilor Anuschka si recomand din tot sufletul acest site de unde se pot achizitiona cadouri speciale pentru oameni speciali.

Concursul l-am vazut pe blog la Hapi dar am avut nevoie sa acord timp si sa am o anumita dispozitie pentru a creiona o poveste care sa participe la acest concurs.

Romanii se pricep la toate!

Dupa cum ati observat s-au inmultit ca si ciupercile dupa ploaie emisiunile cu si despre romani: romanii danseaza, romanii au talent, romanii canta, romanii gatesc, romanii au artisti intr-un cuvant romanii se pricep la toate.

Unii isi doresc sa se afirme, altii isi doresc sa-si implineasca un vis, iar altii se lupta sa castige niste banuti, sumele de bani puse in joc sunt frumusele si trebuie sa fi talentat ca sa castigi.

Cu emisiuni de genul asta imi ocup eu majoritatea serilor, ma asez comod pe canapea cu telecomanda in mana si savurez asemenea momente.

Aseara m-am uitat la Master Chef,  mai aud si eu secrete din bucatarie, ma familiarizez cu limbajul de specialitate, mai vad ce minunatii stiu unii sa gateasca. Nu prea imi place atitudinea juriului dar e un show, un concurs, o suma de bani pusa in joc si stressul e mare pentru concurenti.

Mie mi s-ar parea normal ca atunci cand mergi la o asemenea emisiune chiar daca esti un amator, nu un profesionist, sa te pregatesti in prealabil, altfel cum sa faci fata unui concurs?

Concurentii care sunt in acest sezon mi se par nepregatiti, saracii plang si vad ca nu pot face fata , toti sunt simpatici si cred ca nu au avut ocazia sa foloseasca ustensile sau aparate de bucatarie profesionale, dar macar limbajul specific ar trebui sa-l cunoasca, sa inteleaga despre ce e vorba intr-o reteta. De invatat se invata la o scoala de bucatari sau individual, la un concurs trebuie sa pui in aplicare cunostiintele acumulate.

Am mai vazut niste lucruri care dupa parerea mea nu au ce cauta in bucatarie: parul in vant la fete, inele pe degete si la fete si la baieti, sepci si palarii de strada, unghii tehnice si alte accesorii care nu isi au locul intr-o bucatarie.

Si eu atunci cand gatesc imi adun parul si imi dau jos zorzoanele de pe mine, gatesc nu fac parada modei, nu-mi permit sa las fire de par in mancare sau oje si unghii. E si deranjant sa-ti fluture parul in ochi, gura, etc. si sa tot incerci cu mana murdara sa strangi suvitele buclucase.

Intr-un fel ii inteleg pe jurati cand spun ca sunt serviti cu mizerii, cred ca la igiena se refera.

Ce emisiuni urmariti? Care e emisiunea preferata?

Cenusareasa poarta 39!

Pentru ca azi se sarbatoreste Ziua Internationala a Fericirii, nu stiu daca voi ati auzit de ea? eu am avut o zi ultrafericita si impart fericirea cu voi.

Stiti Povestea Cenusaresei?

La fel m-am simtit si eu cand am vazut concursul de pe blogul lui Hapi. Riverwoman care vroia sa rasplateasca o cititoare fidela, clujanca si purtatoare de marime 39 la picior. Si-a cautat printre cunoscute si cunoscute alte cunoscutelor, si tot asa timp de o saptamana ca sa vada daca se potriveste cuiva acest dar. Mi-am si imaginat ca as fi o Cenusareasa care sta cu piciorul intins ca sa probeze pantoful, evident ca sunt si emotii, daca nu se potriveste? in acest caz oare cate clujence purtatoare de marime 39 o sa se inscrie? si oare cine o sa-i pice la suflet?

Mi-am spalat piciorul, mi-am facut pedichiura, mi-a hidratat epiderma si m-am inscris si eu in aceasta competitie acerba, am vazut cate fete m-au invidiat ca-s clujanca de’a lui Hapi si purtatoare de marime 39.

Azi in pauza de masa am deschis si eu mailul sa spicuiesc printre newletters si facebookul sa vad ce evenimente sunt azi si asa am aflat ca sunt fericita castigatoare a unor superbotine, la un superconcurs de la o SuperHapi. Bine ca n-am vazut aseara ca nu mai dormeam de atata fericire. 🙂

Multumesc mult Hapi! 🙂 sa mai faci concursuri frumoase si alta data si castigatoare/castigatori fericiti.

O sa zambesc atunci cand o sa le port si o sa ma gandesc la tine Hapi.

Ce fericirea v-a adus aceasta zi?

Deseneaza o capra!

Aseara ma suna una dintre blonde, cea mai mare dintre ele, ca sa ma roage sa o ajut la o tema. E in grupa pregatitoare la gradinita si trebuie sa participe la un concurs, pe tema sa deseneze o poveste. Ea vroia „Capra cu trei iezi” dar nu stia sa deseneze capra.

Dilema mare si pentru mine – cum se deseneaza o capra? dar iezii? Da stiu iei o hartie, un creion si o radiera si incepi. Usor de zis, greu de facut. La desen tehnic ma mai pricep dar la cel artistic nu stiu desena decat inimioare si stelute. I-am spus ca nici eu nu stiu, si ma gandeam sa listez de e net capra cu trei iezi si sa o coloram. Cautam solutii, ca sa ajut fetita dezamagita ca nu ma pricep.

Mi-am tot sfarmat eu capul si in seara asta ne-am pus la lucru, dar am transpus „Scufita Rosie”. Dar cum desenam lupul?

Pana la urma a iesit si scufita si lupul, dar i-am dat desenul ei ca sa mai exerseze, sa castige concursul. Desenul nu se duce gata facut de acasa ci trebuie facut la gradinita, dar intai trebuie ideea.

Eu sper sa castigam!

Acum imi pare rau ca n-am pozat desenul meu sa vedeti ce talent de copil la gradinita am :)))) noroc ca am imaginatie.

Voi va pricepeti la desenul artistic? De cand n-ati mai desenat?

Mereu surprinsa!

Dovada  ca ” Mos Craciun exista” a ajuns la Cluj.

 

Am participat la concursul organizat de Pato alaturi de Madalina si am iesit invingatoare alaturi de alti doi norocosi.

Multumesc tare mult Madalinei deoarece face lucruri absolut minunate, iar fularul este deosebit de frumos lucrat si placut la atingere si o sa-l port cu mare drag mai ales ca azi au cazut cativa fulgi de nea la Cluj.

Mereu o sa ma gandesc la voi Pato si Madalina pentru acest cadou si pentru aprecierea voastra atunci cand o sa port acest fular si nu numai.

Vizitati blogul Madalinei pentru ca o sa vedeti multe lucruri frumoase, e foarte talentata dar si pe cel a lui Pato pentru ca se vor mai organiza si alte concursuri si s-ar putea sa castigati si voi.

 

Mos Craciun exista!

Cat am lipsit  din peisaj, Pato a lansat un concurs, se pare ca particip din start si ii multumesc pentru acest privilegiu dar cand am vazut titulul „Mos Craciun Exista” nu m-am putut abtine sa nu va povestesc si eu o intamplare care mi-a confirmat acest lucru.

Cu ceva ani in urma, sa fie vreo 4, intr-un moment in care starea mea sufleteasca nu era una de invidiat, treceam printr-o perioada mai instabila, atmosfera rece, lipsa soarelui parca au accentuat acea stare si nu vedeam deloc luminita de la capatul tunelului, stiam ca nici Mosul nu o sa vina, nici scrisoare nu i-am scris, nici nu stiam ce sa-i cer cand in jurul meu era atat de mult gri iar rozul nu mi-ar fi facut deloc bine.

Aud telefonul, erau niste prieteni care isi facusera drum pana la mine, sa mai stam de vorba, sa bem un ceai, sa mai socializam si noi. Din vorba in vorba ei incercau sa ma convinga ca exista Mos, dar eu eram „fetita care l-a luat pe nu in brate.”

Ei erau convinsi ca exista Mos si ca sigur o sa vina si la mine, eu eram tare sceptica si am zis ca anul ala sigur ma sare ca n-am ghetute curate, si incui usa cu doua yale.

Dimineata, ma pregateam sa plec la job evident si cand dau sa incalt cizmele surpriza, imi era mici pentru ca Mosul le umpluse cu ciocolata.

Nu-mi venea sa cred, emotia din sufletul meu era imensa,  cu toate ca cizmele mele nu erau curatate si usa era inchisa cu doua yale, Mosul a avut cheia lui, nici nu l-am simtit cand a intrat si mi-a umplut cizmele cu bunatati, iar bucuriaa fost imensa.

De atunci mi-am spus asa: toata viata o sa cred ca exista Mos Nicolae si Mos Craciun si ca oricat o sa incerce unii sa-mi spuna ca nu exista eu mereu o sa cred ca exisa.

Mos Craciun exista, trebuie doar sa credeti!

....si sa participati la concursul initiat de Pato in colaborare cu Madalina Mihalcea.

Nu raspunzi la SMS!

O sa preiau si eu acest subiect despre care a scris zilele trecute Pato  – SMS-urile trimise de catre companiile de telefonie mobila.

In orice retea am fii, zilnic primim minim un SMS cu o invitatie la concurs. Si cum e criza, castigul prinde bine la public si sintagma „banu-i ochiul dracului” se aplica foarte bine.

Pentru a te atrage in cursa primul sms e gratis ca mai apoi sa-ti ia si pielea de pe tine daca cazi in capcana.

Zilele trecute, pe autobuz, doi baieti discutau despre asta – „sa vezi cate sms-uri am trimis sa castig o masina. imagineaza-ti era o masina pe zi! nu aveam cum sa o ratez. mi-am facut cost suplimentar de 40 de euro, dar pentru o masina merita.” Celalat zambea pe sub mustati si cand il vede cat de increzator  era ii taie aripile si-i spune „esti fraier! nu o sa castigi, e doar o modalitate de a contribui la bunastarea companiei, de a-ti lua si banii tai putini”.

M-am gandit cat de usor ne manipuleaza banii, cat de repede ne vedem castigatori, cata incredere avem in aceste marsavarii.

Eu am dat exemplu pe altii dar la fel sunt si eu, la cate concursuri nu m-am inscris sa castig una alta, n-am castigat niciodata dar atunci cand m-am inscris vedeam ca am sanse, sanse fata de cel care nu s-a inscris, ca in relaitate alte sanse nu aveam. Bine au fost si cazuri in care am castigat dar niciodata o masina, un laptop sau o excursie.

In ultima perioada am renuntat la orice fel de concurs, banii se castiga muncind nu speculand.

Ati cazut vreodata in asemenea curse? Ce premiu important ati castigat?

Daca nu voi atunci cine?

Stiti ca am castigat premiu de consolare la concursul „Petrec, deci exist! „

Premiul consta intr-un tricou personalizat. Personalizat cu ce? Ce sa scriu pe el? Sau cu ce sa-l imprim? Trebuie sa dau un raspuns organizatorilor ca altfel pierd si premiul de consolare :))

Dupa doua saptamani de vacanta mintea mea e prea odihnita si lipsita de inspiratie asa ca apelez la voi, poate imi dati niste ideei.

Voi ce v-ati imprima pe un tricou? Ce mesaj? Sau ce poza?

Absenta!

...motivata. Clar e o absenta care poate fi motivata. Merit si eu putina relaxare, cateva zile in care sa ma deconectez de cotidian, de job, de blog, de telefon, de tot ce inseamna lume reala.

Asta nu inseamna ca nu o sa-mi fie dor de toate astea, ca nu o sa-mi lipseasca. Azi e prima zi de pauza si-mi lipseste jobul, ritmul alert in care am lucrat in ultimele saptamani, caldura, galagia si nebunia de pe plantatie.

O sa-mi lipseasca blogul meu, blogurile voastre, muzica, singuratatea, agitatia, totul.

Trebuie sa va trasez si niste sarcini, sa va organizez in lipsa mea. M-am inscris la concursul „PETREC, DECI EXIST” de aici.

Povestiile inscrise in concurs sunt „Daca-i cu castig atunci sa concuram! „si

” Maramures plai cu flori!„

Concursul de desfasoara pe http://www.playpoint.ro. iar miza e una mare si frumoasa, un weekend all inclusive, la mare in Bulgaria pentru doua persoane. Din 18 august se face un poll si daca voi credeti ca merit sa castig atunci dati un click si votati-ma.

Nu vreau sa ma milogesc nici sa dramatizez situatia. Mi-ar placea sa castig, asa as vedea si eu marea, n-am vazut mare nciodata. Adica niciodata in realitate, ca am vazut-o in poze si la televizor. Am vazut ca-i frumoasa dar parca as vrea si sa o simt.

Se pare ca-mi place sa particip la concursuri, chiar daca nu castig, imi place adrenalina care ti-o da competitia in sine. E important sa participi si frumos sa castigi.

Problema mea nu e ca nu o sa castig, e ca daca castig eu cu cine ma duc? Dilema mare sincer. Astept sugestii.

V-am lasat tort, inghetata si bombonele in frigider si o melodie pe fundal.

Multumesc mult! sper sa am o surpriza placuta cand ma intorc.

Irecuperabila!

Sunt bolnava! Sufar! Va rog, aveti mila de mine!

Am dat in boala concursurilor, orice numai sa castig. Stiti ca m-am inscris la concursul asta. Dar, asta n-a fost deajuns! Ca am inceput un joc prostesc, sa castig o masina, un opel foarte dragut.

Concursul e pe site-ul Promotor, sofer de romania. Daca in viata reala nu conduc, macar in cea virtuala sa visez ca o sa castig eu o masinuta draguta, superechipata, asa pentru o minunata ca si mine. Mi s-ar potrivi de minune.

Cred ca de la ploaie mi se trage, sau de la criza?

Azi dimineata ploua cu galeata, eu printre picaturi, adica printr-o ploaie torentiala mergeam spre job, si atunci m-am gandit ce bine mi s-ar potrivi o masinuta. N-as mai fi nevoita sa-mi spal picioarele prin toate baltiile, sa ma feresc sa nu fiu stropita de masiniile puse in miscare, sa ajung la job ca si cand as iesi de la dus. Vreau masina!

E usor sa vrei, dar e mai greu sa obti. Pai cred ca s-au inscris jumatate de Romanie daca nu mai multi, si jocul e de doi lei, informaticienii astia, au facut aplicatia de mantuiala. Se blocheaza, nu-ti deschide pagina, stress nu gluma.

Nu cred ca o sa rezist in asemenea conditii. Singurul lucru bun care-l are jocul asta e ca poti sa te rogi de alti colegi de suferinta sa te voteze si astfel poti sa faci rost de banii necesari in realizarea traseului. Sa vezi daca esti sofer adevarat. Ca altfel………iar as stressa toate persoanele din jurul meu sa ma voteze.

Sper sa rezist sa termin macar un traseu sapoi pun punct, nu pot sa-mi cultiv rabdarea intr-un asemenea mod.

Care v-ati mai inscris?

Oare m-as trata daca as castiga un premiu asa de mare? Eu zic sa nu va faceti multe sperante. 🙂  (nu castig ;))