Cadouri peste cadouri!

In decursul unui an primim cel putin 3 cadouri: de Craciun, de Paste si de ziua nostra. Unele cadouri sunt in concordanta cu ceea ce ne dorim, asta pentru ca cei care ne-au cadorisit ne cunosc foarte bine sau ne-am ales noi cadourile si ei le-au platit. Evident surpriza nu e e asa mare daca stii dinainte ce primesti, nu te mai poti entuziasma, supriza nu mai exista.

Ma gandesc ca daca iti place un parfum si ii spui celui care vrea sa ti-l cumpere exact denumirea si unde il gasesti atunci cand il primesti tot te bucuri pentru ca ti-l doreai foarte mult. Nu e surpriza dar e bucurie.

Altele sunt surpriza dar nu aduc bucurii. Atunci cand vezi punga de cadou sau cutia ai emotii pentru ca nu stii ce e inauntru, evident ca mereu iti imaginezi ca acolo se afla ceva frumos dar din pacate uneori esti pe deplin dezamagit, incerci sa pari fericit si multumit dar din pacate toate acestea sunt in aparenta. Pur si simplu nu iti plac sau nu se potrivesc cu gustul tau.

Multumesti, zambesti dar apoi iei cadoul si il pui intr-un colt de dulap si te gandesti ce sa faci cu el? Sa-l arunci? parca nu te lasa sufletul. Sa-l dai mai departe? dar oare cui i s-ar potrivi? Sa-l lasi acolo pana candva cand o sa-i gasesti o intrebuintare? Cred ca asta fac cel mai des.

Voi cum procedati atunci cand cadourile sunt sub asteptari? Ce faceti cu ele?

Ce va doriti sa primiti in acest an de Craciun?

Vine Mosu!?!

Vine Mosu! cu s nu cu sh. Asa zic copiii, iar mie imi place cum suna.

Sigur vine Mosu la copiii cuminti chiar si la cei mai putin cuminti, nu poate sa lipseasca. Stiti cata emotie se ascunde in aceasta credinta? Copiii cred asa de mult in mos incat nu are cum sa nu vina, nu are cum sa nu le implineasca dorintele si visurile, sa le aduca dulciuri si cadouri minunate. Abia daca mai pot respira la gandul ca mai e putin si vine Mosu, si cand gasesc cadourile in ghetute sau sub brad sunt atat de entuziasmati, veseli si plini de energie incat iti creste si tie sufletul si bucuria lor iti da si tie emotii.

Mi-e tare drag sa vad copiii fericiti ca a venit Mosu, copii care abia respira cand desfac un cadou, copii care nu-si dezlipesc ochii cand il vad pe Mosu. E cea mai frumoasa sarbatoare pentru copii, cea mai frumoasa perioada din an. Poate anul asta o sa avem parte si de fulgii de nea mult asteptati de toata lumea.

Sunt  dezamagita cand vad familii care nu-si doresc copii, persoane care dispun de sanatate, persoane inteligente cu un fond genetic bun, persoane care ar putea sa aiba mostenitori inteligenti, care au ce transmite mai departe.

Eu sunt o mare iubitoare de copii care crede ca implinirea unei familii se face prin copii.

Va doresc sa simtiti emotia si entuziasmul pe care il simt cei mici, sa va bucurati de aceasta perioada minunata, si Mosu sa va aduca cele mai frumoase cadouri!

Pentru cine o sa faceti pe Mosu anul acesta?

Sun is up!

A fost o perioada in care am fost trista, abatuta, nemultumita, cand toate mi se intamplau numai mie, eram ca un magnet, poate am fost si in depresie dar n-am recunoscut niciodata, mereu am crezut ca o sa pot sa ma ridic singura, sa desenez soarele chiar daca afara-i inorat. Evident ca nu e chiar asa in realitate, uneori uiti si cum arata soarele dar dupa ce iti pansezi ranile, le ingrijesti bine, ajungi sa te vindeci. Raman cicatrici dar cine nu are cicatrici? Important e sa stii cum sa le ascunzi.

Dupa o astfel de perioada neagra, m-am plans eu si pe blog din cand in cand, am hotarat ca trebuie sa fac o sedinta la care sa participe eu cu mine si cu sinele meu si sa analizam niste situatii, sa facem niste calcule, sa punem ordine in lucruri. Concluzia a fost ca in primul rand trebuia sa ma impac cu mine, sa cred in mine si in fortele proprii, sa ma focusez pe ce imi place, sa iau lucrurile cum vin fara prea multa analiza si sa pasesc inainte orice s-ar intampla.

Si atunci nu a mai fost nevoie sa desenez soarele, sa alung norii, sa ma fortez pentru a zambi, a fost deajuns sa deschid ochii si sa ma bucur de soarele care stralucea pe cer, sa ma las invaluita de lumina, bucurie si zambete.

Puterea de a schimba ceva e in noi, trebuie doar sa credem!

Happy Anniversary for us!

 

Fericirea din ochii ei!

Consider luna martie ca fiind luna florilor, luna in care primesc cele mai multe flori. Iubesc sa primesc flori, iubesc florile care infloresc, imi place sa-mi decorez casuta cu flori frumoase, atunci cand am flori inflorite in ghiveci sau in vaza imi pare ca atmosfera din casa e una vesela, primitoare, zambitoare, plina de viata.

Ati vazut cat de mult se lumineaza fata unei femei atunci cand primeste o floare? Ati vazut cata fericire este in ochii ei? Ati vazut ca prin toti porii respira fericire?

Un gest mic si frumos care scoate la iveala atata emotie, fericire, bucurie in ochii unei femei. Un gest care pentru o femeie inseamna atat de mult.

Nu am inteles niciodata barbatii care nu fac acest gest, barbatii care priveaza femeile de aceasta fericire, barbatii care considera o povara daruirea unui fir de floare.  E ca si o crima privarea unei femei de a respira fericire prin toti porii atunci cand primeste un buchet de flori. Cred ca acesti barbati nu au simtit niciodata o fericire similara cu fericirea din ochii si sufletul unei femei la primirea unei flori.

Ce ar trebui sa primeasca un barbat ca sa vedem si noi femeile fericirea, emotia si bucuria din ochii si sufletul lor?

Anul asta, nu?

Va amintiti de proiectul initiat de Roscata anul trecut? S-a numit Xmas gift Xchange. Un proiect de care eu m-am bucurat foarte mult care mi-a mers la suflet facand schimb de cadouri cu Pato si cu Marmotica.

A fost foarte interesant sa caut cadouri si sa deschid cadouri, sa astept sa ridic coletul de la posta sau sa ma gaseasca curierul. Cred ca toata lumea s-a bucurat de aceasta initiativa dar eu sunt putin trista, anul acesta nu mai facem? Voi ce spuneti?

Simti…?

Ne vine sau nu sa credem e sfarsit de an 2012, luna decembrie intotdeauna e cea mai scurta luna din an chiar daca are 31 zile, viteza cu care trece e peste masura perceptiei noastre. E cea mai animata luna din an, zilele scurte, noptile lungi, frigul de afara, luminile de pe strazi, stralucirea hainelor de sarbatoare in care e imbracat orasul ne face sa simtim pe sira spinarii fiorul bucuriei. E luna bucuriei si a cadourilor.

Febra cumparaturilor, stressul cadourilor, agitatia, viteza cu care trec zilele de multe ori e obositoare si ne alunga bucuria pe care ar trebui sa o simtim.

Ieri la job am fixat radioul pe Napoca Fm si in linistea animata doar de clickuri si zgomotul tastelor am ascultat colinzi si cantece de Craciun. Ne-am trezit dintr-o data ca parca incepem sa intram in spiritul Craciunului mai ales ca a aparut asa razlet si cate-un fulg de zapada.

Fiind atmosfera propice am inceput sa discutam despre retete de prajituri si meniul pentru Craciun. Nu stiu in birourile voastre cum e dar la noi subiectul preferat este mancarea, putem vorbi la nesfarsit si tot nu ne saturam, mereu gasim acest subiect interesant desi il abordam aproape zilnic.

Am hotarat sa pastram traditia si sa ne facem mici cadouri de Mos Nicolae care constau in dulciuri si fructe, ne bucuram mai ceva decat copiii cand gasim biroul plin de ciocolatele, fructe sau decoratii de Craciun. Le savuram pe fiecare cu pofta cu care savuram ceva dulce in copilarie.

Bradul inca nu l-am impodobit dar poate maine ne permite timpul si il impodobim, avem doar o decoratiune pe usa si cateva decoratii pe geam dar urmeaza sa facem  biroul un loc in care sa simtim bucuria sarbatorilor, ca tot stam mult pe acolo.

Cam asa ne-am indus noi bucuria sarbatorilor, asa am intrat in spiritul Craciunului si sunt sigura ca aceste sentimente se vor intensifica odata cu venirea lui Mos Nicolae si impodobirea bradului.

Voi ce faceti ca sa simtiti atmosfera specifica Craciunului si a Sarbatorilor de iarna?

 

 

 

Deschide Nana usile!

 

Deschideti  usile sa intre Craciunul, sa vina sarbatorile, sa va cuprinda sufletele de emotie, sa traiti clipe minunate alaturi de cei dragi, sa fiti voiosi si sanatosi iar Mos Craciun sa puna cadouri minunate sub brad, zambetul sa va lumineze fetele si sa fiti fericiti!

Craciun Fericit!

Intrebare intrebacioasa reload!

Am scris postul anterior pentru ca vroaim sa vad parerile voastre si sa am o baza pentru acest post.

Vin sarbatorile. Cati se bucura pentru asta?

Imi amintesc anul trecut ca pe toate blogurile lumea spunea ca nu mai e cum era Craciunul odata, ca vremurile s-au schimbat, nostalgia a disparut, bucuria care ne inunda odata sufletele parca s-a evaporat, parca nu ne mai recunostem. Ne intrebam de ce nu mai simtim ce simteam odata?

Imi amintesc ca eram mici si mama ne povestea despre bunica ca nu se bucura de Craciun, ca nu-l astepta, ca avea impresia ca „vine cu bota Craciunul”. Evident mama nu intelegea cum bunica nu se bucura, la fel cum nici eu nu intelegeam. Acum inteleg insa- bunica era vaduva cu 4 copii, nu stia biata cum sa se descurce sa le faca hainute noi, sa puna pe masa bucate alese , era imediat dupa razboi si saracia era mare si nevoile si mai mari. Cum putea sa se bucure ca vine Craciunul?

Cei mai fericiti sunt copiii. Niciodata nu o sa mai simtim in suflete emotia care o simteam cand eram copii. Poate doar atunci cand o sa avem noi copiii, cand ne bucuram prin ochii lor, cand vedem cu cata daruire ii scriu scrisori Mosului, cate emotii au cand deschid cadourile, cate ture fac prin casa pana pornesc la colindat.

Sarbatorile sunt pentru sufletele inocente, pentru cei impliniti sufleteste. Cei care sunt singuri, nu au un loc de munca, sunt bolnavi, sau au alte greutati nu asteapta sarbatorile, pentru ca de multe ori asta adanceste suferinta lor.

Chiar daca nu asteptam Craciunul el o sa vina si aduce cu el o magie, magie care vrand nevrand o sa ne cuprinda si sunt sigura ca si cei impliniti sufleteste si cei mai putin impliniti sufleteste o sa se bucure pentru cateva momente, o sa gaseasca motive care sa-i faca sa zambeasca, sa spere ca urmatorul Craciun o sa-i gaseasca mai fericiti.

Azi am fost la cumparaturi si vreau sa spun ca deja se simte febra sarbatorilor printre rafturi. Eu am cumparat o parte din cadouri mai ales ca am si sarbatoriti luna asta si nu vreau sa ma inghesui pe ultima suta de metri. Ma bucur ca pot sa fiu Mos Nicolae sau Craciun pentru copii, e cea mai mare bucurie a mea cand vine vorba de Craciun.

Zambetele lor sunt implinirea mea.

Voi il asteptati pe Mosu’?

 

1 mai cu bucurie!

Va doresc o zi frumoasa, plina de soare, caldura, distractie  si nelipsitii mici stinsi cu bere!

Eu mi-as fi dorit sa fiu aici dar……….sunt in alta parte:

1 mai cu bucurie!

Gerrr!

E ger cumplit, nu-mi aduc aminte sa fi avut asa o iarna geroasa in ultimii ani. Speram totusi la o incalzire, la niste temperaturi mai omenesti.

In seara asta mergand pe strada, miscandu-ma ca un robotel, pentru ca eram imbracata destul de bine incat sa-mi fie incetinite miscarile si unduirile, si infofolita sa ma feresc de consecintele gerului am descoperit un lucru care imi place la ger.

Exista asa ceva? Si eu m-am mirat ca am gasit si un lucru bun al gerului, nu doar lucruri rele. Acest lucru bun este ca imi place teribil de tare scartaitul zapezii inghetate sub talpi. Sunetul ala ma linisteste, imi face gandurile sa-mi zburde pe pajisti verzi, pline de flori frumoase mangaiate de caldura soarelui arzator. Imi face sufletul sa mi se umple de bucurie, ma face sa uit ca desi mi-e frig si ma misc ca un robotel m-as plimba ore in sir.

E de bine daca intr-un lucru rau gasesc ceva frumos?