Ce mai spal eu!?!

Daca nu se inventa harnicuta, adica masina de spalat automata, oare cum ma descurcam? Multumesc inventatorului, mare om!

De cand formam un trio magic, rufele s-au inmultit si harnicuta e solicitata zilnic de mai multe ori. Am mai spus si cu alte ocazii, multe tolerez dar mizeria cel mai greu, asa ca spal.

Se spune despre persoanele din zodia fecioara, ca sunt foarte meticuloase, ca sorteaza rufele pe culori, etc. n-as putea spune, adica nu spal albe cu negre, decat ocazional, dar nu-s chiar asa exagerata incat sa aranjez totul pe culori. Am cam trei categorii- albe, negre si colorate, exceptie cele delicate cu care sunt mai atenta.

Problema e ca nu caut in buzunare niciodata, eu m-am dezobisnuit sa port lucruri in buzunare ca deasta am o geanta mare, vorba sotului- de carat cartofi, si pun acolo ce am nevoie, dar sotul din dotare nu are geanta, el are multe buzunare, pline toate. Am spalat eu de foarte multe ori servetele de hartie cu rufe negre de au iesit toate rufele ninse si am avut ce piguli dupa toate scamele.

Mai nou spal monede, aproape de fiecare data cand spal rufe deale sotului am bucuria de a-i spala banii, nu hartii ca delea nu-mi lasa, monede care zdrangane prin masina parca-s bombe. Nu stiu cum se face dar mereu are multe monede, chiar si din acelea mici mici de 1 ban, eu alea nu le stiu da la magazin, ma enerveaza, le primeste rest si le stocheaza in buzunare, le imprastie prin casa si mai ajung si in masina de spalat.

Pe langa monede mai spal tot felul de suruburi, chei si scule, de mi-e mila de biata harnicuta la ce tratamente o supun.

Daca tot se practica spalarea de bani, practic si eu la propriu acest lucru.

Voi ce mai spalati in afara de rufe?

Marita-ma iar!

Anul trecut dupa ce am fixat data nuntii si am semnat contractele importante cu sala de evenimente, dj-ul, foto-video, principala mea preocupare a fost sa-mi gasesc rochia de mireasa.

Eu nu am fost ca si alte fete, nu m-am visat mireasa, nu am stiut exact ce rochie imi doresc. M-am visat mereu impingand caruciorul cu un copil in el dar niciodata imbracata in rochia de mireasa. Stiam doar ca vreau sa ma simt perfect in ea, ca o vreau perfecta.

Asa ca am pornit la drum. Mi-am facut o harta cu magazinele de gen din oras si am luat-o la pas. Am intrat in primul magazin si vanzatoarea m-a intrebat daca am programare. I-am spus ca nu am si ea mi-a spus ca sunt norocoasa si ca poate sa-mi arate cateva rochii chiar atunci. Dupa ce am rasfoit cateva cataloage si am ales cateva modele am trecut la proba. Am probat 3 rochii si una desi nu era marimea potrivita mi-a placut modelul.

Am pornit apoi mai departe si mare mi-a fost uimirea ca toata lumea ma intreba de programare si cat as fi dispusa sa platesc. La inceput am fost modesta in declaratii si am observat ca lumea stramba din nas si apoi m-am prins si eu si spuneam sume semnificative. Am observat ca daca spui sume mari esti tratata altfel.

Pana la urma am luat telefonul, am sunat, mi-am facut programari si am probat in total cam 50 de rochii. Am studiat materialele, m-am gandit ce mi s-ar potrivi mai bine, am facut cateva poze acolo unde am avut noroc sa pot face asa ceva, mi-am luat notite, pliante, etc.

Daca mergeti la proba sa nu va asteptati sa fiti tratate bine, in general vanzatoarele sunt cam acrute, te masoara de sus pana jos, te studiaza cum mergi imbracata, pana si la chilotii pe care-i porti se holbeaza. Uneori ai impresia ca acele rochii sunt din aur incrustat cu diamante si briliante si ele sunt asa indragostite de aceste rochii incat nu prea vor sa le vanda. Mie impresia asta mi-au lasat-o.

Dar desigur ca sunt si exceptii, sunt doamne nu vanzatoare care isi dau toata silinta sa te ajute sa alegi din magazinul lor rochia perfecta. Care nu-ti fac masuratori din ochi si isi dau cu presupusul. Sunt viitoare mirese care chiar daca au un venit modest cheltuie cat trebuie pe rochia de mireasa, nu se uita la bani daca isi doresc ceva.

E adevarat ca o porti o singura data dar eu cred ca merita ca in acea zi sa te simti ca o adevarata printesa, sa stralucesti si sa lasi o amintirea placuta in memoria ta si a celorlalti.

Dupa o luna de cautari, analize, consfatuiri am ajuns sa las pe lista doua modele. Nu mi-a fost usor sa ma decid dar dupa ce le-am mai probat odata a fost evident ce o sa aleg. Linia rochilor era la fel, erau linia A, una imi venea perfect, nu trebuia sa-i fac absolut nici un retus, cealalta imi era putin larga, trebuia usor modificata.

Rochia pe care am ales-o este Vera Sposa din colectia White One, culoarea off white, adica nu albul acela stralucitor ca zapada ci un alb mai potolit, are linia A, e din tiul pe care este aplicata o dantela extrem de fina. E pe corset asa ca daca nu ai un bust generos nu-i problema ca se strange suficient. Are si o trena foarte frumoasa care se poate prinde de rochie ca sa poti dansa.

Eu mi-am dorit ca rochia sa fie usor de purtat, sa nu fie foarte grea, daca are pietricele sau margele aplicate atunci clar e mai grea, sa pot rezista 10-12 ore in ea, sa dansez fara sa ma incomodeze.

Am avut grija de ea si chiar daca s-a murdarit putin s-a putut curata si arata foarte bine. Mi-e draga si am purtat-o cu mare drag, m-am simtit foarte bine in ea si sunt convinsa ca am ales cea mai frumoasa rochie de mireasa. Stressul si banii platiti au palit in fata frumusetii acelui moment.

Acum ma gandesc sa o vand. Intr-o perioada ma gandeam sa o pastrez poate candva o sa am si eu o fetita, dar ma gandesc ca in timp o sa-si schimbe culoarea si cine stie ce o sa mai fie peste 20-30 de ani. Poate o sa reusesc sa fac pe cineva fericita.

Sunteti superstitioase/superstitiosi atunci cand vine vorba de rochia de mireasa? V-ati visat vreodata mirese?

Tabloul negrisorului!

Nu are rost sa ma plang acum ci sa ma bucur ca am reusit sa trec pentru doua saptamani grele si stressante la job. Bine ca am supravietuit!

De cand ma stiu mi-a placut sa muncesc, nu m-as vedea casnica, chiar daca munca oboseste, streseaza si e grea tot pe ea o aleg.

Cugetam eu zilele acestea si ma gandeam asa:

– suna ceasul dimineata devreme, ti-s ochii lipiti de somn dar iti aduni puterile si te ridici din pat, te pregatesti si mergi la job. Acolo probleme peste probleme, uiti sau nu ai timp sa mananci decat pe fuga, de baut 2 litri de apa nici nu poate fi vorba, cand te ridici sa mergi la baie sigur suna telefonul sau primesti un mail si strangi in continuare, si intr-un final cand pusca vezica te mobilizezi si tu.

– nu apuci sa-ti suni sotul/iubitul si daca te suna il repezesti si ii spui ca-l suni mai tarziu ca ai o problema urgenta de rezolvat si uiti sa-l suni.

– trebuie sa-ti programezi rezolvarea problemelor dupa orele de servici dar statul peste program te face sa mai amani de cateva ori rezolvarea problemelor tale personale

– ajungi acasa cu cearcane adanci, ochi obositi, picioare umflate si nici nu-ti mai simti coloana de durere

– nu mai ai chef de nimeni si nimic, vrei doar liniste

– seara cand te pui in pat si faci analiza zilei ce s-a terminat ar trebui sa zambesti ca ai reusit sa rezolvi toate problemele de servici si te bucuri ca ai facut multi bani pentru patronii tai. Dar sanatatea si bunastarea ta?

Acesta e tablolul fiecarui angajat, asa e cand esti negrosor pe plantatie.

Un weekend minunat!

N-ai bani ai servetele!

Am ajuns si eu in club. Dupa o lunga perioada, pentru ca nici nu-mi mai amintesc cand am fost in club, imi amintesc doar discotecile care le frecventam in facultate. Acum toate beciurile din centru sunt cluburi. Cel in care am fost nu era la subsol si asta m-a bucurat.

Nu stiu cati dintre cei care trec pragul acestui blog frecventeaza cluburile, eu m-am simtit putin depasita de situatie. In primul rand tinuta – ce sa imbrac? nu am haine de club, rochite scurte cu paiete . Am rascolit tot dulapul si pana la urma m-a salvat o rochita care cat de cat s-a incadrat in sensul ca era mai scurta nu ca avea paiete. Nici tocurile care le-am purtat nu au fost foarte inalte, mi-am luat ceva mai comod pentru bumtzi- bumtzi.

Pe vremea mea, vorba aia, discoteca incepea la 11-11.30 acum abia la unu s-a dat startul. Deja faceam spume si ma foiam pe canapeaua care nu pot spune ca era foarte comoda pentru picioarele mele lungi si rochita scurta. Intr-un final cu sau fara start eu am inceput sa dansez pentru ca altfel adormeam acolo si nu ma trezeam pana dimineata.

La masa de langa lumea sorbea whiskey cu energizant pahar dupa pahar. Cred ca asa e moda intai trebuie sa te ametesti ca mai apoi sa poti scoate bestia din tine, sa-ti lasi corpul sa simta ritmurile melodiilor remixate.

Ce mi s-a parut ciudat a fost faptul ca cei care consumau bauturi alcoolice de top primeau bonus baxuri de servetele de hartie pe care le-au impartit ca si manelistii euro.(asa am vazut eu la TV)

Mno, n-ai euro ai servetele.

A plouat cu servetele de hartie din toate partile, pana aproape ne-au acoperit si am plecat cu ochii rosii, parul imbaxit de fum si fara voce pe la vreo 3 dimineata acasa.

Mie imi place foarte mult sa dansez dar parca nu ma mai incadrez in peisajul numit club, mi-a placut atmosfera, muzica, faptul ca am iesit dar nu imi plac fitzele, fumul si alcoolul.

Voi mergeti in club? Ce v-ar face sa frecventati mai des cluburile?

Cap sau pajura?

Cine nu are noroc in dragoste are noroc la bani!

In care parte a balantei inclinati?

Atunci cand „nu ai noroc in dragoste” si esti singur clar ai mai multi bani. Nu cred ca e vorba ca ai mai mult noroc doar ca banii se odihnesc mai mult timp in buzunar si chiar poti face economii., asta daca nu suferi de sindromul numit „promotie”. Si poate te focusezi mai mult pe cariera, stai mai mult timp la birou, lucrezi mai multe ore platite suplimentar sau ajungi sa fii promovat.

In momentul in care ai o relatie clar incepi sa cheltui mult mai multi bani, pentru ca sunt mai multe ocazii sa iesi – un suc, o cafea, o prajitura automat se inmulteste cu doi. Da, sunt pe principiul – impartim la doi, dar ai o anumita satisfactie atunci cand cumperi doua mere si unul il oferi celuilalt, sau doua inghetate, sau cumperi bilete la fim si ii faci o surpriza celuilalt si de ce nu ii cumperi niste oale la promotie.

Din experienta voastra, ati avut mai mult noroc la bani atunci cand nu erati indragostiti?

Rezisti?

Rezistenta se obtine in timp, organismul si toata fiinta ta poate suporta mai bine cand este mai rezistent. Dar drumul pana acolo e greu, cu multe suisuri si coborasuri. Trebuie sa lupti ca sa ajungi cat mai rezistent.

In timp ajugi sa dezvolti rezistenta la efort, frig, intemperii, durere, si multe altele. Dar oare cat de mult poti rezista in fata promotiilor? Reducerile de sezon te dezarmeaza?

Oamenii sunt slabi in fata reducerilor si a promotiilor, cad pe capete si au toate simptomele acestui sindrom, cel putin shoppingul la romani demonstreaza asta. Ajungem sa cumparam orice doar pentru ca este la promotie, si nu glumesc, chiar cunosc asemenea oameni care au cumparat tigai, camasi, solutie antimucegai doar pentru ca scria promotie; Lucruri care le ocupa spatiul degeaba dar care au fost cumparate intr-o perioada promo.

Definitia pentru „bolnavii inchipuiti de promotii”- sunt persoanele care merg la magazin sa cumpere o cutie de lapte si un unt si se intorc acasa cu o tigaie, 3 perechi de sosete, 2 perechi de chiloti, o solutie antimucegai, un detergent, un suc, etc

Oricat de grabit esti cand intri intr-un magazin pana la standul de unde vrei sa-ti iei un produs tot mai treci inca pe langa cel putin 3 standuri cu alte produse pe rafturile carora sigur se gasesc si articole la promotie, si chiar daca nu cumperi sigur te opresti sa citesti pretul, sa faci o analiza minimala, sa inregistrezi anumite informatii, si poate asa in fuga te trezesti la casa ca ai mai luat ceva de la promo.

Dar ce vorbesc eu aici? cand acu doua zile am ajuns la mall cu intentia sa platesc o factura si m-am trezit plimbandu-ma prin magazine, benocland ochii la reduceri. Standuri intregi de haine de sezon cu eticheta de reducere pe ele; vrand-nevrand chiar daca dulapul de acasa crapa de cate haine depoziteaza tot iti doresti altele: o fusta, o haina, un palton, o rochita, niste cizme, si o pereche de pantaloni si clar o esarfa, si niste manusi si o geanta…si…. cand tragi linia constati ca dorintele tale depasesc bugetul, si iti dai doua palme sa-ti revi.

Ce mi-a ramas in suflet? o fusta verde- mai nou iubesc verdele mai mult decat movul, un palton care inca nu e la reduceri, o esarfa, niste cizme elegante cu toc, o rochie verde care o vanez din toamna si tot nu se reduce, uffff, si o haina de primavara. Mmnooo….Un salar s-ar duce intr-o clipa dar nu pot fi asa, trebuie sa ma gandesc de doua ori inainte sa actionez asa ca o sa mai analizez si vad ce cumpar pana la urma.

Cert e ca atunci cand te afli intr-un magazin ai tendinta sa cumperi doar de dragul promotiei, ceva ceva tot trebuie sa-ti iei. De unde ne-am pricopsit cu acest sindrom?

Voi ce intentionati sa va achizitionati in acest sezon de reduceri?

Suprapret!

Ati cumparat vreodata ceva la suprapret? Cu siguranta, si toate acestea dintr-un impuls de moment.

Asa mi s-a intamplat si mie acu cateva zile cand am fost la Targul Cadourilor care se organizeaza anual la Expo Transilvania, clujenii stiu. Targul cam slabut asta daca nu iti doresti o haina de blana, un palton, sau o caciula imblanita si multi ciorapi, caci altceva nu prea am vazut. Lumea se imbraca de la mall nu de la producatori.

La plecare, la iesire din cladire erau amplasate niste tarabe care promovau produse facute in casa: turte, ciocolata de casa si alte home made-uri. Mi s-a facut si mie pofta de un baton de ciocolata facuta in casa. Si am cerut si eu unul cu stafide si alune pe care am platit 5 lei. O sa ziceti ca 5 lei e o nimica toata, la fel zic si eu atunci cand ma gandesc ce devalorizati sunt banii dar sa platesti 5 lei pe 80 grame de ciocolata dulce dulce, cu ingrediente de calitate indoielnica, care nu avea nici macar urme de stafide sau alune mi se pare totusi cam deplasat, dar vorba aia ” nu deschizi ochii, deschizi punga”.

Daca aveam capul pe umeri de banii astia as fi mancat o ciocolata cu lapte din alpi nicidecum un baton de casa inghetat.

F.e.m.e.i.a!

Se spune despre femei ca sunt materialiste, asa suntem catalogate, ne plac banii si-i cheltuim usor.

Eu zic ca e total gresita aceasta afirmatie – nu suntem materialiste, avem doar mai multe nevoi!

In comparatie cu barbatii lenjeria noastra intima e formata din 2 articole si unde mai punem ca si materialele folosite sunt mai delicate si mai finute, costul fiind pe masura.

Paleta de culori care ne este atribuita este mult mai mare, sa nu mai pomenim de nuantele unei culori, iarasi suntem cu un pas in fata.

Cand vine vorba de ingrijire nu ne putem limita la un gel de dus, un sampon, un deodorant, un gel de par si un parfum. Am uitat pasta de dinti si periuta! Numai pentru ingrijirea parului avem nevoie de sampon, balsam de par, tratament pentru par, spuma, fixativ, ceara plus uscator de par, odulator, placa de intins, bigudiuri. Apoi astea toate costa.

Sa mai continui? Nevoile noastre sunt mai multe, mai mari, mai delicate, mai deosebite.

Va plac femeile ingrijite, frumoase, delicate, care se respecta pe sine si-i respecta pe cei din jurul lor? Toate acestea au un cost!

Asadar – femeile au doar mai multe nevoi, NU sunt materialiste!

Jobul, un ideal?

 

Inca din primul an de scoala ne pragatim treptat treptat pentru ceea ce inseamna cariera, pentru o viata mai frumoasa si mai placuta, dar si usoara in acelasi timp. Visam sa fim aviatori, doctori, profesori, soferi, luptatori, printese, sau mai stiu eu ce.

Facem scoala peste scoala, terminam liceul si atunci apare prima intrebare adevarata- ce vreau sa fac mai departe? apoi alegem facultatea si drumul pe care vrem sa-l urmam. Terminam facultatea si ne aprofundam studiile, facem masterate si doctorate si apoi vine timpul sa muncim.

Imi amintesc cand mi-am luat licenta ca trebuia sa fac urmatorul pas, sa muncesc. Dar ce sa muncesc? cautam in ziare si pe site-uri dedicate joburi in domeniu, si nu gaseam, si atunci m-am gandit oare ce as putea face? si asa am ajuns sa lucrez pe domeniul comercial si economic desi sunt inginer.

Nu mi-a fost simplu si nici acum nu imi este dar aveam nevoie de bani, din ceva trebuie platite facturile, ceva trebuie sa faci, nu poti astepta sa-ti cada din cer.

Sunt destul de conservatoare, sunt la al doilea job, recunosc ca imi place stabilitatea, si ca de multe ori aleg stabilitatea decat un job care azi poate fi si maine nu.

Nu e jobul ideal, dar cand ma trezesc dimineata nu ma duc cu groaza la job, stiu ca e o noua zi, ca pot aparea probleme dar stiu ca sunt si capabila sa gasesc solutii, si chiar daca uneori zic „am avut o zi cat China” dupa o noapte de somn imi revin.

La primul job am avut o perioada groaznica, in care nu-mi doream sa mai merg la job, imi era extrem de greu dar am rezistat si in asemenea conditii dar cand s-a invit oportunitatea sa plec nu m-am uitat in urma, am pasit sigura spre altceva.

E important sa-ti placa ceea ce faci, sa nu simti jobul o povara grea, sa-ti placa sa muncesti, sa nu te complaci in anumite situatii la nesfarsit. Am vazut multe persoane pasionate de ceea ce fac, care nu s-ar vedea intr-un alt loc, jobul le aduce implinirea necesara. Pana la urma 80% din viata ne-o petrecem la job, colegii si locatia sunt o a doua casa pentru noi, uneori stam mai mult cu ei decat cu propria familie, iar daca relatiile nu sunt ok si suntem mereu nemultumiti jobul e o adevarata povara care ne poate duce la depresie.

In ziua de azi joburile bune se gasesc greu,un job bun e foarte vanat, lumea se bate pentru el, daca te uiti pe site-urile de profil nu prea ai ce sa alegi, vorba mea ” videochatul ne mananca viata”.

Evident ca muncim pentru bani, altfel am face volutariat, nu ne-ar trebui contract de munca, si ca in tara noastra joburile sunt slab platite, dar rau cu rau si mai rau fara de rau, nu prea putem zice nimic. Dar vorba unui coleg „o sa treaca si criza asta, trebuie sa vina si vremuri mai bune.”

Eu cred ca patronii nostrii nu ne pot plati la adevarata valoare, nu-si permit sa ne plateasca toate calitatile pe care le avem si nici nu ne iubesc asa de mult incat sa ne puna si pe noi printre prioritatile lor, altfel cum s-ar imbogatii ei? cum ar mai exista clase sociale ? dar totusi nu trebuie sa-si permita luxul de a-si bate joc de noi, eu cred ca roata pana la urma se intoarce si o sa ajunga si ei jos si noi deasupra.(poate nu in lumea asta, dar plata fara rasplata nu exista)

Sunteti multumiti de jobul pe care il aveti? Va impliniti prin munca? Ce faceti atunci cand munca va nemultumeste? va complaceti sau luati imediat atitudine?

 

 

 

 

Intamplare intrebacioasa!

Mergeam azi in oras cu busul, unul mai dragut decat conserva verde, si pe scaun langa mine se aseaza o tipa care vorbea la telefon. Eu cu gandurile mele, ea prinsa intr-o conversatie cu o prietena. Vorbeau din ce mi-am dat seama despre o alta prietena care e cu acelasi iubit de trei ani si anul viitor se marita. Nimic neobisnuit dar intrebarea ” ce trebuie sa aiba un barbat ca sa te mariti cu el? ” m-a facut sa-mi intorc privirea, noroc ca aveam ochelarii de soare pe nas si mi-am stapanit reactia de moment pentru ca vroiam sa-i raspund eu ironic ” multi bani in cont, evident”.

Pe cat de iritanta mi s-a parut intrebarea la inceput pe atat a inceput sa ma macine dupa ce am coborat din bus, sa ma faca sa-mi pun si eu aceasi intrebare si sa vad ce raspunsuri as da. Pe langa muschi, gel in par, bani in buzunar ar trebui:

– sa aiba multa dragoste pe care sa ti-o daruiasca

– sa te sustina orice s-ar intampla

– sa aiba rabdare

– sa te iubeasca neconditionat

– sa te respecte

– sa aiba grija de tine

– sa-ti inteleaga nevoile

– si multe altele, pentru ca nu vreau sa fiu foarte „deep”

V-ati pus vreodata intrebari de acest gen?