Masa in familie!

Aveam cativa anisori si ma trezeam dimineata la ora 6-7 pentru a lua micul dejun impreuna cu tata. Ma lua la el in brate, ma aseza pe genunchii lui, imi facea miezisori si ma lasa sa mananc tot ce era mai bun din farfuria lui. Astfel petreceam si eu timp cu el pentru ca era plecat toata ziua si uneori adormeam seara inainte sa ajunga el acasa.

Seara la cina ne asezam toti la masa, povesteam cum a fost la scoala in ziua respectiva, povesteau si parintii ce au facut peste zi si astfel petreceam timp de calitate impreuna cu familia.

Chiar si mai tarziu cand eu eram plecata la liceu si mergeam in weekend acasa ai mei ma asteptau cu masa pusa si mancam toti impreuna. Povesteam verzi si uscate si ne umpleam burtile cu bunatatile facute de catre mama. Nu mai zic de masa de duminica pentru ca asta era sfanta,  mergeam la Biserica si apoi ne asezam toti la masa.

Atunci cand aveam musafiri mama intotdeauna ne aseza la masa alaturi de ei si eram primii la care ne punea in farfurie, nu ne trimitea la joaca doar ca sa-si faca ei de cap.

La Cluj stateam singura si nu puteam sa mananc in bucatarie, imi duceam tava cu mancare in camera, ma asezam in fata tv-ului sau a calculatorului si mancam. Asa aveam impresia ca nu eram singura.

Asa sunt si acum, consider ca masa e foarte importanta, pe cat posibil incerc sa mancam impreuna, desigur asta se intampla mai des in weekend si seara. Daca eu ajung acasa moarta de foame si nu-l mai pot astepta pe sot sa mancam impreuna atunci cand ajunge el acasa ma asez cu el la masa si povestim ce am facut in ziua respectiva, petrecem timp impreuna.

Consider masa ca pe ceva ce ne leaga, ceva ce ne apropie, si da consider ca dragostea trece prin stomac si ca stand la aceeasi masa si savurand anumite bucate defapt ne legam si mai mult unul de celalalt, cimentam relatia care o avem.

Voi obisnuiti sa stati cu familia la masa? Va place sa luati masa alaturi de cei dragi? Simtiti ca asta va apropie ca si cuplu sau familie?

D’ale gurii!

Cum s-a facut racoare afara cum placerea de a sta cat mai mult in bucatarie a crescut. Am stat ieri mai multe ore, am facut mai multe preparate dar unul l-am facut in premiera si de’asta il prezint:

Cartofi evantai – se gasesc mai multe retete pe net, eu o sa pun doar pozele

– inainte de a-i pune la cuptor

– dupa ce i-am scos din cuptor

O duminica frumoasa!

Printre petale!

Pozele sunt facute in Gradina Botanica Cluj Napoca, aprilie 2012.

Multumesc Vali pentru poze -cele mai frumoase si profesioniste sunt facute de ea. Restul de mine :). Multumesc Vali si Lia pentru o dupa-masa perfecta!

O duminica minunata!

 

Dulcele de azi!

Prajitura cu cirese

 

Reteta originala e cu visine dar eu la adaptez la ce am in camara 🙂

– 6 oua

– 12 linguri zahar

– 1 zahar  vanilat

– 1 praf de copt

– visine sau cirese din compot

–  3 linguri ulei

– 6 linguri apa

– 12 linguri  faina

Se separa albusul de galbenus. Albusul se bate spuma. Galbenusul se freaca cu zahar, zahar vanilat, praf de copt stins cu lamaie. Cand se topeste zaharul se adauga uleiul si apa. Se amesteca toate impreuna pana se omogenizeaza. Apoi amestecam albusul batut cu compozitia galbenusurilor, adaugam faina si amestecam pana se omogenizeaza. Turnam totul in tava tapetata cu hartie de copt.

Ciresele sau visinile se curata de samburi si de dau prin faina si apoi se pun in compozitia din tava. Se da la cuptorul incalzit aproximativ 20-30 minute.

La final cand am scos-o din cuptor am razuit ciocolata dar se poate pudra cu zahar pudra cu aroma de vanilie.

O duminica frumoasa!

 

 

Cadoul potrivit!

De cate ori ne-am intrebat care e cadoul potrivit pentru cea mai buna prietena/cel mai bun prieten, matusa preferata, unchiul cel mai iubit, copilul prietenilor, frate/sora, mama/tata, iubit/iubita? Cred ca de n ori.

Am cautat prin magazine, am scotocit prin minte, am apelat la prieteni, am tras sfori pentru cea mai buna idee si cu toate acestea de multe ori am fost nemultumiti.

Sincer de multe ori m-am confruntat si eu cu aceasta problema,mereu vreau sa cumpoar ceva care sa fie folositor, sa fie pe placul celor care imi sunt dragi.Pun mult suflet in cautarea cadoului potrivit si tocmai din acest motiv mi-e greu sa aleg.

Caut, caut, caut si uneori ma aud spunand sunt in pana de idei, cineva sa ma ajute. Atunci cand nu stiu ce sa aleg merg pe idei ingenioase, nu ideile mele, ideile altora.

De asta imi place Standul de Caricaturi pentru ca atunci cand vreau sa surprind cu ceva deosebit apelez la ei. Sunt niste profesionisti care incearca sa multumeasca pe toti cei care apeleaza la ei.

II gasiti in Polus Center Cluj dar si pe facebook – http://www.facebook.com/pages/Standul-de-Caricaturi/144224162316063?sk=wall. Un like i-ar ajuta mult asa ca cei care puteti si doriti puteti sa-i ajutati si sa-i vizitati.

Caricaturi, portrete, desene, color sau alb negru pot deveni cadoul potrvit atunci cand esti in pana de idei.

V-ati face o caricatura? Sau un portret?

O duminica frumoasa!

Violete!

Pe tocuri!

Zilele trecute m-am uitat prin magazine dupa ceva sandalute lejere de vara care sa le pot purta la fustite si rochite vaporoase. Spre surprinderea mea am vazut foarte multe care au tocuri de 20 cm. Waw.

Eu sunt destul de inalta si daca imi pun tocuri de 10 centimetri apoi is manechin si mai ceva si unde mai pui ca majoritatea barbatilor sunt scunzi, as eclipsa total. Multe fete, insa, se chinuie sa poarte tocuri de 20 cm pentru a fi mai inalte. Pentru mine tocurile de 20 cm ar fi un chin, defapt orice depaseste 10 cm e un chin pentru picioarele mele.

Cu tocuri inalte am impresia ca-s la Kangoo jumps, ca trebuie sa fac eforturi pentru a sta in picioare si a-mi mentine echilibrul, dapoi sa fac si pasi?

E drept ca e nevoie de tocuri pentru a avea picioare frumoase, pentru a adauga eleganta unei tinute dar sa porti zilnic tocuri e un adevarat chin. Muschii picioarelor stau toata ziua contractati, nu se relaxeaza deloc.

Tinuta office de la birou cere tocuri inalte si sacrificiu din partea femeilor. Eu insa aleg tocuri de 4-6-8 cm sau platforma, oricum dupa 9 ore de stat incaltata se umfla picioarele si abia astepti sa te cobori pe pamant.

Sincer, admir toate femeile care pot purta tocuri inalte si foarte inalte zi de zi, care pasesc pe strada pe tocuri ca si cum ar fi incaltate in tenisi, dar in acelasi timp mi se pare foarte urat atunci cand o femeie se chinuie sa faca pasi fiind incaltata cu tocuri de 20 centrimetri si-ti da impresia ca-i pe catarige,  isi taraste piciorele dupa ea. E foarte dizgratios.

Oricat de trendy cool si la moda ar fi tocurile inalte decat sa par o impiedicata prefer sa nu port deloc.

Ferice de barbati ca nu tind sa fie mereu la inaltime pentru a fi frumosi, fata de noi femeile care ne chinuim foarte mult.

O duminica frumoasa cu sau fara tocuri!

Brownie cake!

Mai. Duminica. Vreme mohorata. Nori. Vant puternic. Frig. Caldura in casa. Atmosfera relaxanta. Film plictisitor. Somn. Vis placut. Visat prajitura. Trezit. Revizuit vis. Facut prajitura. Brownie cake. Prezentat tuturor.

Sa aveti o saptamana dulce, sa fiti plini de energie!

Prajitura o impart in mod egal cu: Ada, Ada Pavel , Altu, Anestisia, Artificiality, Castiel, Blueangel, Croco, DianaEmma, Dono, Hubba Bubba, Marmotica, Marul, Napocel, Nice, Dragos, Julien, Lusio, Pato, Rada, Rhenus, Romulus, Sburlea, Semafor, Tink3rbe11, Vacitim, si voi toti care poftiti, care rasfoiti,  care comentati si pe care v-am scapat printre degete.

Stuff!

* criza financiara i-a ajuns pe multi. Vineri am fost nevoita sa fac un drum de urgenta pana la Gherla. Cum nu aveam rabdare si timp sa astept microbuzul am mers la „ia-ma nene”. Si m-a luat un nene, care a oprit la o statie peco si a alimentat. Stiti de cati lei? 5 lei. Am intrat in panica, oricat ar fi consumul de mic la o masina tot nu-ti ajunge un litru sa faci 45 km, deja ma vedeam oprita pe drum, asteptand un binefacator sa-i dea un litru de motorina.

* barbatii mint de ingheata apele –  nenea sofer de ocazie primeste un telefon. Din convorbire inteleg ca e „iubita” ca asa o alinta. Aceasta il intreaba unde este si il roaga sa-i cumpere ceva. El ii spune ca e deja in drum spre magazin si noi defapt abia ieseam din Cluj. Mai trec 15 minute „iubita” revine. „Unde esti? ” El ii raspunde ca-i in trafic ca-i greva. Ii indruga ceva motive ca toata lumea e impotriva guvernului, in fine o prosteste din nou. Mai aveam putin si intram in Gherla. Suna iarasi „iubita” si el ii spune ca deja a fost la magazin, i-a cumparat si ca merge spre casa. Apoi se uita la mine si zice” sa vezi sa nu gasesc la magazin ce-i trebuie”. I-am zambit asa putin ironic si i-am zis „lasa-ti ca va descurcati dumneavoastra”.

* n-am inteles de ce doctorii rostesc juramantul lui Hipocrate, au ales sa fie in slujba celor nevoiasi dar cand ai nevoie de ei parca sunt niste zei care nu stiu, nu cunosc, n-au vazut. Noi sa fim sanatosi!

* aseara am fost la o prezentare de moda – Boxing by Catalin Botezatu si nu numai. Mi-am clatit si eu ochii cu niste manechini, muschi, lenjerie, pietre semipretioase, etc. Frumos! 🙂

* mi-am ales doua babe- una pe 02.03 si una azi 06.03. Ziua de 02 a fost superba, soare, frumos, cald, atmosfera de primavara. Azi, a venit iarna again, de dimineata era inorat, apoi a nins, acum bate vantul, printre picaturi a mai iesit si soarele.  Voi ce ziceti cum o sa fie anul asta pentru mine?

*sa aveti o duminica placuta!

Fiind copil paduri cutreieram!

Nacuta intr-o zona de deal, cu campuri inverzite si paduri frumoase atunci cand eram copil cutreieram toata ziua padurile dupa viorele si flori de paste primavara, dupa ciuperci si fragi vara, dupa mure si zmeura toamna, sau doar asa in plimbare iarna,in duminici si sarbatori.

Padurea si dealurile pentru noi copiii satului era ca si parcurile sau alte locuri de distractie pentru copiii orasului.

Toate acestea mi se pareau normale, faceau parte din peisaj, mie mi se parea foarte interesant sa vad un parc sau un lac, sa stau toata ziua la tv urmarind filme, in special dupa revolutie sau sa gust din viata de oras.

Avand rude pe la Bucuresti acestia atunci cand ajungeau in vacanta sau concediu la noi cutreierau padurile si dealurile, isi umpleau plamanii de aer curat si proaspat de padure, culegeau plante pentru ceaiuri, se bucurau de libertatea oferita de viata la tara si de toate minunatiile oferite de natura.

Mie mi se pareau ciudati ca nu vor sa leneveasca uitandu-se la tv si ca vor sa cutreiere toata ziua dealurile, sa strige ca sa auda ecoul facut de padure , sa se joace cu animalele din curte, sa bea lapte de la stana, sau proaspat muls de la vacute.

Intr-un an au sosit la noi  o verisoara cu sotul si copilul de 7 ani chiar la ora la care mama mulgea vaca in poiata. Acesta fiind nascut si crescut printre asfalt uri in momentul in care a vazut ca mama mulge vacuta a exclamat” mama te rog sa vi sa vezi cum matusa chinuie vacuta!”, el asta credea ca face, pentru el laptele era de la magazin nu de la vacuta. Evident ca noi am ras de el neintelegand ca pentru el era o noutate. Nu va spun ca urmatoarele zile care le-a petrecut la noi a stat alaturi de vitelus in poiata si alaturi de purcelusi in cotet. Mergea pana in gradina aducea putina iarba si le dadea sa manance. era foarte incantat, nu-I venea sa credea ca a ajuns sa hraneasca animale. Evident ca si vitelusul s-a imprietenit cu el si cum il lasa singur cum incepea sa planga si mugea pana se intorcea iarasi langa el.

A plecat de la noi plangand si asteptand cu mare interes urmatoarea vara sa se reintoarca la libertatea care o oferea viata la tara.

Ei se bucurau ca pot manca fructe si legume proaspete direct din gradina care au un gust deosebit, ascultau trilul pasarilor, se bucurau de ploile calde de vara, de tunete si fulgere.

Am inteles asta mult mai tarziu, cand am ajuns si eu sa locuiesc la oras, cand am inlocuit dealul cu parcul, fructele si legumele proaspete de gradina cu cele din hypermarcheturi.

Fiind copil nu am inteles asta. Mi se parea ca toate astea mi se cuvin, nu puteam sa apreciez ca defapt sunt niste daruri imense de care nu toata lumea beneficiaza.

Intotdeauna ne dorim ceea ce noi nu avem, apreciem ceva atunci cand pierdem, ne dorim mereu ceea ce au altii, nu stim sa ne bucuram de ceea ce avem noi.

Post inspirat de la Dragos.

Niste poze de acasa-acasa: