De ce nu simti?

Trebuie sa simti frig ca sa cauti caldura, trebuie sa simti caldura ca sa te asezi la umbra, trebuie sa simti sete ca sa bei apa, trebuie sa simti foame ca sa mananci, trebuie sa simti ura ca sa poti uri, trebuie sa simti tristete ca sa plangi, trebuie sa simti iubire ca sa poti iubi….

Multa lume se plange ca nu mai simte sarbatorile la fel cum le simtea odata si isi fac foarte multe probleme din aceasta cauza, se simt tristi. Eu zic ca acest lucru este perfect normal.

Craciun si Revelion anii’ 80

– bradul se impodobea cu vata, cu globuri homemade din cartoane si stanioluri, iar bomboianele erau din zahar pastrate de la an la an

– pene de curent, stat la lumina lumanarii

– cadouri modeste, de suflet

– la sate era mult tineret care umbla toata noaptea din casa in casa ca sa vesteasca Nasterea Domnului

– prajituri se faceau in casa si doar de sarbatorile mari pentru ca era greu sa gasesti un unt, o ciocolata, o nunca de cocos etc

– se manca in seara de Craciun o portocala si se lasa coaja langa o sursa de caldura ca sa miroase frumos in casa

– beneficiam de cateva ore de program la televizor si vizionam si noi un film

– lumea se aduna impreuna, stateau la o cafea si aia greu procurata, discutau pe teme culturale, isi expuneau reusitele si visau impreuna la un viitor mai bun

– haine noi de doua ori pe an

– mergeau la Biserica, salutau cunoscutii si se invitau la colindat unii pe altii

– revelionul se facea de cele mai multe ori in sufragerie, alaturi de prieteni si programul de la TV, si nu uitati era doar o singura televiziune si radeam de glumitele si scenetele expuse un an intreg.

– Abia asteptam noaptea de anul nou si refuzam sa adormim ca sa nu pierdem programul de la tv

– nu erau multe restaurante, nu oricine isi putea permite un astfel de revelion

…

Craciun si Revelion anii ‘2000

– brad de plastic, nu se mai pun bomboane in pom, betele de toate cloriile, globuri pe alese, podoabe de tot felul ca iti iau ochii

– multa lumina, orase tot mai frumos impodobite fara pene de curent

– cadouri multe, diverse, multi mosi, multa stralucire si grandomanie

– prajituri si mancare comandate de la firme specializate

– fructe de toate felurile si multe bunaciuni ne invadeaza camarile si frigiderele

– televiziuni multe, colinde putine, filme cu tema „Craciun”

– tineret putin la sate, colind mai putin

– fiecare isi face Craciunul in familie, cauta liniste si relaxare, vrea sa scape de harmalaie, de pus si strans masa

– butonat retele sociale, telefoane, trimis mesaje gasite in online

– haine noi de cate ori iti permite bugetul

– revelion in piata cu artificii si spectacolele artistilor, revelion de lux in locatii de vis, revelion acasa si dormit dupa un pahar de sampanie

– butonat tzashpe programe care nu-ti scot nici macar un zambet ci promoveaza nuditatea, prostia si sexul

– masa cu toate bunatatile de care deja esti satul de la Craciun

– mancat in mall mancare nesanatoasa de la branduri cunoscute

….. mai adaugati voi… dar ati prins ideea – lumea a evoluat, e totul schimbat, noi nu mai suntem copii, suntem adulti, nu ne mai entuziasmam de o portocala, nu ne mai bucuram ca odinioara de lucruri marunte, avem prea multe ca sa ne bucuram de putin. In plus invazia asta comerciala de multe ori ne sterge orice urma de entuziasm din suflet.

Cu toate acestea sunt sigura ca atunci cand ai copii traiesti emotiile copilariei alaturi de ei, te entuziasmezi cand vezi Craciunul prin ochii lor.

Cel mai frumos Craciun si cele mai frumoase sarbatori sunt vazute prin ochi de copil, nimic nu se compara cu sinceritatea, inocenta, entuziasmul, energia, iubirea care o emana aceste fiinte mici si parintii sigur pot confirma acest lucru.

Dar nu vreau sa ne intristam – desigur ca dragostea cu care suntem inconjurati, bucuria familiei atunci cand descopera cadourile, masa in familie, relaxarea si alte lucruri marunte compenseaza oarecum si ne face sa simtim sarbatorile chiar daca nu la cea mai inalta cota.

Atunci cand ne multumim cu putin sigur primim mai mult!

Stepping stone!

Cartile de povesti sunt vinovate, acolo se regasesc povesti frumoase de dragoste, acolo printesele intalnesc printi frumosi care le adora si le iubesc, zmei care le fura si printi fermecatori si viteji care lupta pentru ele si le aduc inapoi. Mereu e cu happy end!

Si ajungem adolescenti, simtim primi fiori atunci cand ne place un baiat sau o fata si credem ca e ca in cartile citite sa adormim seara, ca o sa ne indragostim, o sa ramanem toata viata impreuna si ca o sa ne iubim pana la adanci batraneti.

Si suntem tare dezamagiti atunci cand dragostea dispare, si plangem, ne tanguim, ajungem la depresie, ne doare sufletul si nu ne mai dorim sa iubim.

Si dupa ce trece un timp avem impresia ca ne-am maturizat ca nu o sa ne mai aruncam cu capul inainte, ca daca nu ne-a iesit din prima sigur ne iese din a doua. Si iarasi ajungem sa ne punem sufletul pe tava, sa visam cu ochii deschisi, sa iubim neconditionat si ne trezim intr-o buna zi parasiti, cu sufletul iarasi praf si pulbere, adunand cioburile sparte si incercand sa refacem puzzle-ul. Si nu intelegem cum altii pot si noi nu putem, si plangem ca numai noi nu avem noroc, ca am iubit cu tot sufletul si ca am primit doar tristete.

Si ne trezim la 25 de ani ca suntem ingropati in munca, ca defapt la 18 ani visam ca la aceasta varsta suntem casatoriti si avem minim un copil si incepem sa cautam ca sa ne implinim. Si cautam cautam dar mereu cand cauti nu gasesti, si atunci ne afundam mai tare in munca si ne zicem ” daca e sa fie o sa fie”. Si trec anii, intre timp incepem sa ne distram, ca doar prostii iubesc(nu eu am zis asta, am citat doar), noi acum ne-am maturizat, nu mai credem in asa ceva, avem inima de piatra si nu ne mai lasam usor dusi de val.

Si asa ajungem la 30 de ani, suntem maturi, ne dam seama ca dragostea care nu ne-a omorat ne-a intarit si suntem siguri ca momentul nostru nu a sosit inca, doar ca atunci cand o sa apara o sa ne dam seama cu siguranta.

Incercam sa deschidem ochii si celor care inca cred in povestiile de dragoste descrise in cartile cu printi si printese dar degeaba ca fiecare trebuie sa-si traiasca propria poveste, sa invete si sa se intareasca.

Si da cand apare ne dam seama din prima clipa, toate astea se simt, se traiesc, nu se pot explica. Asa trebuie sa fie!

Viata si realitatea e putin diferita intotdeauna, ne da ceea ce trebuie sa ne dea nu ceea ce ne dorim noi si toate astea spre binele nostru.

Lucrurile bune se obtin greu! e nevoie de timp si perseverenta! dar si cand le obtii te simti cel mai implinit!

Intamplare intrebacioasa!

Mergeam azi in oras cu busul, unul mai dragut decat conserva verde, si pe scaun langa mine se aseaza o tipa care vorbea la telefon. Eu cu gandurile mele, ea prinsa intr-o conversatie cu o prietena. Vorbeau din ce mi-am dat seama despre o alta prietena care e cu acelasi iubit de trei ani si anul viitor se marita. Nimic neobisnuit dar intrebarea ” ce trebuie sa aiba un barbat ca sa te mariti cu el? ” m-a facut sa-mi intorc privirea, noroc ca aveam ochelarii de soare pe nas si mi-am stapanit reactia de moment pentru ca vroiam sa-i raspund eu ironic ” multi bani in cont, evident”.

Pe cat de iritanta mi s-a parut intrebarea la inceput pe atat a inceput sa ma macine dupa ce am coborat din bus, sa ma faca sa-mi pun si eu aceasi intrebare si sa vad ce raspunsuri as da. Pe langa muschi, gel in par, bani in buzunar ar trebui:

– sa aiba multa dragoste pe care sa ti-o daruiasca

– sa te sustina orice s-ar intampla

– sa aiba rabdare

– sa te iubeasca neconditionat

– sa te respecte

– sa aiba grija de tine

– sa-ti inteleaga nevoile

– si multe altele, pentru ca nu vreau sa fiu foarte „deep”

V-ati pus vreodata intrebari de acest gen?

 

11 luni!

Am ramas datoare cu un raspuns lui Nice la articolul asta.

O sa transform acest raspuns intr-o leapsa pe care daca doriti puteti sa o preluati si o sa raspund aici intrebarilor:

„Cum a fost 2011 pentru voi? Bun sau rau? Ce nota i-ati acorda per ansamblu? Care a fost capitolul la care ati excelat? Dar cel care v-a dezamagit crunt in 2011?”

E putin cam devreme pentru un bilant deoarece mai sunt doua saptamani pana se termina 2011 si inca mai sunt sanse sa castig la loto, sa ma indragostesc, sa ma marit, sa fac un copil, sa ma mut pe o insula insorita,etc  ca tot zice lumea ” nu aduce anul ce aduce clipa” asa ca o sa fac bilant dupa 11 luni trecute si petrecute in 2011 urmand ca la cumpana dintre ani sa mai fac unul.

Asadar, ca la horoscop incepem cu :

1. Sanatate: anul a inceput cu doua operatii la dinti, cu umflaturi si vanatai de ziceai ca-s batuta, apoi a mai continuat cu unele probleme digestive, cu stat la pat, vomat, baut doar ceai cateva zile, cu ceva episoade de raceala dar in rest sa zicem ca a fost ok.

2. Bani – puteau fi mai multi dar bine ca n-au fost mai putini, si  am reusit sa-mi indeplinesc niste dorinte legate de reamenajarea caminului meu, incat dupa o luna de dormit „pe strazi” cand m-am reintors acasa eram ca si la hotel, nimic nu mai era cum stiam. Acum m-am obisnuit si mai vreau si alte schimbari.

3. Munca – la acest capitol nu ma pot plange, am avut de munca din plin, in ultimele luni statul peste program la servici s-a transformat intr-o regula, defapt nici nu mi se mai pare normal sa plec la ora 4 acasa, musai sa stau in plus ca sa nu ma plictisesc acasa. Abia astept 15 ianuarie.

4. Calatorii – daca e vorba de calatorii in timp, destea am facut plimbandu-ma adesea prin amintiri, traind verile de alta data, suspinand dupa scoala, colegi, prieteni sau visandu-ma maritata cu doi copii, cu vila si piscina.

5. Dragoste – v-am anuntat eu acu vreo luna ca toate horoscoapele mi-o zis indragosteala peste urechi anul asta dar na dezamagire ca n-a fost asa,  dar toti ati sarit ca-s prea grabita, deasta zic ca mai dau sanse acestui an sa ma uimeasca, sa se alinieze planetele, luna sa fie in nu stiu ce zona si sa iasa bine. Asta sa nu mai ziceti ca-s pesimista 🙂

La cumpana dintre ani o sa revin asupra acestui subiect intr-un alt mod si o sa trag o concluzie asupa acestui an, poate chiar acord si o nota.

Pana atunci va las pe voi sa ma evaluati sau sa va evaluati!

Dragostea schimba?

Schimba multe. De la prioritati, la program, de la un stil de viata la alt stil de viata, de la gri la roz, etc.

Dar pe noi dragostea ne schimba? as spune ca da. Atunci cand suntem indragostiti suntem schimbati, vrem sa facem totul pentru dragoste si in numele dragostei. Traim pentru asta.

Dar atunci cand cineva te iubeste foarte mult, dragostea acelei persoane te schimba? Te face sa-ti schimbi planurile? Prioritatile? Te lasi dus de val si te bucuri ca cineva te iubeste foarte mult? Faptul ca iti spune si iti demonstreaza ca te iubeste te schimba?

O saptamana frumoasa va doresc!

I feel it in my fingers…!

E Dragobetele! Am vazut si azi flori nu doar la florarie ci si in mainile unor persoane, semn ca au sarbatorit printr-un gest frumos, DRAGOSTEA. Chiar m-a bucurat acest lucru.

„Love actually” e un film englezesc din 2003. Am citit un comentariu, legat de acest film, in care cineva spunea ca a vazut filmul de 20 de ori. Zic eu nu-i simplu sa poti vedea un film de 20 de ori. Cred ca stii deja toate replicile, stii exact ce urmeaza, e de admirat acest lucru.

M-am uitat si eu, eram chiar foarte curioasa ce te poate face sa vezi un film de 20 de ori. Ei bine pentru mine n-a fost chiar asa interesant. Film tipic englezesc, umor englezesc, cupluri plictisite si dragostea care se invarte mereu in jurul nostru.

Ce mi-a placut? Hugh Grant – mereu mi-a placut acest actor, imi place cum da din gene, cum se balbaie, cum zambeste, are o inocenta aparte.

Si mi-a mai placut un pusti de 11 ani, caruia ii murise mama si traia alaturi de tatal vitreg. Tatal credea ca sufera din cauza ca si-a pierdut mama, se temea sa nu-si faca rau, sa nu se drogheze dar baiatul era indragostit de o colega de scoala. Si suferea. Cand a aflat tatal ca defapt el este indragostit a rasuflat usurat, el credea ca e ceva mult mai rau ( chiar a ras de copil) dar mi-a placut replica pustiului ” mai rau decat agonia de  a fi indragostit?”.

Cand esti adult si ai trecut peste fluturii din stomac, te-ai maturizat si vezi un pusti indragostit zambesti, ai uitat cum e agonia de a fi indragostit, uiti cat poti sa suferi, uiti ca la un moment dat ceva te-a durut mai tare si nu gaseai nici un medicament, nici o alinare.

Mesajul filmului e simplu ” love is all around” trebuie doar sa ne deschidem ochii, sa ne deschidem sufletul, sa intindem bratele si sa o primim.

Love hurts!

Ati vazut filmul? Nu e cine stie ce, doar mesajul e frumos – doar atunci pretuim iubirea cand o pierdem, atunci ne dam seama ce inseamna celalalt pentru noi.

Filmul e cu happy end dar in realitate de multe ori e prea tarziu atunci cand constientizam ce inseamna el/ea pentru noi. Pana reusim sa constientizam provocam dureri mari sufletesti, lasam rani adanci care greu se inchid, aruncam vorbe grele care greu se uita, participam voluntar sau involuntar la pierderea personalitatii celui care sufera.

„Love hurts” -dragostea doare, m-am gandit mult la expresia asta. Oare dragostea doare? Cum poti fi trist atunci cand iubesti? Cum poate un sentiment atat de frumos sa provoace suferinta?

Zilele trecute sustineam sus si tare intr-o discutie ca nu poti fi trist atunci cand iubesti, ca ar trebui sa razi, sa fi cu gura pana la urechi, sa radiezi de fericire, sa te bucuri cat poti de mult. Dragostea in esenta nu te poate intrista, nu-ti poate fura zambetul si rasul.

Chiar daca sunt si momente grele, chiar daca facem compromisuri si suferim, chiar daca nu toate sunt asa roz ar trebui sa privim partea plina a paharului, sa luam momentele frumoase, sa zambim si sa radem cat de des putem.

Dragostea doare, dragostea ne face sa suferim, sa ne imbolnavim sufleteste, sa ne deznadajduim, sa nu ne mai bucuram de lucruri simple, sa uitam sa traim.

E cea mai raspandita boala din lume, fiecare persoana a suferit din dragoste macar odata in viata.

Gramul de optimism care-l mai am imi spune ca suferim atunci cand nu e dragoste adevarata, sau cand e o dragoste neimplinita.

Nu ma indoiesc de sentimentele care le-am purtat sau le mai port pentru anumite persoane, doar ca ma intristez ca aceste sentimente n-au fost percepute asa cum le-am simtit eu, ca n-au fost impartasite la fel, ca inima mea n-a bautut in acelasi ritm cu alta inima. Nu ma indoiesc nici de ceea ce am simtit din partea celuilalt doar ca intensitatea a fost diferita.

Dragostea doare poate pentru a ne face pe noi sa constientizam ca ar trebui sa apreciem mai mult acest sentiment, pentru a ne face mai tari, pentru a ne maturiza...

< cand am scris titlul m-am gandit sa scriu ca dragoste = suferinta, ca nu merita sa simtim acest sentiment atata timp cat ne face sa suferim, ca cea mai buna solutie e sa stam departe daca vrem sa traim linistiti, sa nu avem griji, ca ar trebui sa fie interzis acest sentiment. dar n-am putut scrie asta, un pitic imi dicta in creier – mai ai un gram de optimism, cum vrei sa traiesti daca n-ai speranta? cum vrei sa traiesti daca n-ai suferit macar odata din dragoste ? cum vrei sa traiesti daca nu speri ca ti se poate intampla ceva mai bun? …si am lasat un gram de optimism in acest post – dragostea adevarata nu doare >

Sa ne distram gugalind!

Asadar si prin urmare…..

– descantec de deochi- v-am povestit experienta mea, v-am dat si descantecul, folositi-l!

– shoppingul pasiunea mea- eu nu-s chiar asa pasionata de shopping dar cand o sa cresc mare o sa fiu!

– despre mine hi5- ce ai vrea sa afli?

– teste despre mine- e bine sa-ti faci teste, numai ai grija sa-ti iasa negative!

– cel mai mare papanas- mare sa fie? sau bun?

– jocuri plantatie- am avut si eu plantatie de cafea dar s-a terminat, sau vrei o plantatie farmville

– voi invata sa uit – numa sa nu uiti sa inveti!

– amintiri pentru oracol- sunt destule am scris si eu 🙂

– o femeie cucerita de un barbat capabil s- pai toti or fi capabili de ceva! amu depinde ce ai vrea?

– descantece pentru sot – s-a stricat aparatul? nu mai merge numai cu descantece? am auzit eu ca sunt si pastile 😉

– cum se faca emoticonsi – vrei sa-i desenezi? sa-i colorezi?

– mancari nesanatoase kfc- nesanatoase dar bune 😉

– joc milard- sincer n-am auzit de asa ceva, mai bine te joci in nisip ca-i vara

– activarea cartelei de la mcdonalds- n-am activat-o nici eu, dar se face asa: o pui in locsorul special al telefonul, pornesti telefonul si se activeaza, nu cred ca-i mare filozofie

– muziaa rusinoasa meniaito- meneaito e un dans fain, cred totusi ca n-ai vazut stripetise-ul cat de rusinos e!

– un fel de cv pt hi5- vrei sa te angazezi pe hi5? sa fi ce? pitzi 😉

– vorbe despre dragostea care se transform- se transform sau ne transforma?

– despartirea doare- doare si cand te lovesti la un deget 🙂

– mama oomida descantece pentru castig- oo ce vreti sa va descant?

– anracol pentru mana cartofi- te-au napadit daunatorii? omoara-i!

Weekend minunat!

Am castigat!

…la MC’Donalds o cartela Vodafone cu minute pe viata, asta daca reincarc cartela dupa cateva luni, ca altfel………imi inchid numarul. Inca n-am activat cartela, nu prea ma tenteaza un nou telefon, imi ajung cele care le am deja.

Dar AM CASTIGAT!!!!!!!! asta-i important. V-ati dat seama deja ca imi place sa castig, imi place sa primesc cadouri, sa scriu liste de dorinte, chiar ma pricep foarte bine. Imi place si sa daruiesc dar recunosc ca mai repede as primi decat as da.

Dar……..(aici ar trebui sa scriu DAR asa cu litere mari boldate ) stiti ce se spune despre cei care au noroc la bani? ca n-au noroc in dragoste si sincer as da toate castigurile, toate cadourile pentru o implinire sufleteasca.

Dar………AM CASTIGAT!!!!!!!!!! POATE CANDVA, UNDEVA O SA CASTIG CEEA CE-MI DORESC! pana atunci ma bucur de orice castig, de orice cadou, de orice nimic care ma face macar sa zambesc si sa strig………AM CASTIGAT!!!!

Femeia versus Cratita!

Intr-una din seri cand butonam tv-ul am auzit urmatoarea afirmatie

” Cratita e cosmarul unei femei moderne!” Oare chiar asa sa fie? Oare la barbati dragostea nu mai trece prin stomac?

Femeia anului 2010 ce preocupari are?

M-am gandit in primul rand la persoanele de langa mine, la colegele de job, la prietenele mele care stiu sa gateasca (majoritatea), care fac mancare buna si cu gust, ca am gustat, care au job, familie si se descurca. Sunt persoane obisnuite carora le face placere sa stea si in bucatarie.

Dar femeia moderna, care pune accentul pe cariera mai mult decat pe viata personala nici nu se gandeste la gatit. Nu are timp. Se trezeste dimineata devreme si ajunge seara tarziu acasa, mananca la restaurant sau pe unde apuca, mereu cu telefonul in ureche si cu problemele de job in minte, sau are acasa o menajera care se ocupa de curatenie, mancare si copii. Poate uneori si de sot.

Ca sa nu mai vorbim de toate „pisi-ile” care nu mananca decat salate, fructe si beau multa apa. Trebuie sa arate bine, altfel n-au cum sa se vanda bine. Machiajul ca la carte, unghiutele lungi facute la salon, parul intins, doar nu o sa miroase a ceapa prajita si a usturoi. Ele trebuie sa petreaca ore bune la salon, la sala, cratita e pentru femeia mediocra si inapoiata. Plus ca la  iubi lor nu le place sa miroase a mancare, sa aiba burtica si sunculite.

Daca se intampla ca vre-un iubi sa le ceara sa gateasca, apoi asa ceva e inadmisibil, cum sa le exploateze pe ele in bucatarie, ele divele, sa mearga iubi sa manance la maica-sa ca ele tin cura de slabire, si nu-si rup unghiile amestecand in cratita. Doar deasta au mama iubi lor, sa-i hraneasca in continuare.

Generatia asta noua (io-s mai veche stiu) se crede antitalent.” Nu sunt talentata la gatit, face mama, sau mancam in oras, sau ne descurcam noi cumva. Pentru ce sa pierd vremea in bucatarie? Gateste mama. Pune mama muraturi si compoturi si ne da si noua.”

Avem noroc cu mamele ca se ingrijesc de noi, ne fac o zacusca, ne pun o muratura si un compot, ne fac sarmale si cozonaci de Paste si de Craciun.

Dar oare copiii nostri ce o sa zica? Mamele lor nu stiu gati, nu stiu pune compoturi, muraturi, dulceata si zacusca. Ei nu o sa se bucure asa cum ne bucuram noi cand primim borcanele pline cu toate bunatatile de la mama.

Ei o sa stie doar fast-food, mancare semipreparata, bucataria o sa devina doar un spatiu de expozitie a unor ustensile care nu stim cum se folosesc, dar care arata bine. Toate sunt din inox, nu sunt arse, pot fi folosite si pe post de oglinda.

Dupa cum stiti mie imi place sa gatesc, sa fac curat, nu ma sustrag de la asemenea activitati. La job mancarea e un subiect despre care putem vorbi ore in sir. Ne place sa mancam mancare buna, uneori chiar si deaia nesanatoasa si ispititoare. Suntem gurmande.

Probabil ca suntem generatia care la 14-15 ani am inceput sa invatam sa gatim. Cel putin pe mine mama atunci m-a invatat sa gatesc mancare adevarata, nu oua sau cartofi prajiti. Am fost nevoita sa ma descurc chiar daca la inceput gateam oribil si nu-mi ieseau, am perseverat. Mama m-a incurajat si in timp am reusit sa gatesc bine. Nu gatesc nici acum foarte multe feluri, gatesc ce imi place sa mananc, fac mancare putina dar cu gust.

Pentru mine cratita e un mod de relaxare nu de tortura. Gatesc pentru ca imi face placere, ca prefer mancarea gatita in locul salamului, a margarinei si a sandwichiurilor. Recunosc ca imi pune mama muraturi si zacusca dar o ajut si eu,  daca ar trebui sa fac si asta nu m-as da inapoi.

Pentru voi cratita e un cosmar?