Cartile de povesti sunt vinovate, acolo se regasesc povesti frumoase de dragoste, acolo printesele intalnesc printi frumosi care le adora si le iubesc, zmei care le fura si printi fermecatori si viteji care lupta pentru ele si le aduc inapoi. Mereu e cu happy end!
Si ajungem adolescenti, simtim primi fiori atunci cand ne place un baiat sau o fata si credem ca e ca in cartile citite sa adormim seara, ca o sa ne indragostim, o sa ramanem toata viata impreuna si ca o sa ne iubim pana la adanci batraneti.
Si suntem tare dezamagiti atunci cand dragostea dispare, si plangem, ne tanguim, ajungem la depresie, ne doare sufletul si nu ne mai dorim sa iubim.
Si dupa ce trece un timp avem impresia ca ne-am maturizat ca nu o sa ne mai aruncam cu capul inainte, ca daca nu ne-a iesit din prima sigur ne iese din a doua. Si iarasi ajungem sa ne punem sufletul pe tava, sa visam cu ochii deschisi, sa iubim neconditionat si ne trezim intr-o buna zi parasiti, cu sufletul iarasi praf si pulbere, adunand cioburile sparte si incercand sa refacem puzzle-ul. Si nu intelegem cum altii pot si noi nu putem, si plangem ca numai noi nu avem noroc, ca am iubit cu tot sufletul si ca am primit doar tristete.
Si ne trezim la 25 de ani ca suntem ingropati in munca, ca defapt la 18 ani visam ca la aceasta varsta suntem casatoriti si avem minim un copil si incepem sa cautam ca sa ne implinim. Si cautam cautam dar mereu cand cauti nu gasesti, si atunci ne afundam mai tare in munca si ne zicem ” daca e sa fie o sa fie”. Si trec anii, intre timp incepem sa ne distram, ca doar prostii iubesc(nu eu am zis asta, am citat doar), noi acum ne-am maturizat, nu mai credem in asa ceva, avem inima de piatra si nu ne mai lasam usor dusi de val.
Si asa ajungem la 30 de ani, suntem maturi, ne dam seama ca dragostea care nu ne-a omorat ne-a intarit si suntem siguri ca momentul nostru nu a sosit inca, doar ca atunci cand o sa apara o sa ne dam seama cu siguranta.
Incercam sa deschidem ochii si celor care inca cred in povestiile de dragoste descrise in cartile cu printi si printese dar degeaba ca fiecare trebuie sa-si traiasca propria poveste, sa invete si sa se intareasca.
Si da cand apare ne dam seama din prima clipa, toate astea se simt, se traiesc, nu se pot explica. Asa trebuie sa fie!
Viata si realitatea e putin diferita intotdeauna, ne da ceea ce trebuie sa ne dea nu ceea ce ne dorim noi si toate astea spre binele nostru.
Lucrurile bune se obtin greu! e nevoie de timp si perseverenta! dar si cand le obtii te simti cel mai implinit!
Tag-uri:adolescenta, carti de povesti, depresie, dragoste, durere, implinire, IUBIRE, lucrurile bune se obtin greu, maturitate, optimism, perseverenta, printese, printi, realitate, stepping stone, suflet ranit, tava, viata
despre mine......despre altii 
Simt stropi de melancolie, dar tu esti o fire optimista si darul asta o sa te ajute sa identifici drumul corect
Ei si daca nu-l identifici la timp…..macar inveti din greseli 🙂
poate ca e o postare de genul „butoiul cu melancolie” dar nu m-am referit neaparat la mine, mi-am spus mai mult parerea si offul legat de acest subiect, cum vad eu lucrurile 😛
pot spune ca ceea ce nu ne omoara ne intareste si sigur am invatat din greseli 🙂
Toti invatam din greseli …eu sunt o specie mai aparte , le mai repet din cand in cand 😀
pe principiul ” repetitia e mama invataturii? ” 🙂
Tin minte ca asta mi-ai zis anul trecut cand ne cautam disperati un loc sa stam in Bucuresti; ” lucrurile bune se obtin greu „. Imi rasuna si acum in minte si s-a potrivit perfect atunci caci ultima speranta, ultimul lucru l-am obtinut atat de greu dar e atat de bine…
folosesc des aceasta expresie pentru ca mie asa mi se pare ca e in realitate, ceva bun se obtine greu, trebuie sa lupti mult pana obti 🙂
Heeeyyy! Inca nu a sosit toamna si tu ai intrat in melancolie 🙂 Pe undeva spui de intins inima pe tava… eu consider ca daca nu risti pana la urma nu ai de unde sa stii rezultatul. Am incercat, mi-am promis si eu mai mereu ca nu o sa ma mai implic cu totul , dar deh sunt incapatanata . Am suferit, am iubit, am fost dezamagita, am urlat de durere si am iesit la suprafata intr-un final . Si acum sunt all in, a fost greu de obtinut avand in vedere nehotararea domnului, dar e foarte bine. Vom vedea mai incolo ce va mai fi . Timpul trece atat de repede , incat uneori nu mai stiu cum sa-l opresc in dreptul meu .
sigur o sa fie bine, altfel nu are voie sa fie 🙂
e bine ca e soare pe strada ta si trebuie sa profitam la maxim de ceea ce avem 🙂 pt ca timpul trece cu sau fara noi
Implinirea asta e foarte importanta in viata. Ea iti ofera de fapt fericirea de durata. Acum imi dau seama ca nu m-am simtit niciodata asa.
cel mai important e sa te simti implinit, sa faci lucruri care te implinesc, sa profi de tot ceea ce te aduce la aceasta stare 🙂
sunt sigura ca soarele o sa straluceasca si pe strada ta si la un moment dat o sa simti acea implinire deplina, mult asteptata si binemeritata 🙂
Jenant
Dubasu asta ma umple si pe mine de spamuri.
l-am sters 😀