Arhive pe etichete: viata

Toata viata ne jucam!

Cand am avut prima data acces la un computer cred ca eram in clasa a 8-a. Eram fascinata de aceasta lume noua. Scriam in word si jucam Mario si Solitare. Cred ca aceste doua jocuri le-am jucat zile intregi, puteam sta cu orele lipita de monitor cuprinsa de aceasta lume. Pe vremea aceea nu aveam internet dar aveam jocuri si eram foarte incantata de acest lucru.

Nici in facultate nu aveam internet acasa, foloseam calculatorul pentru scris proiecte, ascultat muzica si jocuri. Pentru internet mergeam la internet cafe unde era lumea mircului si a yahoo messengerului. Deja depasisem lumea jocului, mai jucam trivia in camin alaturi de colegii de facultate dar in rest nu mai eram pasionata de jocuri.

Acum ma mai joc si eu cateodata Candy Crush si Talking Tom, ma relaxez in acest fel si observ ca si acum sunt usor de prins in mrejele jocului.

Azi mergand pe strada am trecut pe langa un sir de masini parcate si intr-o masina am observat pe cineva jucand Solitare pe telefon. Oare ne intoarcem de unde am plecat?

Anunțuri

Noroc sau ghinion?

Va considerati persoane norocoase sau ghinioniste?

Sunt persoane despre care se spune ca mereu au facut ce au vrut in viata, persoane care nu au facut mare lucru ca sa obtina ceva. Au intrat la liceul la care si-au dorit, apoi s-au indreptat exact spre facultatea dorita, in timp au reusit sa-si ia si o masina, sa aiba parte de dragoste si de o relatie stabila, sa se casatoreasca exact la momentul potrivit, sa-si ia o casa fara prea multi bani pentru ca au prins un pont, sa aiba un job bine platit. In plus de asta sanatatea mereu le-a fost de fier, fara prea multe probleme decat ceva raceli banale. Persoane care trec prin viata usor care nu trebuie sa se zbata atat de mult, persoane care sunt mereu la locul potrivit in momentul potrivit. Poate nu e chiar asa roz situatia dar cei din jur asta vad.

La polul opus se afla ghinionistii care mereu sunt cu un pas in spate. Linia se trage in fata lor si doar cu eforturi mari reusesc sa treaca pe lista fericitilor. Persoane care nu scapa de una ca dau de alta, au o viata tumultuoasa, ba isi pierd actele, ba masina e stricata, ba au luat ceva bacterie care le-a provocat o infectie, etc.

Acestia lupta mult sa-si gaseasca pe cineva care sa le fie alaturi ca nu multa lume rezista sa vada ca partenerul azi vine fara buletin, maine i s-a furat geaca, poimaine i-a sarit roata, si peste o saptamana are un abces  dentar de toata frumusetea.

Uneori ai impresia ca se lupta cu morile de vant pentru ca nu izbutesc sa faca mare lucru desi efortul depus e considerabil. Se spune despre ei ca nu s-au nascut sub o stea norocoasa.

Ce am prezentat eu sunt doua extreme si tind sa cred ca cei mai multi ne aflam undeva la mijloc, adica avem si noroc dar si ghinion in viata, una calda alta rece ca sa nu uitam ca traim. Nu le putem avea pe toate dar daca suntem optimisti si vedem partea plina a paharului si ne multumim cu putin primim mai mult si suntem mai impliniti.

Speranta pentru mai bine trebuie sa o pastram mereu!

Stepping stone!

Cartile de povesti sunt vinovate, acolo se regasesc povesti frumoase de dragoste, acolo printesele intalnesc printi frumosi care le adora si le iubesc, zmei care le fura si printi fermecatori si viteji care lupta pentru ele si le aduc inapoi. Mereu e cu happy end!

Si ajungem adolescenti, simtim primi fiori atunci cand ne place un baiat sau o fata si credem ca e ca in cartile citite sa adormim seara, ca o sa ne indragostim, o sa ramanem toata viata impreuna si ca o sa ne iubim pana la adanci batraneti.

Si suntem tare dezamagiti atunci cand dragostea dispare, si plangem, ne tanguim, ajungem la depresie, ne doare sufletul si nu ne mai dorim sa iubim.

Si dupa ce trece un timp avem impresia ca ne-am maturizat ca nu o sa ne mai aruncam cu capul inainte, ca daca nu ne-a iesit din prima sigur ne iese din a doua. Si iarasi ajungem sa ne punem sufletul pe tava, sa visam cu ochii deschisi, sa iubim neconditionat si ne trezim intr-o buna zi parasiti, cu sufletul iarasi praf si pulbere, adunand cioburile sparte si incercand sa refacem puzzle-ul. Si nu intelegem cum altii pot si noi nu putem, si plangem ca numai noi nu avem noroc, ca am iubit cu tot sufletul si ca am primit doar tristete.

Si ne trezim la 25 de ani ca suntem ingropati in munca, ca defapt la 18 ani visam ca la aceasta varsta suntem casatoriti si avem minim un copil si incepem sa cautam ca sa ne implinim. Si cautam cautam dar mereu cand cauti nu gasesti, si atunci ne afundam mai tare in munca si ne zicem ” daca e sa fie o sa fie”. Si trec anii, intre timp incepem sa ne distram, ca doar prostii iubesc(nu eu am zis asta, am citat doar), noi acum ne-am maturizat, nu mai credem in asa ceva, avem inima de piatra si nu ne mai lasam usor dusi de val.

Si asa ajungem la 30 de ani, suntem maturi, ne dam seama ca dragostea care nu ne-a omorat ne-a intarit si suntem siguri ca momentul nostru nu a sosit inca, doar ca atunci cand o sa apara o sa ne dam seama cu siguranta.

Incercam sa deschidem ochii si celor care inca cred in povestiile de dragoste descrise in cartile cu printi si printese dar degeaba ca fiecare trebuie sa-si traiasca propria poveste, sa invete si sa se intareasca.

Si da cand apare ne dam seama din prima clipa, toate astea se simt, se traiesc, nu se pot explica. Asa trebuie sa fie!

Viata si realitatea e putin diferita intotdeauna, ne da ceea ce trebuie sa ne dea nu ceea ce ne dorim noi si toate astea spre binele nostru.

Lucrurile bune se obtin greu! e nevoie de timp si perseverenta! dar si cand le obtii te simti cel mai implinit!

De ce e greu sa astepti?

 

Asteptarea e grea! Cel mai greu pentru un om este sa astepte!

E greu sa astepti cinci minute pe cineva, e greu sa astepti sa treaca calupul publicitar atunci cand ramai in suspans uitandu-te la un film sau la o emisiune, e greu sa astepti sa treaca o zi grea, e greu sa astepti sa te vindeci de o durere dar cel mai greu e sa astepti sa se schimbe ceva.

De ce e greu sa astepti?

Asteptarea cere rabdare iar rabdarea e o virtute si nu toata lumea dispune de ea. Cei mai multi dintre noi suntem nerabdatori, sau chiar daca spunem ca suntem rabdatori tot se intampla sa ne pierdem rabdarea si sa izbucnim intr-un fel sau altul.

Trecem prin viata fara sa ne dam seama, mereu asteptam sa ni se intample ceva, evident lucruri bune, niciodata nu asteptam sa ne imbolnavim, sa pierdem ceva, sa ne fie rau, cred ca asa suntem structurati si nu am putea persevera daca ne-am gandi la lucruri rele sau mai putin placute.

E greu sa astepti sa se intample o minune poate pentru ca nu suntem destul de credinciosi, pentru ca nu credem cu toata taria in acea minune, pentru ca suntem prea realisti  sau poate pentru ca nu suntem destul de buni ca sa o meritam.

 

 

 

 

Razbunarea!

Esti o persoana razbunatoare? Iti construiesti un plan de razbunare bine pus la punct in cele mai mici detalii sau astepti sa se intoarca roata si viata sa loveasca atunci cand e momentul?

Leapsa! me! life! feeligs!

Ca sa ma racoresc sau sa ma incing mai tare (nu ma pot hotari) am primit o leapsa de la Aniela care se numeste ” Un om, o viata si multe sentimente!”

Ce crezi că determină pe un om să fie domn?

Educatia, personalitatea, fondul genetic, cei 7 ani de acasa.

2.Dacă ar trebui să alegi între familie şi persoana iubită ..pentru a fi fericită”Ce ai alege”?

Am mai spus asta, cred ca trebuia sa fiu balanta pentru ca imi place echilibrul, si mereu incerc sa impac si capra si varza. Fara parinti si familie n-as fi eu si chiar nu as vrea sa fiu niciodata pusa in postura de a renunta la ei in favoarea unui iubit si nici nu cred ca as putea, ii iubesc prea mult, trebuie sa gasesc o cale de mijloc.

Fericirea mea vine de la cei care ma iubesc si ma inteleg.

3.Ce fel de personalitate ai?

Nu am o personalitate puternica, de multe ori mi-am dorit sa nu-mi pese, sa calc in picioare, sa ma pun pe mine pe primul loc dar n-am reusit niciodata. Eu sunt altfel! Am o personalitate care se modeleaza dupa dorintele celorlalti atunci cand merita.

4.De ce unele persoane,atunci când pierd persoanele iubite..au impresia că nu mai are nici un rost să înceapă altă relaţie?

Pentru ca doare! Pentru ca ranile au nevoie de timp ca sa se vindece! Pentru ca esecul naste frica! Pentru ca asa trebuie sa fie!

5.Cum te simţi atunci  când ura te cuprinde?

Nu cred ca urasc pe cineva sau ceva. Mereu am incercat sa nu dezvolt astfel de sentimente. Sunt persoane care imi sunt antipatice, nu le agreez dar le ocolesc sau sunt lucruri pe care zic ca le urasc dar niciodata n-am simtit in adancul sufletului acel sentiment si nici nu as vrea sa se intample asta vreodata. Cred ca sunt doar lucruri care nu imi plac, nu-mi convine, nimic mai mult, si cand zic ca urasc e doar un mod de a spune.

Cine vrea sa preia leapsa?

O saptamana minunata!

E cum se nimereste!

Doua doamne care muncesc la acelasi loc de munca, una de conditie medie cu familie mare 4 copii, cealalta  de conditie mai buna, fara copii care munceste pentru ca se plictiseste acasa. Prima mereu cu grija zilei de maine iar cealalta cu vise si dorinte.

Ea visa sa vada America, Tara Fagaduintei, cealalta nu avea nici un vis, vroia doar sa-si poata creste copiii, sa-i educe, sa le asigure traiul si confortul necesar. Chiar primea reprosuri ca nu are nici un vis, ca ar putea macar sa viseze ca e bogata.

Dupa un anumit timp viata le-a despartit, au ajuns la locuri de munca diferite, tineau legatura prin telefon, se sunau in general de sarbatori cand se updatau cu ce  era nou.

Anii au trecut, copiii au crescut mari si au luat drumul Americii. S-au hotarat sa-si faca acolo un rost in viata, sa munceasca si sa-si asigure traiul necesar cu gandul ca la un moment dat sa-si reintregeasca familia, sa fie toti a big family in Tara Fagaduintelor. Si asa a fost!

In momentul in care isi facea bagajele a sunat-o pe doamna care visa sa vada America ca sa o intrebe daca a reusit sa-si implineasca visul? Aceasta nu ajunse sa puna acolo piciorul, si era uimita de ea….” Si tu nici macar nu ti-ai dorit vreodata!”

Morala:

Nu e pentru cine se pregateste e pentru cine se nimereste!