Arhive pe etichete: job

Sunt aici!

Va salut pe toti si va spun ca v-am dus dorul! 🙂

Nu am fost plecata, am umblat doar prin culisele blogului, v-am mai citit din cand in cand dar de scris nu mi-am facut timp si nici chef.
Cred ca mi-am cam iesit din mana dar poate o sa ma fortez sa mai postez din cand in cand si pe blog.
Ce am facut vara asta?

A fost o vara plina. La job fiind perioada concediilor trebuia sa ne inlocuim intre noi asa ca nici nu stiu cum a trecut vremea, acum era luni acum era deja vineri, acum suna ceasul acum parca iarasi era noaptea tarziu si trebuia sa ma odihnesc.
Pot sa va spun ca nu am reusit sa port toate rochiile si fustele din dulap pentru ca au fost putine zile fierbinti. La terasa nu am iesit deloc si nici soarele nu m-a vazut decat in treacat.
Sa nu credeti ca am devenit a workaholica, ma rog nu la job, timpul mi-a fost furat altfel.
Ne-am mutat in casa noua, si cautatul, amenajatul, mutatul mi-am luat energia de care mai dispuneam. Stiti voi cate lucruri adunam, si atunci cand ne mutam le simtim pe toate, toate trebuie adunate si apoi puse la loc.
Nici acum n-am terminat, mobila din living trebuie montata, sper ca in weekend sa reusim; si mai avem mult de aranjat dar in timp, nu-mi fac probleme, toate la timpul lor.
Cum e in casa noua?
E bine, e mai mult spatiu, mai multa liniste, exceptie cainii vecinilor care ne dau trezirea in weekend cain rest ii trezim noi cu noaptea in cap.
Acasa e acolo unde sunt oamenii dragi tie, unde sunt lucrurile tale, unde te simti bine si relaxat. Spun asta pentru ca mi-am dat seama ca n-a fost asa de greu cand m-am mutat.
Am fost si la doua nunti, ne-am distrat si simtit bine la amandoua, mai asteptam alte nunti frumoase si la anu.
Am aniversat si noi 1 an de happy mariaj, pot spune ca a fost un an frumos, cu multe impliniri, multa dragoste, multe lucruri frumoase care ni s-au intamplat. Parca ieri imi tremurau genunchi la starea civila si nu reuseam sa ma obisnuiesc cu noul nume, si azi parca am si uitat cum m-a chemat inainte.
Sper sa gasesc subiecte frumoase si sa scriu si pe blog, sa-mi fac timp acum ca vine vremea rece, sa mai stam la taclale, sa ne mai citim ca pe vremuri.
Voi ce ati facut vara asta?

Anunțuri

Tabloul negrisorului!

Nu are rost sa ma plang acum ci sa ma bucur ca am reusit sa trec pentru doua saptamani grele si stressante la job. Bine ca am supravietuit!

De cand ma stiu mi-a placut sa muncesc, nu m-as vedea casnica, chiar daca munca oboseste, streseaza si e grea tot pe ea o aleg.

Cugetam eu zilele acestea si ma gandeam asa:

– suna ceasul dimineata devreme, ti-s ochii lipiti de somn dar iti aduni puterile si te ridici din pat, te pregatesti si mergi la job. Acolo probleme peste probleme, uiti sau nu ai timp sa mananci decat pe fuga, de baut 2 litri de apa nici nu poate fi vorba, cand te ridici sa mergi la baie sigur suna telefonul sau primesti un mail si strangi in continuare, si intr-un final cand pusca vezica te mobilizezi si tu.

– nu apuci sa-ti suni sotul/iubitul si daca te suna il repezesti si ii spui ca-l suni mai tarziu ca ai o problema urgenta de rezolvat si uiti sa-l suni.

– trebuie sa-ti programezi rezolvarea problemelor dupa orele de servici dar statul peste program te face sa mai amani de cateva ori rezolvarea problemelor tale personale

– ajungi acasa cu cearcane adanci, ochi obositi, picioare umflate si nici nu-ti mai simti coloana de durere

– nu mai ai chef de nimeni si nimic, vrei doar liniste

– seara cand te pui in pat si faci analiza zilei ce s-a terminat ar trebui sa zambesti ca ai reusit sa rezolvi toate problemele de servici si te bucuri ca ai facut multi bani pentru patronii tai. Dar sanatatea si bunastarea ta?

Acesta e tablolul fiecarui angajat, asa e cand esti negrosor pe plantatie.

Un weekend minunat!

Ipostaze!

A sosit weekendul si stiu ca vreti sa uitati de job si sa va bucurati, ceea ce va doresc si eu, dar si sa zambiti la ipostazele de mai jos chiar daca au legatura cu jobul:

image001 image002 image003 image004 image005 image006 image007 image008 image009 image010 image011 image012 image013 image014 image015 image016 image017 image018 image019 image020 image021

Ce spuneti? Se potrivesc?

Un weekend minunat!

Rontanele!

Nu stiu la voi cum e, dar in jurul meu tot mai multe persoane sunt la dieta, fete ambitioase pe care le admir, sincer, care vor sa intampine vara cu siluete perfecte. In aceasta iarna si mie mi-a mers destul de bine, fara dureri de stomac si alte probleme digestive astfel incat mi-am adaugat cateva kilograme bune de care as vrea sa scap dar nu sunt inca destul de ambitioasa sa iau masuri.

Marea problema la mine sunt dulciurile, efectiv sunt hipnotizata de orice are gust dulce si simt nevoia de a manca ceva dulce zilnic. Pe langa asta tot timpul as rontai ceva: pufuleti,pufarini, covrigi buzoieni, seminte de tot felul, fructe si dulciuri.

La job printre telefoane, mailuri si munca rontanelele sunt nelipsite. Nu stiu cum alte fete pot combate aceste pofte sau foamea cu un pahar de apa, eu ma simt neputincioasa, nu ma pot amagi cu un pahar de apa ca mi-e si mai foame si chiar foarte rau.

As vrea totusi sa-mi schimb acest stil de viata pentru ca vad ca e foarte daunator siluetei mele si daca sunt ignoranta o sa ajung sa-mi para rau de aceea dorinta mea este sa-mi fixez un orar strict de 3 mese pe zi si maxim 3 gustari, sa scap de rontanele si sa reduc drastic dulciurile.

Voi aveti obiceiul de a rontai? Ce rontanele sanatoase recomandati?

Go on!

Ai picat un examen si acum trebuie sa o iei de la capat, sa recitesti toate cursurile, sa aprofundezi, sa te inscri la sesiune de restante si sa-l dai din nou… tratamentul pe care il faci nu da rezultate si trebuie sa faci iarasi seturi de analiza, sa cauti cauza, sa o iei de la capat…ti-ai pierdut jobul si e foarte greu sa gasesti un alt job …te-a parasit iubitul si trebuie sa-ti vindeci ranile si sa o iei de la capat, sau…as putea continua la infinit pentru ca sunt atat de multe situatii care apar pe parcursul vietii, atat de multe piedici, de foarte multe ori trebuie sa o iei de la capat, trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe. Si nu e usor, nu-i usor deloc, dar mereu trebuie sa gasim acel motiv care sa ne faca sa ne dorim sa mergem mai departe, sa nu ne oprim, sa luptam cu toti si cu toate.

Am vazut tot mai multe persoane  in depresie si care nu mai vad acea luminita de la capatul tunelului dar daca ma gandesc bine toti am fost cel putin o data in aceasta situatie de deprimare si depresie dar am luptat, am gasit acea motivatie de care aveam nevoie. Puterea de a merge mai departe, de a o lua de la capat again and again sta in noi. Noi insine suntem motivatia.

Cand ti-a fost cel mai greu sa te ridici, sa-ti scuturi praful si sa o iei de la capat?

Jobul, un ideal?

 

Inca din primul an de scoala ne pragatim treptat treptat pentru ceea ce inseamna cariera, pentru o viata mai frumoasa si mai placuta, dar si usoara in acelasi timp. Visam sa fim aviatori, doctori, profesori, soferi, luptatori, printese, sau mai stiu eu ce.

Facem scoala peste scoala, terminam liceul si atunci apare prima intrebare adevarata- ce vreau sa fac mai departe? apoi alegem facultatea si drumul pe care vrem sa-l urmam. Terminam facultatea si ne aprofundam studiile, facem masterate si doctorate si apoi vine timpul sa muncim.

Imi amintesc cand mi-am luat licenta ca trebuia sa fac urmatorul pas, sa muncesc. Dar ce sa muncesc? cautam in ziare si pe site-uri dedicate joburi in domeniu, si nu gaseam, si atunci m-am gandit oare ce as putea face? si asa am ajuns sa lucrez pe domeniul comercial si economic desi sunt inginer.

Nu mi-a fost simplu si nici acum nu imi este dar aveam nevoie de bani, din ceva trebuie platite facturile, ceva trebuie sa faci, nu poti astepta sa-ti cada din cer.

Sunt destul de conservatoare, sunt la al doilea job, recunosc ca imi place stabilitatea, si ca de multe ori aleg stabilitatea decat un job care azi poate fi si maine nu.

Nu e jobul ideal, dar cand ma trezesc dimineata nu ma duc cu groaza la job, stiu ca e o noua zi, ca pot aparea probleme dar stiu ca sunt si capabila sa gasesc solutii, si chiar daca uneori zic „am avut o zi cat China” dupa o noapte de somn imi revin.

La primul job am avut o perioada groaznica, in care nu-mi doream sa mai merg la job, imi era extrem de greu dar am rezistat si in asemenea conditii dar cand s-a invit oportunitatea sa plec nu m-am uitat in urma, am pasit sigura spre altceva.

E important sa-ti placa ceea ce faci, sa nu simti jobul o povara grea, sa-ti placa sa muncesti, sa nu te complaci in anumite situatii la nesfarsit. Am vazut multe persoane pasionate de ceea ce fac, care nu s-ar vedea intr-un alt loc, jobul le aduce implinirea necesara. Pana la urma 80% din viata ne-o petrecem la job, colegii si locatia sunt o a doua casa pentru noi, uneori stam mai mult cu ei decat cu propria familie, iar daca relatiile nu sunt ok si suntem mereu nemultumiti jobul e o adevarata povara care ne poate duce la depresie.

In ziua de azi joburile bune se gasesc greu,un job bun e foarte vanat, lumea se bate pentru el, daca te uiti pe site-urile de profil nu prea ai ce sa alegi, vorba mea ” videochatul ne mananca viata”.

Evident ca muncim pentru bani, altfel am face volutariat, nu ne-ar trebui contract de munca, si ca in tara noastra joburile sunt slab platite, dar rau cu rau si mai rau fara de rau, nu prea putem zice nimic. Dar vorba unui coleg „o sa treaca si criza asta, trebuie sa vina si vremuri mai bune.”

Eu cred ca patronii nostrii nu ne pot plati la adevarata valoare, nu-si permit sa ne plateasca toate calitatile pe care le avem si nici nu ne iubesc asa de mult incat sa ne puna si pe noi printre prioritatile lor, altfel cum s-ar imbogatii ei? cum ar mai exista clase sociale ? dar totusi nu trebuie sa-si permita luxul de a-si bate joc de noi, eu cred ca roata pana la urma se intoarce si o sa ajunga si ei jos si noi deasupra.(poate nu in lumea asta, dar plata fara rasplata nu exista)

Sunteti multumiti de jobul pe care il aveti? Va impliniti prin munca? Ce faceti atunci cand munca va nemultumeste? va complaceti sau luati imediat atitudine?

 

 

 

 

Buna ziua! sau…

 

” – Alo!

– Ce faci iubire?

-Muncesc! spun sec

– Auzi iubita! ma ajuti si pe mine cu…

– Hai te pup iubita! Ai grija de tine!

– Pa! „

Sunt stupefiata! nici nu stiu ce sa zic? sa ma comport normal sau sa las vorbele se curga? pana la urma, asta din cauza decentei si a bunului simt, prefer sa-mi fac treaba si sa tac.

Cum poti tu ca femeie sa suni o alta femeie, sa-i spui iubire, iubita, dulceata si alte dulcegarii destea atunci cand ai o relatie stric legata de job? (nu ne-am vazut nici pe facebook dapoi in realitate)

Ori sunt eu redusa si demodata, ori sunt prea normala pentru lumea in care traiesc!

Culmea, nici o alta persoana de sex masculin, cu care am relatii strict legate de job, nu m-a sunat vreodata si sa-mi vorbeasca asa.

Ce sa cred eu despre aceasta femeie? Ca e normala? Din pacate ajug sa o disconsider, sa o cred o nebuna, sa nu-mi faca placere sa vorbesc cu ea, si sa ma irite acest comportament care nici nu stiu cum sa-l numesc.

Nu vreau sa generalizez  si nici sa jignesc dar sunt cateva femei cu care am o relatie strict legata de job, care lucreaza in Bucuresti si care imi vorbesc asa. Lamuriti-ma si pe mine, asa se vorbeste in capitala?

Aburelile astea de care am mai vorbit si aici nu-mi plac absolut deloc, mai mult chiar ma irita si nu vreau sa fiu nesimtita si sa spun lucrurilor pe nume desi sincer nu stiu cat mai rezist.

Daca va ganditi ca aceste persoane au o alta orientare si eu sunt vizata, cred ca va inselati pentru ca in acest caz m-ar cauta pe facebook, mi-ar lasa un mesaj, dar in timpul liber nu ma cauta,ma ignora total.

Voi ati patit asa ceva? Cum ati reactionat? sau Cum ati reactiona intr-o astfel de situatie?