Griji!

Toti cei care muncim ne confruntam zi de zi cu probleme, obstacole, neplaceri, discutii neplacute, stress, atmosfera tensionata, momente de panica pana la gasirea unor solutii. Tot acest „frecush pe ghetush” (cum il numesc eu) ne afecteaza pe noi foarte mult.

Munca ar trebui sa ne innobileze sufletul dar de multe ori se intampla contrariul, munca ne intuneca sufletul, ne da o stare de agitatie si neliniste.

Mi se intampla de foarte multe ori sa plec de la job si sa fiu ca o oala sub presiune, sa aud voci in mintea mea, sa nu pot sa ma detasez de atmosfera de acolo, de starea aia de proasta dispozitie. Sa simt totul ca un bolovan care ma apasa.

In mod normal in momentul in care plec de la birou si inchid usa ar trebui sa las totul acolo, sa scap de acea stare de agitatie, sa revin la viata mea normala. Din pacate nu pot oricat de mult incerc. Uneori si noaptea visez cu jobul si asta ma face sa-mi pun semne de intrebare.

Clar nu pot face o distinctie, nu pot trage linie intre viata personala si munca.

De multe ori duc cu mine la job nelinistile si grijile de acasa, starea care o am si asta clar se transpune in munca mea, ma face poate sa fiu mai ineficienta, sa lucrez mai incet, sa nu gasesc solutii la fel de repede.

De ca se intampla asta? Poate pentru ca si munca e tot parte din viata noastra, pentru ca prea putine joburi iti confera liniste, pentru ca nu sunt destul de matura si transanta, pentru ca las sa ma afecteze prea mult unele lucruri.

Voi reusiti sa va detasati de problemele de la job in momentul in care plecati de acolo? Puteti sa va controlati starea care o aveti si sa va concentrati maxim la job atunci cand aveti o problema personala?

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , , , ,

27 de gânduri despre „Griji!

  1. Pato Basil 20/11/2011 la 15:34 Reply

    eu n-am servici… deci nici griji, am doar nevoi :))
    nu stiu cum e la servici n-am muncit niciodata la patron…

  2. Lilly 20/11/2011 la 15:38 Reply

    ai tot timpul din lume sa afli 🙂
    si ce nevoi ai? scrie la Mosu ca tot e sezonul 🙂

  3. Nice 20/11/2011 la 16:35 Reply

    Exact asa sunt si eu, uneori si noaptea imi visez jobul, nu pot sa ma detasez mereu de problemele de acolo in timpul saptamanii, abia in weekend uit complet de stres si ma relaxez. Si orice problema persoana isi pune amprenta pe starea mea sufleteasca in timpul serviciului, dar asta pana ma lovesc de situatii si mai dificile la munca. Oricum, daca sunt irascibila cu greu imi revin.

    • Lilly 20/11/2011 la 21:36 Reply

      mie starea de neliniste care o aduc cu mine acasa nu-mi place :d si mie asa de greu sa scap de ea cateodata, am nevoie sa fac ceva relaxant sa-mi revin
      bine asta nu se intampla zilnic ca as lua-o razna de ar fi zilnic dar oricum in aceasta perioada destul de des
      vreau sa vina luna ianuarie sa se linisteasca apele

    • Nice 21/11/2011 la 7:17 Reply

      *problema personala

  4. DianaEmma 20/11/2011 la 16:41 Reply

    Eu pot pur și simplu.
    Probabil e o chestie de personalitate, eu din totdeauna am reușit să separ foarte bine lucrurile.
    Și nu doar jobul, școala, viața personală și altele.
    Reușesc ușor să separ și când vine vorba de oameni; pot să mă cert cu o prietenă, dar când vine vorba să lucrăm la un proiect nu îmi afectează muncă, mă port pur și simplu profesional. Pot să mă cert cu o persoană, să nu mai vorbesc cu ea, dar să îi susțin pe alte căi în continuare niște proiecte, dacă consider că are ceva de spus în continuare în acel domeniu. De exemplu.

    Oricum, unde lucrez acum, singura mea grijă e cum reușesc să îmi fac orele, că să ajung și la master. 😆 Cum să fac să am și timp de pauză de masă în unele zile… ufff…

    • Lilly 20/11/2011 la 21:43 Reply

      esti de admirat pt ca sincer nu prea stiu persoane care pot face asa bine si usor aceste delimitari
      care e secretul?

      • DianaEmma 20/11/2011 la 23:56

        Cum am spus, pot pur și simplu. 😆
        Nu știu de ce, cum. Dacă ține de personalitatea mea sau de vreo lecție de viață.

      • Lilly 21/11/2011 la 20:08

        e bine ca mai sunt si asemenea oameni 🙂

  5. tink3rbe11 20/11/2011 la 21:34 Reply

    Sunt zile care nu ma afecteaza atat de tare dar sunt si zile care ma marcheaza atat de tare incat si noaptea visez ce ar trebui sa fac acolo.Nu ma pot detasa intotdeauna.Avantajul meu este ca de la servici spre casa , merg cu masina 20 de minute si apoi am contact cu maruntica si pentru cateva ore uit fara sa-mi dau seama de servici.Mai greu este cand se face liniste seara..

  6. Lilly 20/11/2011 la 21:46 Reply

    bine macar ca ai cu ce sa-ti incarci bateriile, ai de unde lua energie pozitiva
    cred ca depinde foarte mult si de starea noastra, si eu am unele zile in care pur si simplu nu ma enervez, nu las sa ma afecteze nici o problema de la job dar si zile in care imi vine sa plang sau sa izbucnesc pentru ca ma simt ca o oala sub presiune si prostia e ca ma razbun pe cine nu trebuie 😀

  7. Marmotica 21/11/2011 la 12:34 Reply

    Inainte aveam cosmaruri, nu puteam sa dorm noaptea de griji. Asta se intampla la fostul loc de munca. La cel actual, am avut mici stresuri la inceput, ma trezeam noapte in somn si ma intrebam daca am pus adresa corecta la coletul ce trebuia trimis catre client. Asta s-a diminuat usor usor si acum sunt foarte ok. Cand ajung acasa uit de grijile de la munca, in schimb e mai greu sa ma detasez de cele personale cand sunt la birou. Incerc, dar e mai dificil. Trebuie sa gasesti un echilibru cumva, sa ai mai multa energie pozitivaaa 😀

  8. Lilly 21/11/2011 la 20:11 Reply

    probabil ca e in firea umana sa poarte griji, si atunci cand apar probleme sa-i macine atata de tare incat sa nu se poata detasa asa cum ar trebui
    am mai observat inca ceva – atunci cand ai probleme acasa si la job esti foarte ocupat, asta te ajuta sa uiti macar pentru cateva momente de ele, sa-ti alungi gandurile chiar daca atunci cand plec revin, macar un timp mintea ta se focuseaza pe altceva, si asta ajuta 🙂

  9. colorbliss 22/11/2011 la 1:24 Reply

    Cum nu prea am un job, eu iau grijile de la facultate 😛 Dar banuiesc ca e normal, caci avem de facut proiecte, de citit, e normal sa ajunga si ,,acasa” – e chiar indicat. As vrea doar sa nu mai simt presiune.. (uneori imi iese)
    Desigur, ideal ar fi sa avem un job care, confundat cu viata noastra, sa ne bucure, sa ne putem identifica in mod placut cu el. Dar sa fim seriosi, cati dintre oameni chiar au jobul ,,ideal”, cati chiar fac zilnic ceea ce isi dorescc cu adevarat? Prea putini. Si atunci e indicat sa separi putin. Sa iti delimitezi clar timpul alocat tie insuti, timpul alocat altor persoane, timpul alocat job-ului.
    In ultima perioada, am reusit sa ma mai relaxez asa. De exemplu, azi am avut de prezentat un proiect. Stres, emotii, agitatie. Ieri, am zis ,,stop. urmatoarele 3 ore sunt pentru un episod din…, pentru stat aiurea in pat, taiat frunze la caini si ce mai am eu chef. 3 ore.” Si asta am facut. Dupa cele trei ore, am revenit la griji pentru proiect si etc. Dar in orele respective, pur si simplu mi-am permis sa ma doara in cot de ce se va intampla in urmatoarea zi, de ce anume voi face, si cum, si de ce.

    • Lilly 22/11/2011 la 22:22 Reply

      pauzele ajuta foarte mult, si atunci cand faci ceva ce iti place, te relaxezi e foarte bine 🙂
      imi amintesc ca in facultate mereu faceam proiectele pe ultima suta de metri si atunci nu-mi permiteam sa fac pauze 😀
      intotdeauna am admirat oamenii echilibrati care pot lasa grijile la o parte chiar si pentru cateva ore, se pot deconecta, si apoi cand isi reiau activitatea au un randament foarte bun 🙂
      din pacate nu prea exista joburi ideale 😀 eu nu pot spune ca jobul meu e de cosmar dar cateodata sunt atatea probleme care ma incetinesc din ceea ce trebuie sa fac si atunci intru in panica ca nu termin la timp si simt presiunea care apasa pe umerii mei
      oricum in aceasta perioada sunt foarte ocupata, am foarte mult de munca si inevitabil trebuie sa stau peste program chiar daca lucrez la cote maxime mereu 😀
      cand ajung acasa mi-e mintea tot acolo, oare aia am facut, ceallata e ok cum am facut-o si tot asa, poate asta tine si de faptul ca imi place sa-mi fac treaba cat mai bine cu putinta, pentru ca vreau sa evit criticile 🙂

      • colorbliss 22/11/2011 la 22:48

        Hihi, cam asa fac si eu cu proiectele, desi, totusi, eu le incep din timp, dar le finalizez doar pe ultima suta de metri. Si interesant e ca mi-au iesit intotdeauna foarte ok 😀 Evident, in cazul proiectelor de grup, lucrurile nu mai depind doar de mine, si adesea faptul mi-a creat nemultumiri. Cel de ieri a fost insa ok 😀
        Cu siguranta poti si tu sa te deconectezi, doar trebuie sa gasesti calea prin care poti face asta.. Eu intr-o vreme sculptam. Daca nu ma deconectam de la ganduri, griji si probleme, riscam sa imi tai degetele :)) Dar as zice sa incerci ceva mai putin periculos 😀
        Asta ar fi solutia ,,usoara” – sa gasesti o alta activitate care te ajuta sa iti uiti grijile pentru o perioada. Solutia mai grea, aparent, e sa iti instruiesti mintea, sa jonglezi cu gandurile care predomina la un anumit moment..
        Incearca sa iti spui, cand iesi de la servici, ca nu mai ai ce sa faci, nu mai tine de tine din acel moment, facandu-ti griji nu rezolvi nimic. Toate chestiile nefacute sau facute gresit raman acolo, nu pleaca niciunde, le gasesti in urmatoarea zi… Repeta-ti asta, poate ajuta 😛

      • Lilly 22/11/2011 la 22:53

        toti reusim sa facem anumite proiecte pe ultima suta de metri, pentru ca avem resurse, asta o spun di experienta, stressul ala te ajuta sa dai din tine ce-i mai bun 😉
        merci de sfat 🙂
        problema mea e starea care mi-o creeeaza, am o anumita agitatie si neliniste de care mi-e greu sa scap, dar nu imposibil, pot spune ca ma ajuta o joaca cu un copil, un film, un lucru frumos facut pentru propria mea persoana
        eu nu-s talentatala nimic din ceea ce inseamna arta si sa stii ca regret asta, mi-ar placea sa stiu picta sau nu stiu orice lucru care necesti putina arta 😀

      • colorbliss 22/11/2011 la 23:09

        Da… imi sunt cunoscute starile respective si stiu cat de greu poate fi sa te eliberezi de ele… Totusi, e bine ca ai si cunosti acele lucruri care te pot ajuta, care iti ofera o stare de bine 😀
        Lilly, sa stii ca in ultimii ani, am ajuns sa vad arta dincolo de talent. Desigur, pentru aprecierea celorlalti, pentru a transmite ceva, e nevoie de o doza buna de talent si evident, multa munca.
        Dar personal, pentru mine insumi, imi place sa abordez arta ca forma de… terapie, de eliberare, de relaxare. Nu e nevoie sa ai talent, ca sa poti picta ce iti vine. Pictura ar fi o forma de manifestare – a ta, pentru tine. Cand o faci pentru tine, nu conteaza atat rezultatul final, cat procesul.. Dar deraiez de la subiect 😀

      • Lilly 22/11/2011 la 23:25

        probabil ca ai dreptate, doar ca eu daca m-am considerat antitalent nu am avut curaj sa incerc aceasta terapie de relaxare dar niciodata nu e tarziu 🙂 ar trebui sa invat sa ma exprim prin arta
        poti sa scri un post despre asta – exprimarea sentimentelor prin arta 🙂

  10. Dacă « Gabriela Elena 22/11/2011 la 15:34 Reply

    […] Valah, Giorgiana, Gia16, Grapefruits, Ilarie, Gina, Innerspacejournal, Ioan Usca, Klausen 1976, Lilly, Lunapatrata, Madi si Onu, Malli, Manole, Marina Rasnoveanu, Melami, Mircea Florescu, Mirela Pete, […]

  11. […] Savitsky, Gand licitat,  George Valah, Giorgiana,   Ilarie, Gina, Innerspacejournal, Ioan Usca, Lilly, Lunapatrata, Madi si Onu,  Melami,  Mirela Pete, Motanul filozof,  Napocel, Nea Costache,  […]

  12. Dragos FRD 22/11/2011 la 19:59 Reply

    Nu.

    Singurele dati când am reusit sa ma debarasez de orice fel de probleme, cu doua exceptii, au fost antrenamentele de aikido. Asta si pentru ca, probabil, sensei ne tot repeta: când veniti la sala va lasati problemele la usa! Mi-a intrat atât de bine in cap ca n-am putut face altfel. Ce pacat ca n-am putut transpune, decât foarte partial, aceasta tehnica si in viata de zi cu zi….

    Cele doua exceptii au fost: o zi extrem de calduroasa, 43 de grade la umbra!, care n-au avut cum sa nu-mi afecteze evolutia si, a doua oara, niste chestiuni de serviciu prea naspa incât sa scap de ele doar cu ”le las la usa”.

    • Lilly 22/11/2011 la 22:26 Reply

      sportul te ajuta foarte mult sa-ti golesti mintea si probabil ca si autosugestia ajuta la fel de mult
      ar trebui sa-mi lipesc si eu pe usa de la intrare in casa mesajul – lasa grijile la usa –
      cum e la Tauti? cred ca acolo poti sa-ti golesti mintea, sa te relaxezi, sa lasi la usa toate problemele 🙂

  13. artificiality 22/11/2011 la 21:23 Reply

    Cât timp jobul e unul fix, cu orare fixe, cu lucruri fixe de făcut, e posibil.

    Când ai deadline-uri şi stai şi 12-14 ore pe zi, sau ai de refăcut contracte/dosare greşite de alţii, sau ţi se spune să finalizezi cutare chestie, altfel să-ţi cauţi altceva de lucru… nu.

    Partea proastă e că se înmulţesc cele din a doua categorie.

    La mine stresul vine şi pleacă repede. Cel puţin încă 1 an… 😀

    • Lilly 22/11/2011 la 22:32 Reply

      chiar daca ai un program in care rutina e instalata, e ca la ea acasa tot se intampla sa apara cateodata multe probleme care te incetinesc din ritmul obisnuit, la care trebuie sa cauti solutii, si cand altii depind de munca ta trebuie sa faci in asa fel incat sa le scoti la capat
      daca ti se cere sa finalizezi ceva si tie nu-s pasa clar o sa apara consecinte
      de exemplu mie nu-mi cere seful sa stau peste program, nici nu verifica ce am lucrat dar daca ceva nu-i ok imi cere explicatii, si decat sa dau cu subsemnatul prefer sa stau cat trebuie la munca pentru a nu suferi mai tarziu
      daca mai ai doar un an de stress zic eu ca o sa rezisti 🙂
      reusesti sa separi problemele personale de cele de job? poti fi echilibrat?

      • artificiality 23/11/2011 la 1:27

        Din păcate, da.
        Şi spun din păcate pentru că ar trebui să dau mai multă atenţie doctoratului, dar na, asta e 😀

      • Lilly 23/11/2011 la 22:16

        sunt sigura ca o sa reusesti sa termini cu bine si doctoratul 🙂
        oricum o grija vine alta pleaca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: