Sun is up!

A fost o perioada in care am fost trista, abatuta, nemultumita, cand toate mi se intamplau numai mie, eram ca un magnet, poate am fost si in depresie dar n-am recunoscut niciodata, mereu am crezut ca o sa pot sa ma ridic singura, sa desenez soarele chiar daca afara-i inorat. Evident ca nu e chiar asa in realitate, uneori uiti si cum arata soarele dar dupa ce iti pansezi ranile, le ingrijesti bine, ajungi sa te vindeci. Raman cicatrici dar cine nu are cicatrici? Important e sa stii cum sa le ascunzi.

Dupa o astfel de perioada neagra, m-am plans eu si pe blog din cand in cand, am hotarat ca trebuie sa fac o sedinta la care sa participe eu cu mine si cu sinele meu si sa analizam niste situatii, sa facem niste calcule, sa punem ordine in lucruri. Concluzia a fost ca in primul rand trebuia sa ma impac cu mine, sa cred in mine si in fortele proprii, sa ma focusez pe ce imi place, sa iau lucrurile cum vin fara prea multa analiza si sa pasesc inainte orice s-ar intampla.

Si atunci nu a mai fost nevoie sa desenez soarele, sa alung norii, sa ma fortez pentru a zambi, a fost deajuns sa deschid ochii si sa ma bucur de soarele care stralucea pe cer, sa ma las invaluita de lumina, bucurie si zambete.

Puterea de a schimba ceva e in noi, trebuie doar sa credem!

Happy Anniversary for us!

 

Ce culoare alegi?

Starea de spirit sau sanatate va influienteaza modul in care va imbracati? Purtati culori vii atunci cand sunteti fericiti si culori inchise atunci cand sunteti tristi? Starea pe care o aveti isi pune amprenta in alegerea vestimentatiei?

Me, my hair and I!

Stiti de ce sunt femeile triste dimineata?

Nu le sta bine parul!

Degeaba, asta e o adevarata tragedie cand te trezesti dimineata si fiecare suvita e asezata intr-un anumit fel, si oricat incerci sa-l asezi tot degeaba si ajungi sa-i pui un elastic foarte strans ca sa poti zambi, pentru ca altfel nici o sansa.

Multa lume ma admira pentru parul pe care il al sau l-am avut. Mi-am crescut parul de la 6 ani si l-am purtat lung si foarte lung pana am terminat liceul, apoi am cam pus foarfeca in el si l-am ciopartit ca deja ma saturasem de atatea plete.
Avand parul foarte bogat, cu un fir tare si sarmos, mamei ii era greu sa-mi faca doar o codita simpla sau spic,ea imi facea 4 sau 2, dar daca asa purtau fetele asa vroiam si eu. Solutia gasita de mama a fost sa-mi taie aleatoriu suvite de la baza capului ca sa nu am o coada groasa ca mana. Pe moment a fost eficienta metoda dar nu va spun cum aratam cand mi-au crescut suvitele taiate 😛

Acum il port de lungime medie, m-ati vazut voi prin poze, uneori mai scurt alteori mai lung, depinde de dispozitia care o am. La cateva luni ma duc la coafor ca sa-i tai varfurile sau sa-i fac o schimbare. Multe schimbari nu prea pot face pentru ca nu e un par pe care sa-l pot modela cum vreau eu si in plus coafeza mereu ma admira si nu vrea sa taie ca e prea frumos. Ea zice ca am niste bucle naturale deosebit de frumoase, dar asta e in aparenta ca in realitate altfel stau lucrurile. In primavara cand m-am tuns m-a rugat sa o las sa mi-l usuce cu difuzorul, sa-mi scoata in evidenta buclele minunate. Si am lasat-o sa vada si ea realitatea, buclele mele sunt frumoase cand e parul ud dar cand se usuca Tina Turner e mic copil fata de ce cap am eu, mult volum si buclele se zburlesc toate.

De ingrijit il ingrijesc mult, nu l-am vopsit niciodata, mereu ii pun masti sau balsamuri si folosesc produse profesionale pentru uscat si aranjat, dar cu toate acestea e un chin atunci cand vreau sa-l intind, pentru ca ma chinui o ora si tot o ora rezista si coafura mea, apoi se rasusec varfurile si incepe sa prinda volum. Sau il usuc cu peria, suvita cu suvita, si la fel dupa 2 ore isi ia el forma dorita. Sigurele sunt buclele care rezista oricat, asa da! Fixativ si spuma folosesc mai rar pentru ca se murdareste parul mai repede si se ingrasa mai tare desi cu toatea astea la 2-3 zile trebuie sa-l spal.

Din punctul meu de vedere un par frumos e acela drept si des, care are putin volum, care se aranjeaza cu siguranta singur si mult mai usor, fara sa petreci ore in sir chinuindu-te.

Vad zilnic pe strada femei aranjate frumos, cu freze deosebit de frumoase si ma intreb oare cat petrec aranjandu-se?

Voi aveti probleme cu aranjatul parului dimineata?

Concediu!

Ma uitam la emisiune Apropo TV a lui Andi Moisescu si el avea urmatorul mesaj pe tricou” omul vine dar mai si pleaca in concediu” ca tot e sezonul pentru concet- cum ii zic eu.

Ce nu-mi place mie e perioada inainte sa pleci in concediu si perioada cand te intorci iarasi la munca.

Inainte de concediu, la job evident, trebuie sa pun la punct toate proiectele in care sunt implicata, nu mai pot lasa de pe azi pe maine un raspuns, nu mai pot amana nimic, trebuie sa finalizez ce este de finalizat si nu mai suporta amanare iar pentru ce nu pot finaliza trebuie sa las toate detaliile necesare, lumea trebuie sa se descurce in lipsa mea. In plus trebuie sa ma ingrijesc sa transmit toate datele necesare, pentru cei care ma inlocuiesc cu tot ce trebuie facut in perioada in care eu lipsesc. E greu sa te gandesti la toate, chiar daca notez pe hartie, e posibil sa-mi mai scape una alta. Dar pentru asta exista mail si telefon.

Dupa cateva zile in care ma deconectez de job, de munca, de probleme de acolo, imi limpezesc gandurile, sau ma concentrez la altceva in momentul in care ma intorc la job mi-e foarte greu. Parca am mainile grele, tastele nu raspund la comenzi, mouseul se incapataneaza sa clickuiasca unde trebuie si mi se pare asa greu sa preiau toate detaliile, tot ce s-a intamplat in lipsa mea, si in plus sa mai citesc si sute de mailuri care unele s-au rezolvat si altele trebuie rezolvate. Greu!

Cred ca ma pierd prea mult in detalii si inainte de concediu ar trebui sa fiu foarte entuziasmata ca iau pauza de la job, ma odihnesc, ma relaxez, am libertate sa fac ce vreau cand vreau, si trista atunci cand ma intorc iarasi la munca ca s-a terminat perioada de relaxare, bunadispozitie si ca trebuie sa muncesc.

Voi cum reactionati inainte sa plecati in concediu? Ce stare va cuprinde atunci cand reveniti la munca?

Mos Craciun exista!

Cat am lipsit  din peisaj, Pato a lansat un concurs, se pare ca particip din start si ii multumesc pentru acest privilegiu dar cand am vazut titulul „Mos Craciun Exista” nu m-am putut abtine sa nu va povestesc si eu o intamplare care mi-a confirmat acest lucru.

Cu ceva ani in urma, sa fie vreo 4, intr-un moment in care starea mea sufleteasca nu era una de invidiat, treceam printr-o perioada mai instabila, atmosfera rece, lipsa soarelui parca au accentuat acea stare si nu vedeam deloc luminita de la capatul tunelului, stiam ca nici Mosul nu o sa vina, nici scrisoare nu i-am scris, nici nu stiam ce sa-i cer cand in jurul meu era atat de mult gri iar rozul nu mi-ar fi facut deloc bine.

Aud telefonul, erau niste prieteni care isi facusera drum pana la mine, sa mai stam de vorba, sa bem un ceai, sa mai socializam si noi. Din vorba in vorba ei incercau sa ma convinga ca exista Mos, dar eu eram „fetita care l-a luat pe nu in brate.”

Ei erau convinsi ca exista Mos si ca sigur o sa vina si la mine, eu eram tare sceptica si am zis ca anul ala sigur ma sare ca n-am ghetute curate, si incui usa cu doua yale.

Dimineata, ma pregateam sa plec la job evident si cand dau sa incalt cizmele surpriza, imi era mici pentru ca Mosul le umpluse cu ciocolata.

Nu-mi venea sa cred, emotia din sufletul meu era imensa,  cu toate ca cizmele mele nu erau curatate si usa era inchisa cu doua yale, Mosul a avut cheia lui, nici nu l-am simtit cand a intrat si mi-a umplut cizmele cu bunatati, iar bucuriaa fost imensa.

De atunci mi-am spus asa: toata viata o sa cred ca exista Mos Nicolae si Mos Craciun si ca oricat o sa incerce unii sa-mi spuna ca nu exista eu mereu o sa cred ca exisa.

Mos Craciun exista, trebuie doar sa credeti!

....si sa participati la concursul initiat de Pato in colaborare cu Madalina Mihalcea.

Sexy inseamna feminin?

Am o prietena foarte buna care atunci cand e trista sau are ceva probleme si o intrebi ce are iti  raspunde ” sunt trista pentru ca n-am chiloti”. Da stiu ca suna total aiurea tristetea asta dar se pare ca noi femeile reusim sa ne ridicam cu ajutorul unor lucruri marunte. O pereche de chiloti, o ciocolata, o floare ne face ziua si viata mai frumoasa.

Atunci cand purtam o lenjerie intima sexy ne simtim mai feminine, mai increzatoare in noi, chiar daca nu se vede ce e pe sub fusta atitudinea noastra e alta. Pasim altfel, privim altfel, avem mai multa incredere si emanam mai multa feminitate.

Probabil asta suna superficial si toata lumea o sa riposteze dar eu cred ca ne costruim fericirea din lucruri marunte in comparatie cu barbatii. Cand ati vazut voi un barbat sa se bucure ca si-a cumparat o lenjerie intima? Dar o femeie atunci cand primeste sau isi cumpara o lenjerie din dantela, o lenjerie de lux, e ca si cum ar conduce o masina de lux. E happy, se simte mult mai bine.

Trebuie sa recunosc ca mai e si cealalta latura, cea in care totul e pentru a atrage si pentru a incita, e si un mod de manipulare pentru cei din jur. La o piscina sau la mare atunci cand porti un costum de baie in trend, care isi scote in evidenta formele cu siguranta reusesti sa intorci multe priviri.

Daca mai adaugi unui costum de baie putina atitudine, un mers leganat, o tinuta impecabila a corpul cu siguranta ca o sa intorci multe priviri iar succesul e garantat.

Linia dintre sexy si vulgar e foarte subtire, dar intotdeauna am considerat ca femeile destepte stiu clar sa faca diferenta, stiu exact unde sa se opreasca, si stiu foarte bine sa se foloseasca de ceea ce au fara sa treaca in cealalta extrema.

O femeie cu atitudine va fi intotdeauna mai sexy decat o femeie sexy la propriu chiar daca atitudinea se construieste din lucruri mici precum lenjeria, pantofii cu toc, si rujul rosu de pe buze.

Acesta este un post comercial!

Unii spun…!

unii  spun ca sunt  pretentioasa. altii  spun ca n-am avut noroc. unii  spun ce e al tau e pus de’o parte. altii spun ca lucrurile bune se obtin greu. unii  spun ca timpul meu inca n-a venit. altii  spun ca visez la un print, iar printii si printesele sunt doar in povesti. unii  spun ca niciodata nu e prea tarziu. altii  spun ca trebuie sa lupt pentru ceea ce-mi doresc. unii  spun ca fiecare are jumatatea lui. altii  spun ca nimeni nu scapa. unii  spun ca prea m-am obisnuit asa. altii  spun – cum poti trai asa? unii spun ca speranta moare ultima. altii  intreaba ce astepti? unii vor doar binele. altii sunt invidiosi. unii  sustin. altii  stigmatizeaza. unii se bucura pentru reusitele mele. altii nu m-au sustinut niciodata. unii profita. altii ma ignora. unii vor. altii m-au uitat. unii imi sunt prieteni. altii nu-mi vor fi niciodata. unii inceraca sa suplineasca. altii nu ma lasa sa plang. unii au vrut ce am avut eu. altii trec cu vederea. unii ma ocolesc. altii nici nu ma intalnesc. unii cred ca am probleme grave. altii se mira ca am atatea calitati. unii nu cred. altii cred in destin. unii ma judeca. altii ma iau asa cum sunt. unii vad si sufletul. altii vad doar carcasa. unii sufera. altii se bucura. unii nu ma lasa sa vorbesc. altii incearca sa alfe prea multe. unii imi cunosc parfumul. altii nu au simtit respiratia mea niciodata. unii cred ca n-as putea. altii fug cat colo. unii se bucura cand sunt trista. altii s-au saturat sa ma tot sustina. unii spun sa ma focusez pe lucruri mici. altii sa nu mai astept. unii spun sa-mi construiesc o cariera. altii spun sa iau o pauza. unii imi dau idei. altii imi fura idealuri.

iar eu?… eu spun ca nu toate se intampla. nu toti putem fi talentati. nu toti schiem. nu toti inotam. nu toti suntem destepti. nu toti avem casa dorita. nu putem fi toti la fel.

nu e de’ajuns sa-ti doresti. nu e de’ajuns sa lupti.

unele lucruri nu se intampla niciodata.

trebuie gasit un echilibru, trebuie sa gasesti inlocuitori la ceea ce nu poti avea. trebuie doar sa accepti si sa fi acceptat.

unii spun…..altii au spus…..eu o sa tac!

De ce toate zilele de sambata sunt grele?

Cealalta fata a singuratatii!

Am scris despre avantajele singuratatii iar acum asa cum am promis o sa scriu si despre dezavantajele acesteia.

Orice moneda are doua fete, e optiunea si norocul fiecaruia atunci cand arunca moneda, poate fi cap sau pajura.

Ati vazut vreodata copii institutionalizati? Acesti copii desi au hainute curate, mancare, un patut al lor in care dorm, mereu stau cu ochii pe cei care ii ingrijesc, mereu intind manutele sa-i ia cineva in brate, mereu se ascund la pieptul celor care le zambesc, mereu se uita cu ochi mari la tine. Isi deschid sufletul la primul zambet, se ataseaza de toti cei care le zambesc si vorbesc cu ei, se agata de tine cu orice pret.

De ce toate astea? Daca ai un patut la tau, esti curat, stai la caldura, ai mancare, jucarii de ce sufletul tau e trist?

Dezavantajul cel mai mare al singuratatii e lipsa de afectiune. Poti sa ai o casa a ta, un job, caldura, mancare, chiar si prieteni, atunci cand intri in casa si inchizi usa esti doar tu cu tine. E o liniste care te asurzeste, e un gol imens care-l simti.

* nu ai cu cine sa vorbesti

* nu are cine sa te intrebe atunci cand esti blonav „ti rau?”

* nu are cine sa-ti faca un ceai si sa-ti dea pastilele atunci cand esti racit

* nu-ti zambeste nimeni dimineata

* nu te saruta nimeni inainte de culcare

* nu-ti vegheaza nimeni somnul

* nu te intreaba nimeni „cum ti-a fost astazi?

*  nu e nimeni ingrijorat daca ai papat ceva sau nu

* nu-ti cara nimeni cumparaturile de la hypermarket

* nu se bucura nimeni ca ai facut un tort

* nu-ti spune nimeni dimineata ” waw ce frumoasa esti astazi”

* nu-ti face nimeni surprize frumoase

* nu-ti deschide nimeni seara usa degeaba suni la sonerie

* nu se bucura nimeni de realizarile tale

* nu te tine nimeni in brate atunci cand simti ca ai un bolovan imens care-ti apasa inima

* nu ai in bratele cui sa te cuibaresti atunci cand ti-e frig noaptea

* nu-ti sterge nimeni lacrimile

* nu-ti spune nimeni „o sa fie bine!”

* nu-i pasa nimanui cand vi, cand pleci, pe ce strazi ratacesti

* nu te coboara nimeni cu picioarele pe pamant atunci cand plutesti

* nu te incurajeaza nimeni

* nu-ti spune nimeni mi-e dor

……lista poate continua…

Evident ca atunci cand suntem inconjurati de familie, de prieteni, unele dezavantaje se atenueaza dar crede-ti-ma golul imens din suflet il ai mereu.

Noviembre sin ti!