Valul Miresei!

Este a doua cascada pe care am vazut-o eu, nu sunt asa de umblata prin lume. Prima a fost Cascada Varciorog de la Arieseni despre care am scris mai demult iar cea de-a doua este Cascada Valul Miresei de la Rachitele.

„Cascada Răchițele numită și Vălul Miresei este situată pe Valea Stanciului, în arealul localității Răchițele din comuna Mărgău, județul Cluj.

Este una dintre cele mai frumoase cascade din România. Căderea de apă este de peste 30 de metri. Pe timp de iarnă peretele stâncos îngheață, fiind un excelent loc de escaladă pe gheață pentru cei pasionați de acest sport.

O legendă veche amintește că numele cascadei vine de la faptul că demult o mireasă ar fi căzut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul ei a rămas agățat pe stânci. Acolo, nuntașii s-au oprit și au început să plângă, astfel formându-se cascada. În realitate, numele s-ar putea atribui formei cascadei care seamăna cu un voal.” via wikipedia.

Mie mi-a placut foarte mult, mai ales ca am prins o perioada din an cand ploua mai mult si atunci totul e mai spectaculos. Am avut noroc ca am ajuns la timp, inaintea ploii, si ne-am putut bucura de sunetul apei care se lovea de pietre, de stancile  reci, de aerul curat de munte. Dupa o jumatate de ora a inceput o ploaie torentiala de nu se vedea nimic afara. Drumul prin padure e ingust si nu prea bun, dar natura e frumoasa si merita sa vezi aceasta cascada.

Bucurati-va!

 

Pe drum de munte!

Transfagarasanul l-am vazut acu multi ani din avion si inca de atunci mi-am propus ca intr-o zi sa ajung sa-l traversez altfel, sa-l simt mai aproape. 

Inainte sa incepem urcarea pe Transfagarasan am facut un popas la „Fantanita Haiducului” unde se poate manca foarte bine. Cu burtica plina si cu bateriile incarcate am inceput sa urcam muntele.

Primul popas a fost la Balea Cascada. Ma uitam inmarmurita cum urca si coboara telecabina intre Balea Cascada si Balea Lac. Nu stiu daca as putea fii asa curajoasa sa ma urc in acea telecabina. Cred ca te trec multi fiori pana ajungi la destinatie.

Balea Cascada

Pe poteca de munte se putea ajunge la pas la cascada. Cei care sunt mai lenesi fac poze doar la raul care formeaza cascada.

Fiind o zi insorita si calda foarte multi parapantisti si-au intins parapantele si planau deasupra crestelor.

 

Am gasit si o stana, oile erau la pascut pe crestele muntilor insotite de ciobani si caini fiorosi. O oaie bolnavioara care nu a mai putut tine pasul cu suratele ei, statea in marginea drumului si plangea. Cu greu am reusit sa o fac sa mearga mai aproape de stana pentru ca nu vroiam sa o accidenteze turistii sau sa moara sfasaiata de o fiara.

 

Si am ajuns aproape de Balea Lac, de aici se poate vedea foarte bine soseaua care serpuieste printre munti.

Foarte multi tursti si-au intins paturile in jurul lacului si admirau peisajele si muntii care aveai impresia ca ating cerul. Mai erau ici colo si cateva petece de zapada. Am vazut si 4 scafandri care au scotocit pe fundul lacului. Comori nu au gasit dar s-au pricopsit cu ceva bucati de tabla si alte minunatii care nu stiu cum au putut ajunge acolo.

Am baut o apa la Cabana Balea si am admirat pestisorii ce populau lacul si turistii care faceau trasee montane.

Nori si pestisori

Mai aveam drum de facut asa ca nu am zabovit foarte mult ci am plecat inspre Lacul Vidraru. Am trecut prin tunel si am inceput sa coboram muntele in partea dinspre Arges.

Asa am coborat printre munti si paduri am ajuns la Lacul Vidraru care este vegheat de statuia lui Prometeu.

Am oprit pe baraj pentru a admira lacul, statuia si miile de randunici care si-au facut cuiburi pe peretii barajului.

Am plecat mai departe spre Curtea de Arges si spre seara am poposit la Manastirea Curtea de Arges. Fiind sambata seara se oficiau cununii. Am profitat putin si am inceput sa fac poze in interiorul manastirii dar am fost avertizata ca se plateste.

 

 

Dupa ce am cumparat suveniruri si ne-am plimbat prin curtea manastirii am plecat spre locul de cazare entuziasmati de frumusetea locurile pe care le-am strabatut.

 

 

 

 

Iarba verde de acasa!

Hristos a inviat!

 

Si acum ce?

La multi ani!

Ultimele 3 luni ale lui 2011 mi-au impus un anumit ritm de munca si de viata. Parca eram intr-un carusel , cand sus cand jos, vedeam doar drumul in fata, in laturi imi era frica sa ma uit pentru a nu ameti.

Si uite ca a trecut Craciunul, a trecut si Revelionul si ceasul biologic a sunat azi dimineata si tare fericita am fost ca nu a trebuit sa ma dau jos din pat.

M-am trezit la 8.30, mi-am pregatit micul dejun, am verificat ce mai e in online si ma tot gandeam acum ce o sa fac? curatenie nu-i cazul, mancare inca mai am, mallurile n-am chef sa le bat, pentru plimbare  e prea devreme si salvarea a venit de la altii. Daca eu nu stiam altii erau foarte hotarati.

Va las imaginile sa vorbeasca despre ziua de astazi. Tot ce pot spune eu e ca  a fost fabuloasa, mi-a placut foarte mult. Multumesc!

 

Voi ce ati facut astazi? Sunteti pregatiti pentru a reincepe activitatea?

Scufita cu buline rosii!

„Dupa cum se stie din batrani (batranii din Franta) a fost odata o fetita care avea o rochita rosie cu buline albe si se numea Lili-cu-rochita-rosie-cu-buline-albe. Intr-o zi s-a dus la dtl si pe drum s-a intalnit cu Lupul-cel-rau-cu-pantaloni-maro care i-a zis: ce ai in cosulet Lili-cu-rochita-rosie-cu-buline-albe? ai cumva un scutec de la bella pentru seniori, ca eu am acum pantalonii maro…

Cuminte, Lili-cu-rochita-rosie-cu-buline-albe, se uita in cosulet si zice: din pacate nu am ca le-am lasat la bunica, ca ea este mai senioara decat tine dar sun imediat furnizorul si se rezolva. De care tip ai nevoie, la cate kg sa fie?

Lupul-cel-rau-cu-pantaloni-maro nu sta pe ganduri si spune: la cum imi merge burta sa fie de 10 kg (maxi) ca nu mai dovedesc cu tufisurile din padure (le-am uscat pe toate). D-zeu stie ce nu mi-a cazut bine, ca ultima data am mancat-o pe bunicuta-scufitei-rosii si pe scufita-rosie si cred una din ele era cam expirata…

Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa…”

 

Povestioara dedicata de colega mea Vali,  in vara lui 2008, cand eram imbracata cu o fustita rosie cu buline albe:

 

Acasa-i raiu’!

Au fost Rusaliile, si cum sarbatorile sunt frumoase in familie am plecat si eu spre acasa-acasa sa fiu impreuna cu ai mei parinti. Multumesc Nice pentru grija 🙂

Am ajuns sambata dimineata, era cerul plin de nori si aerul tare si racoros de dimineata. Mi-am intrat rapid in rol si m-am acomodat cu noul peisaj desi eram cam obosita. 

Cum am pasit in gradina am simtit ca acolo-i raiul. Mirosul de iarba proaspat cosita mi-a invadat narile. Ciresii care la Paste erau infloriti acum sunt plini de cirese care au prins culoarea rosie. Toti pomii plini de fructe care se vor coace la vremea potrivita.

Straturile cu toate legumele frumos aranjate de catre mama, rosiile sunt deja formate, luna viitoare o sa fie coapte si frumoase.

In fundul gradinii capsunii rosii si frumosi ma asteptau sa le degust aroma si mireasma deosebita.

La cateva sute de metri padurea cu aerul ei proaspat si racoros, cu pasarelele care canta in fel si chip cantece stiute si nestiute.  Cu fragute rosii si aromate care sunt o delicatese si pe care le adun cu mare placere. Sincer imi face mai mare placere sa le adun si sa ma imbat cu parfumul lor decat sa le mananc. Imi amintesc de copilarie, de cate fragute strangeam toata ziua, de cat bateam padurea-n lung si-n lat fara nici o frica.

Peste deal, dupa padure intr-un sat vecin cantece si voie buna la celebra sarbatoare de „Impanatul Boului Batin 2011”,  o traditie pastrata din mosi stramosi, care s-a conservat foarte bine.

Am avut un weekend foarte frumos si m-am intors azi la Cluj plina de energie, pregatita pentru o noua saptamana.

Voi ce preferati cirese sau capsuni?

Hristos a inviat!

M-am intors la realitatea mea dupa un weekend de vis. O sa va las purtati prin intermediul pozelor printr-o lume mai simpla, printre flori,  mireasma primaverii si printre cateva bunatati 🙂

O

saptamana frumoasa!

Later edit: am pus aceste poze de 3 ori, wordpressul isi face de cap, sa scuzati aspectul dar nu mai am nervi 🙂

Sa ne distram putin gugalind!

E sambata seara, am si o leapsa de facut dar o aman pe mai tarziu sau chiar maine, in seara asta va ofer cateva zambete:

– oameni urati rau poze – nu avem, aici avem cei mai frumosi oameni

– ce aduc cioburile– desi am facut un post special pentru asta nici eu nu-s chiar lamurita, cateodata ghinion cateodata noroc

– mancaruri traditionale romnesti si deserturi – nu manca litere avem mancare romaneasca  si desert foarte bune

– jinars– tare cu multe margele

– slabire cu fruct exotic 20 kg – mai bine iti iei …. exotic care sa te slabeasca, nu un fruct

– realitate de tort de biscuiti – am mancat tort de biscuiti in realitate si e foarte bun, te invit si pe tine 🙂

– eseu vara in padure dupa fragi si mure – asa teme aveti la scoala? eu am doar amintiri din copilarie

– poze peisaje padure de pus pe desktop – google/paduri/imagini – foarte simplu asa-i?

– din ce sunt facuti oamnenii – o mica scapare se pare, depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile, vezi Biblia, cartea de anatomie, si google -ul

– eram copil paduri– toti am fost copii dar nu neaparat ai padurii

– cum miroase primavara – a fum zic eu, a proaspat si umed

– cu ce imi curat papilele gustative – periuta de dinti speciala, apa de gura

– petreceri cu spart farfurii – la greci trebuie sa cauti

– tort spaghete – tortul e desert, spaghetele fel principal, all inclusive n-am gustat

– bebelusi de spalat de calcat si sa se suie in masina sa plece – stai sa inteleg si eu, bebelusii dunt niste fiinte neajutorate si tare dragalase, cum sa-i calcam? sau sa-i punem la treaba? noi facem treaba pentru ei 🙂 si da ii si plimbam

– cand alinti iubitul iepuras – cand seamana cu un iepuras 🙂

– spunetimi va rog cum se numeste melodia care e cu tipul de pleaca la aeroport si tipa al inseala – eu stiu ca muzica e ceva ce ne gadila in mod placut la ureche……cine ne ajuta?

– ce inseamna betele de chibrite arse – inseamna carbuni

O seara minunata!

oameni urati rau poze

Nazbatii din copilarie, leapsa!

Nazbatii si dracovenii fac si acum destule dar Marmotica m-a insarcinat cu o leapsa draguta. Leapsa draguta dar care m-a pus in dilema,  trebuie sa aleg 3 amintiri din copilarie. Numa 3? Ca eu am multe amintiri frumoase.

Sa trecem la fapte:

1. Vara. Soare. Vacanta. Se intampla in vacanta mare cand si verisorii nostrii de la Cluj erau in vacanta la bunici, eram 8 verisori plus copiii de pe strada. Si cum ne puteam distra noi mai bine daca nu jucandu-ne. Jocul copilariei cred ca ramane „de-a v-ati ascunselea.”

Varu-mio Sorin care e mai mare decat noi toti avea multe idei nastrusnice, si toata  gasca ascultam de el. Si incepem sa ne jucam de-ascunsa. Sorin ma ia cu el in podul surii , si ma ascunde sub fan, intr-un colt. Eu trebuia sa stau cuminte si cand era momentul sa sar de acolo sa scap turma. Toate bune si frumoase pana ma inteapa o viespe. Si ma apuca plansul. Toti copiii se aduna in jurul meu, eu plangeam cocotata in varful podului si ceream un cutit. Sorin zice: nu-i dati copii ca asta se omoara. Eu strigam sa-mi aduca el striga sa nu-mi aduca. Scandal mare,  tipam ca din gura de sarpe si nimeni nu vroia sa ma ajute cu un cutit. Dupa ce m-am linistit le-am explicat ca vroiam lama de la cutit ca ma pisca rau intepatura, „sa scot acul”. Evident ca mi-au adus un cutit, o compresa rece, m-au dat jos din pod si dupa cateva minute ne-am reluat jocul.

2. Cred ca aveam vreo 6 ani si intr-o toamna aveam musafiri de la capitala un unchi cu sotia. Unchiul fuma tigari cu filtru. Eram cu Dana, verisoara si prietena buna, si cotrobaind noi prin bucatarie vedem pachetul de tigari al unchiului. Ne vine in minte ideea sa fumam si noi, dar cum ni se parea cam greu sa fumezi o tigara intreaga ne-am apucat sa rupem filtru de la tigara si doar sa tragem asa aer prin filtru. Si asa am reusit sa rupem filtrul la un pachet intreg de tigari. Noi am „fumat ce am fumat” (filtre de tigari neaprinse), filtrele le-am aruncat dar tigariile rupte le-am lasat frumos in pachet. Evident ca mi-am luat-o de la mama, ca m-a certat grozav.

3. O duminica frumoasa de sfarsit de iunie din vacanta de vara. Sorin si Cosmin erau la noi in vacanta. Bunicii din partea mamei lor locuiau in satul vecin si aveau corcodus. Si ne vine ideea sa-i trimitem pe ei la bunici sa ne aduca si noua corcoduse. Caut eu o plasa frumoasa si curata si le-o dau. Ca sa ajungi in satul vecin trebuia sa treci padurea.  Conditia a fost sa-i conducem pana la iesirea din padure si sa-i asteptam acolo pana se intorc cu corcodusele.

Nici nu va imaginati ce pofta ne-am facut numai la gandul corcoduselor mari, coape si gustoase. Salivam asteptand baietii.

Deja ne pierdusem rabdarea si ne dureau ochii uitandu-ne dupa ei in zare. Dupa vreo doua ore de asteptat ii zarim cum veneau si ne faceau cu mana. Urlau la noi ” copii haideti sa ne ajutati la plasa!” ca e foarte grea!”. Si alergam noi tot intr-un suflet sa-i intampinam si cand deschidem plasa surpriza – era plina de bolovani. Corcodusele nefiind coapte s-au gandit ei sa ne prosteasca cu niste bolovani. Dezamagire totala. Am fi mancat si corcoduse verzi dar ei nu s-au gandit sa ne aduca.

Ma opresc aici desi as putea scrie o carte cu amintiri din copilarie. Leapsa merge la toata lista din blogroll.

Sunt curioasa voi ce nazbatii ati facut in copilarie?

 

Fiind copil paduri cutreieram!

Nacuta intr-o zona de deal, cu campuri inverzite si paduri frumoase atunci cand eram copil cutreieram toata ziua padurile dupa viorele si flori de paste primavara, dupa ciuperci si fragi vara, dupa mure si zmeura toamna, sau doar asa in plimbare iarna,in duminici si sarbatori.

Padurea si dealurile pentru noi copiii satului era ca si parcurile sau alte locuri de distractie pentru copiii orasului.

Toate acestea mi se pareau normale, faceau parte din peisaj, mie mi se parea foarte interesant sa vad un parc sau un lac, sa stau toata ziua la tv urmarind filme, in special dupa revolutie sau sa gust din viata de oras.

Avand rude pe la Bucuresti acestia atunci cand ajungeau in vacanta sau concediu la noi cutreierau padurile si dealurile, isi umpleau plamanii de aer curat si proaspat de padure, culegeau plante pentru ceaiuri, se bucurau de libertatea oferita de viata la tara si de toate minunatiile oferite de natura.

Mie mi se pareau ciudati ca nu vor sa leneveasca uitandu-se la tv si ca vor sa cutreiere toata ziua dealurile, sa strige ca sa auda ecoul facut de padure , sa se joace cu animalele din curte, sa bea lapte de la stana, sau proaspat muls de la vacute.

Intr-un an au sosit la noi  o verisoara cu sotul si copilul de 7 ani chiar la ora la care mama mulgea vaca in poiata. Acesta fiind nascut si crescut printre asfalt uri in momentul in care a vazut ca mama mulge vacuta a exclamat” mama te rog sa vi sa vezi cum matusa chinuie vacuta!”, el asta credea ca face, pentru el laptele era de la magazin nu de la vacuta. Evident ca noi am ras de el neintelegand ca pentru el era o noutate. Nu va spun ca urmatoarele zile care le-a petrecut la noi a stat alaturi de vitelus in poiata si alaturi de purcelusi in cotet. Mergea pana in gradina aducea putina iarba si le dadea sa manance. era foarte incantat, nu-I venea sa credea ca a ajuns sa hraneasca animale. Evident ca si vitelusul s-a imprietenit cu el si cum il lasa singur cum incepea sa planga si mugea pana se intorcea iarasi langa el.

A plecat de la noi plangand si asteptand cu mare interes urmatoarea vara sa se reintoarca la libertatea care o oferea viata la tara.

Ei se bucurau ca pot manca fructe si legume proaspete direct din gradina care au un gust deosebit, ascultau trilul pasarilor, se bucurau de ploile calde de vara, de tunete si fulgere.

Am inteles asta mult mai tarziu, cand am ajuns si eu sa locuiesc la oras, cand am inlocuit dealul cu parcul, fructele si legumele proaspete de gradina cu cele din hypermarcheturi.

Fiind copil nu am inteles asta. Mi se parea ca toate astea mi se cuvin, nu puteam sa apreciez ca defapt sunt niste daruri imense de care nu toata lumea beneficiaza.

Intotdeauna ne dorim ceea ce noi nu avem, apreciem ceva atunci cand pierdem, ne dorim mereu ceea ce au altii, nu stim sa ne bucuram de ceea ce avem noi.

Post inspirat de la Dragos.

Niste poze de acasa-acasa: