Vine Mosu!?!

Vine Mosu! cu s nu cu sh. Asa zic copiii, iar mie imi place cum suna.

Sigur vine Mosu la copiii cuminti chiar si la cei mai putin cuminti, nu poate sa lipseasca. Stiti cata emotie se ascunde in aceasta credinta? Copiii cred asa de mult in mos incat nu are cum sa nu vina, nu are cum sa nu le implineasca dorintele si visurile, sa le aduca dulciuri si cadouri minunate. Abia daca mai pot respira la gandul ca mai e putin si vine Mosu, si cand gasesc cadourile in ghetute sau sub brad sunt atat de entuziasmati, veseli si plini de energie incat iti creste si tie sufletul si bucuria lor iti da si tie emotii.

Mi-e tare drag sa vad copiii fericiti ca a venit Mosu, copii care abia respira cand desfac un cadou, copii care nu-si dezlipesc ochii cand il vad pe Mosu. E cea mai frumoasa sarbatoare pentru copii, cea mai frumoasa perioada din an. Poate anul asta o sa avem parte si de fulgii de nea mult asteptati de toata lumea.

Sunt  dezamagita cand vad familii care nu-si doresc copii, persoane care dispun de sanatate, persoane inteligente cu un fond genetic bun, persoane care ar putea sa aiba mostenitori inteligenti, care au ce transmite mai departe.

Eu sunt o mare iubitoare de copii care crede ca implinirea unei familii se face prin copii.

Va doresc sa simtiti emotia si entuziasmul pe care il simt cei mici, sa va bucurati de aceasta perioada minunata, si Mosu sa va aduca cele mai frumoase cadouri!

Pentru cine o sa faceti pe Mosu anul acesta?

…si iar trecut!

La inceput vorbiti despre trecut. Cand te-ai nascut, cum ai crescut, cum ai copilarit, pe unde ti-ai petrecut vacantele, ce ai mancat bun, cum gatea bunica, ce scoli ai facut, cate diplome ai, ce locuri ai vizitat, cum ti-au aparut primele bubite, cate lacrimi ai varsat, cat ai luptat sa ajungi aici, cate vise ai avut, cate visuri s-au implinit, cate ti-au mai ramas etc

Apoi vine perioada de acomodare, traiesti la prezent -iesim in oras, mancam o inghetata, facem o plimbare, ne intalnim cu alte persoane din anturaj, petrecem timp impreuna, trecem de la tu si eu la noi. E perioada cea mai frumoasa.

Si vine momentul cand traiesti in viitor. Incepi sa-ti faci planuri, sa va faceti planuri, sa te legi pe viata, sa-ti doresti o casa, sa vrei copii, sa pui bani intr-un cont pentru studii, sa-ti platesti pensie privata, sa-ti platesti asigurare de viata, sa-ti schimbi masina, sa vrei o bucatarie noua, sa visezi si sa-ti doresti multe de la viitor.

Si cand le ai pe toate acestea ce se intampla? Te intorci la trecut. Traiesti amintirile ca si cum ar fi prezentul.

Traiti in trecut? prezent sau viitor?

Altfel de job!

Cum petreceti o dupa-amiaza obisnuita?

Eu de multe ori am impresia ca acasa am un altfel de job. Gatitul, spalatul, curatenia, adunatul de prin casa, calcatul si invartitul in jurul cozii imi ocupa cea mai mare parte din timp.

Nu zic ca nu imi place dar ma mai satur si eu, doar ca stiti voi fecioarele sunt obsedate de curatenie si atunci acorda mult timp acestei nebunii.

Vara nu prea imi place sa gatesc ca e prea cald in bucatarie, mananc mai multe salate si astfel raresc sesiunea de gatit, si la fel e greu sa calci haine dar si asta trebuie facuta din cand in cand.

Atunci cand ai familie si copii acasa ai un altfel de job!

 

Transparenta sau inconstienta?

Toti stim ca facebookul a luat mare amploare in ultimii ani si se situeaza pe primul loc la in ceea ce priveste socializarea virtuala. La inceput nu l-am gasit deloc interesant, nu intelegeam prea bine ce se intampla pe acolo dar apoi am inceput sa-l folosesc mai mult. Asa am reusit sa reinod prietenii, sa aud vesti despre persoane despre care nu auzisem nici o veste ani de zile. Asa mi-am regasit colegi din liceu, facultate si prieteni plecati peste hotare. Multa lume nu-i vede rostul dar pe mine m-a ajutat sa mentin anumite relatii prin intermediul acestui site. De jucat nu ma joc, n-am prins acest gust si nici nu as vrea, desi primesc zilnic invitatii in acest sens. Candva ma enervau aceste cereri dar acum le ignor.  

Fac parte din cateva grupuri si asa reusesc sa o surprind pe mama cand ii spun ca eu deja stiu ce evenimente au mai fost pe acasa si ea n-a apucat sa ma puna in tema sau nu i s-au parut importante sa le mentioneze. I-am aratat si ei cum arata facebookul si a fost impresionata sa vada poze cu vecinele sau alte cele.

Despre transparenta sau inconstienta unor persoane as vrea sa discutam. Eu ma consider o persoana deschisa, nu m-am ferit niciodata sa arat cum sunt,cum arat, chiar si pe blog am pus poze. Am destule poze si pe FB dar nu pentru ca sa adun like-uri ci pentru ca cei care ma vad doar in poze imi duc dorul si asa se mai atenueaza. La fel si eu ma bucur sa vad poze de la diverse evenimente, ma bucur si eu de fericirea altora care s-au casatorit, au fost intr-o excursie, au un copil, etc.

Ce nu imi place mie si mi se pare destul de periculos e atunci cand vad poze cu copii dezbracati, sau in diferite ipostaze care nu i-ar face mandrii nici pe parinti, nici pe copii cand cresc, pentru ca fiind o retea asa de mare cu siguranta sunt si persoane cu grave probleme psihice – pedofili, care pot folosi acele fotografii in alte scopuri. Pot trage acelasi semnal de alarma si in ceea ce privesc adolescentele care au tendinta de a se dezgoli cat mai mult, de a-si evidentia sexualitatea. Lumea nu constientizeaza pericolele care se pot ascunde.

La fel nu agreez poze cu bebelusi cu diverse afectiuni si tumori, nu e vorba ca nu empatizez cu suferinta lor, nici pe departe dar de ce trebuie sa ne expunem chiar asa? nici nu stiu daca sunt adevarate? sau sunt doar spammuri? pentru ca lumea stie ca nu poti ramane insensibil la vizualizarea unei asemenea fotografii dar din pacate se da doar share, nu se face mai mult.

Am uitat sa mentionez ca imi place sa particip si la concursuri organizate pe diverse pagini de FB doar ca n-am castigat niciodata, dar mi-ar placea sa castig.

De ce nu simti?

Trebuie sa simti frig ca sa cauti caldura, trebuie sa simti caldura ca sa te asezi la umbra, trebuie sa simti sete ca sa bei apa, trebuie sa simti foame ca sa mananci, trebuie sa simti ura ca sa poti uri, trebuie sa simti tristete ca sa plangi, trebuie sa simti iubire ca sa poti iubi….

Multa lume se plange ca nu mai simte sarbatorile la fel cum le simtea odata si isi fac foarte multe probleme din aceasta cauza, se simt tristi. Eu zic ca acest lucru este perfect normal.

Craciun si Revelion anii’ 80

– bradul se impodobea cu vata, cu globuri homemade din cartoane si stanioluri, iar bomboianele erau din zahar pastrate de la an la an

– pene de curent, stat la lumina lumanarii

– cadouri modeste, de suflet

– la sate era mult tineret care umbla toata noaptea din casa in casa ca sa vesteasca Nasterea Domnului

– prajituri se faceau in casa si doar de sarbatorile mari pentru ca era greu sa gasesti un unt, o ciocolata, o nunca de cocos etc

– se manca in seara de Craciun o portocala si se lasa coaja langa o sursa de caldura ca sa miroase frumos in casa

– beneficiam de cateva ore de program la televizor si vizionam si noi un film

– lumea se aduna impreuna, stateau la o cafea si aia greu procurata, discutau pe teme culturale, isi expuneau reusitele si visau impreuna la un viitor mai bun

– haine noi de doua ori pe an

– mergeau la Biserica, salutau cunoscutii si se invitau la colindat unii pe altii

– revelionul se facea de cele mai multe ori in sufragerie, alaturi de prieteni si programul de la TV, si nu uitati era doar o singura televiziune si radeam de glumitele si scenetele expuse un an intreg.

– Abia asteptam noaptea de anul nou si refuzam sa adormim ca sa nu pierdem programul de la tv

– nu erau multe restaurante, nu oricine isi putea permite un astfel de revelion

…

Craciun si Revelion anii ‘2000

– brad de plastic, nu se mai pun bomboane in pom, betele de toate cloriile, globuri pe alese, podoabe de tot felul ca iti iau ochii

– multa lumina, orase tot mai frumos impodobite fara pene de curent

– cadouri multe, diverse, multi mosi, multa stralucire si grandomanie

– prajituri si mancare comandate de la firme specializate

– fructe de toate felurile si multe bunaciuni ne invadeaza camarile si frigiderele

– televiziuni multe, colinde putine, filme cu tema „Craciun”

– tineret putin la sate, colind mai putin

– fiecare isi face Craciunul in familie, cauta liniste si relaxare, vrea sa scape de harmalaie, de pus si strans masa

– butonat retele sociale, telefoane, trimis mesaje gasite in online

– haine noi de cate ori iti permite bugetul

– revelion in piata cu artificii si spectacolele artistilor, revelion de lux in locatii de vis, revelion acasa si dormit dupa un pahar de sampanie

– butonat tzashpe programe care nu-ti scot nici macar un zambet ci promoveaza nuditatea, prostia si sexul

– masa cu toate bunatatile de care deja esti satul de la Craciun

– mancat in mall mancare nesanatoasa de la branduri cunoscute

….. mai adaugati voi… dar ati prins ideea – lumea a evoluat, e totul schimbat, noi nu mai suntem copii, suntem adulti, nu ne mai entuziasmam de o portocala, nu ne mai bucuram ca odinioara de lucruri marunte, avem prea multe ca sa ne bucuram de putin. In plus invazia asta comerciala de multe ori ne sterge orice urma de entuziasm din suflet.

Cu toate acestea sunt sigura ca atunci cand ai copii traiesti emotiile copilariei alaturi de ei, te entuziasmezi cand vezi Craciunul prin ochii lor.

Cel mai frumos Craciun si cele mai frumoase sarbatori sunt vazute prin ochi de copil, nimic nu se compara cu sinceritatea, inocenta, entuziasmul, energia, iubirea care o emana aceste fiinte mici si parintii sigur pot confirma acest lucru.

Dar nu vreau sa ne intristam – desigur ca dragostea cu care suntem inconjurati, bucuria familiei atunci cand descopera cadourile, masa in familie, relaxarea si alte lucruri marunte compenseaza oarecum si ne face sa simtim sarbatorile chiar daca nu la cea mai inalta cota.

Atunci cand ne multumim cu putin sigur primim mai mult!

Si ce daca?

Care a fost motivul pentru care ai zambit azi?

Ziua mea a inceput cu multe probleme si nervi, uneori reusesc sa fac in asa fel incat sa nu ma las afectata de probleme dar asta nu inseamna ca imi iese intotdeauna, la fel nici azi nu mi-a iesit. Am fost posomorata toata ziua, nici vremea de’afara nu m-a ajutat prea mult. Ma gandeam la job oare ce motiv sa gasesc ca sa zambesc? Evident ca daca vreau sa recunosc chiar am multe motive pentru care sa zambesc, dar nu asta vroiam, ci asa un zambet instant, fara sa ma gandesc de unde si cum a aparut?

Si mi-a reusit cand am vazut niste poze cu un bebelus dragut foc, instant mi s-a luminat fata.

Sigur o sa mai fie si alte zambete in seara asta!

Smile!

Apa are magnet!

A fost iarasi weekend, zic a fost ca nu prea a mai ramas mare lucru din el, poate doar timp de vazut un meci, savurat o inghetata, strans in brate un pui drag, alergat in parc si trezirea ca iarasi e luni.

Asta am facut in weekend:

O saptamana fantastica!

Schimbarea!

„The change up”

Nu stiu daca ati vazut filmul, dar daca nu, vi-l recomand pentru o dupa-masa relaxanta sau chiar o seara, daca vreti sa va binedispuneti 🙂

Ideea e foarte interesanta, sa faci schimb de viata cu cineva, cu cel mai bun prieten de exemplu. Sa intri in pielea lui si sa traiesti viata care el o traieste. Cred ca e o experienta interesanta.

De cate ori nu ne-am dorit sa conducem masina celui mai bun prieten, sa avem jobul lui, sa-i sarutam nevasta, sa ne insusim lucrurile lui, etc. ? Dar daca toate astea s-ar intampla cum am reactiona?

Tinem mai mult la propria noastra viata sau al dorintele pe care le avem?

Ati schimba viata voastra cu viata celui mai bun prieten?

 

Simtul proprietatii reload!

In decembrie am scris un articol despre simtul proprietatii care il gasiti aici iar zilele trecute Mihaela a dorit sa-si expuna si ea problema cu care se confrunta legata de acest subiect. Cum subiectul a fost deja discutat si rar mai citeste cineva am hotarat sa expun mai jos  povestea si frustrarile ei legate de simtul proprietatii. Stiu ca nu suntem psihologi sau oameni specializati in a da sfaturi dar cred ca  putem sa o ajutam sa inteleaga mai bine anumite situatii cu care se confrunta daca ne dam si noi cu parerea. Ea o sa analizeze parerile noastre, o sa ia ce considera ca merita si probabil pe viitor o sa stie cum sa reactioneze sau sa actioneze.

E in premiera si pentru mine sa va cer ajutorul in asemenea cazuri insa, sunt sigura ca nu o sa stai deoaparte si de aceea va multumesc mult.

” Sa incep in primul rand cu faptul ca traiesc acum (am deja cinci ani) departe de Romania si tinand cont ca sunt iesita a doua oara din tara (si de tot de data asta ),fara experienta strainatatii si fara sa cunosc mentalitatea celor de afara … poate si aici e buba..
Acasa am locuit cu parintii mei pana la 20 si ceva de ani , apoi m-am casatorit, m-am mutat la casa noastra ,un apartament dat de parintii mei ca fiind pe viitor al meu.Viata intr-un cuplu tanar e uneori complicata si cautam solutii care poate nu intotdeauna dau rezultatele asteptate.In fine peste cinci ani de casatorie am divortat avand si un copil de trei ani am decis sa ne continuam viata doar noi doi .. eu si baietelul meu.

Dupa alti cinci ani de incercare de a nu fi singura.. prin verisoara mea am cunoscut un tip din Belgia , divortat si el , cu doi copii ..Ne-a vizitat acasa de cateva ori , apoi am decis sa venim noi sa locuim la el deoarece eu aveam de pierdut mai putin ca el ,servici bun nu aveam si copilul il luam cu mine, asta nu se discuta pe cand el avea copiii la sotie si servici bun.Ajunsa aici incepe balul…

Nu pierd timp povestind de adaptare… din toate punctele de vedere inclusiv cu el …trecem de asta si ajungem in perioada cand deja incep sa vreau sa ma simt EU, stapana pe mine ,EU cu adevarat.

Cand am venit aici locuia in chirie, dupa un timp am decis sa cumpere casa unde locuiam pentru ca aceea chirie era egala cu o rata ..mi s-a parut un avantaj sa stim ca este casa Lui. De aici incep problemele.
Eu primind ceva bani de la parintii mei sa mai aranjam casa , era o casa veche dar locuibila, dar necesita si alte investitii am discutat cu el ca ceea ce cumpar vreau facturi pe numele meu el nu a fost prea fericit , de fiecare data cand trebuia sa cumparam ceva trebuia sa ii amintesc lucrul asta ,am inceput sa intru in panica , de ce nu stiu .. asta pentru ca el este propietar si eu investesc in casa lui , si asa am inceput sa cer facturi pe numele meu pana si la catelul ce l-am cumparat ..si eu l-am platit .

In perioada cumparaturilor pe numele meu , a inceput sa se poarte cam dominant , nu cu mine dar in general , mai ales cand copiii lui erau aici cu noi ma facea sa ma simt prost … sa ma simt nesigura, spunea EU SUNT SEFUL AICI …nu stiu ce a vrut sa spuna, sau poate eu aducand un plus casei si pe numele meu , simte ca pierde controlul ….la ce? Pe mine acele facturi m-au ajutat sa ma simt mai sigura…pe mine. Si el a simtit asta , si cred ca a inteles ca ma simt deja stapanul casei .Dar ideea este sa am si eu ceva ce imi apartine, nu de la el sustrase ci din banii familiei mele ….De aici a pornit totul in mine, in capul meu..la modul ca el gandeste EU SUNT SEFUL , si eu vreau sa ma leg de ceva sa ma simt sigura si acasa.. si acum traiesc dupa cinci ani cu senzatia ca nu este casa mea..nu mi-am gasit locul.
Eu in Romania , aveam casa mea, de cand m-am nascut am avut siguranta locului meu aici nimic, e ca si cum sunt cu bagajele in spate mereu …I-am spus daca voi baga bani in casa lui vreau dovezi ca acei bani sunt si din partea mea, vreau sa simt ca apartin undeva .

El a raspuns ca da nu o sa fie nici o problema , dar in schimb in momentul cand cumpar ceva deja din prima trece numele lui, eu trebuie sa ii spun de fata cu casiera “, hey , am stabilit ceva ,nu?” si prin lucruri de genul asta imi clatina mie stabilitatea ….pe care incerc din toate puterile sa o construiesc…cam asta este in mare..inca nu pot sa simt “acasa ” si doare atat de mult.

Acum astept pareri , opinii , sfaturi si metode cum sa fac sa imi gasesc locul .Pentru ca eu inteleg prin “simtul proprietatii” = stabilitate,echilibrul si relaxare.multumesc mult ..Miha .”

Luminile s-au aprins!

Luminile s-au aprins la Cluj si nu numai, chiar daca despre clujeni s-a spus ca anul asta sunt cei mai cheltuitori, orasul este minunat, luminat si aranjat frumos.

Am intrat in cea mai agomerata si scurta luna din an. Scurta? pentru ca trece repede, timpul nostru se imparte in ore multe de munca, batut orasul dupa cadouri, cautat lucruri frumoase pentru noi si cei dragi noua.

E o luna care mereu imi da o stare de agitatie desi incerc sa ma organizez cat de cat pentru a nu lasa totul pe ultima suta de metri. Inca de acum o saptamana am cumparat cadouri de mos pentru copilasii mei dragi,care o sa-mi umple sufletul de bucurie, care asteapta cadouri frumoase de la toti mosii. Si Mosul lui Lilly trebuie sa-si faca datoria.

E vremea colindelor, a cantecelor de Craciun, a luminilor care s-au aprins deja si pentru a nu ramane pe dinafara va indemn sa-i scriei Mosului scrisoare. Sa-i spuneti ce va doriti ca sa nu fie dezorientat Mosul, ca-i batran, in preajma Ajunului ca nu stie ce sa va aduca.

Stiu ca ati fost foarte cuminti, si v-ati facut bine treaba pe parcusul anului si de aceea trebuie sa fiti rasplatiti.

Asadar, strig la apel pe: Ada, Ada Pavel, Altu,Addicted, Artificiality, Black Angel, BlueAngel, Colorbliss, Crocodita, DianaEmma, Dono, Gabriela Elena, Hubba Bubba, Marmotica, Marul, Napocel, Nice, Dragos, Otilia, Julien, Lusio, Pato Basil,Pisicaru,  Rhenus, Roscata, Sburlea, Semafor, Tink3rbe11, Turistclujan, Umograf, Vacitim, Viorel,  si multi alti cititoi si vizitatori sa scrieti aici sau pe blogul vostru ce va doriti anul acesta sa va aduca Mosu?

Eu anul acesta nu o sa fac o lista lunga desi as putea 🙂 sa nu ma subestimati, si o sa scriu asa:

„Draga Mosule, (poti fi Mos Nicolae sau Mos Craciun)

Pentru ca in acest an am fost cumine, am muncit mult, si am incercat sa nu-i supar pe parinti,  te rog frumos sa-mi aduci si mie un singur lucru in acest an:

” ceva ce nu mi-ai adus niciodata si mi-am dorit toata viata”.

Multumesc „

Sunt sigura ca toate dorintele noastre o sa se implineasca mai ales daca ajuta putin si Mosu.