Veselie de weekend!

„- Buna seara! In legatura cu anuntul postat in ziarul Piata va sun. Mai e valabil? Mai aveti bicicleta de vanzare?

– Da este valabil, dar la ora sta ma sunati? (ora 23.20)

….

– Si cum e bicicleta? Ce culoare?

– Rosu cu negru.

– Dar e in stare buna?

– Da. este in stare foarte buna, se poate folosi imediat.

– Si cum sunt cauciucurile?

– Nu sunt uzate, arata foarte bine.

– Si cate viteze are?

– Are 6 viteze.

– Si se poate merge pe munte cu ea?

– Desigur ca se poate, si pe munte si pe dealuri.

– Stiti eu imi doresc o bicicleta performanta, cu care sa strabat lumea in lung si-n lat….Dar se poate vedea bicicleta  inainte de a o cumpara?

– Da, da! oricand doriti ziua, nu noaptea.

– Cat costa? Cat scrie in ziar sau e negociabil?

– Cat scrie in ziar, nu e negociabil.

– Haideti, va rog, nu vreti sa negociem?

– Nu vreau sa negociem, eu vreau sa vand.

– Na bine, eu v-am sunat sa va spun ca nu vreau sa cumpar aceasta bicicleta. Toate bune!”

….(merci Flori)

Weekend minunat!

You’ve got mail!

Cine iti trimite mailuri?

La inceputuri mailul era la mare putere, nu prea avea lumea internet acasa si se folosea de internetul din salile special amenajate” internet cafe” si atunci isi scriau mailuri lungi, pline de informatii prietenilor sau rudelor care nu le erau aproape. Apoi a aparut messengerul si mailul a palit in fata acestuia. E mult mai usor sa trimiti mesaje instant decat sa tot dai refresh sa se incarce mailul, poate poate ti-a intrat ceva in casuta de mail.

Unde mai punem si faptul ca la ora actuala internetul nu e doar acasa ci peste tot cu noi prin intermediul telefoanelor si a tabletelor, si e mult mai simplu sa trimitem mesaje instant decat sa scriem mesaje lungi.

La job mailul este la mare putere pentru ca toate informatiile se trimit prin intermediul lui dar in particular se intampla tot mai rar sa primesc mailuri. Bine primesc oferte, informatii, spamuri, bancuri si alte amuzamente dar nu mailuri de la persoane cunoscute. Rar cineva imi scrie un mail.

Voua cine va scrie mailuri? mai scrieti mailuri stufoase cunoscutilor? Va pare rau ca nu va mai folositi de aceasta metoda de comunicare?

Portocalii si fraierii!

Ma suna azi o tanti de la compania portocalie de telefonie sa-mi spuna ca am fost selectata si aleasa, sa ne intelegem – am fost privilegiata, sa beneficiez de o superoferta la abonament. Si incepe sa-mi turuie acolo despre ce  e vorba si evident ca dupa a doua insiruire de minute m-a pierdut. Am lasat-o sa termine si apoi am revenit cu intrebari ca din prima n-am inteles nimic.

In primul rand mi-a spus ca abonamentul care il platesc acum costa cu 0.89 centi mai mult fata de ceea ce stiam eu, eu i-am zis ca e atata, ea sustinea ca nu ca defapt e mai mult, si acum pt 11 centi in plus am aceasta oferta. Defapt in realitate e mai mult cu 1 euro noua oferta fata de ce platesc eu in momentul actual, bine si avantajele sunt altele caci acum nu am internet inclus, dar cu atata wi-fi peste tot nu mai merita sa platesti internet, si in plus al job am internet, acasa am internet, iar cand merg in parc prefer sa admir ratustele nu sa butonez telefonul.

Apoi imi spune ca oferta e valabila doar acum si ca poate sa-mi puna deoparte pachetul respectiv, sa-l rezerve pentru mine, dar ca daca nu ma hotarasc pana la ora 17.00 pierd oferta.

I-am spus ca nu sunt hotarata si ca am nevoie de timp sa analizez oferta si ca sa revina luni sa-i dau un raspuns dar m-a presat la timp si mi-a acordat doar cateva ore.

Dupa ce am inchis am accesat contul meu portocaliu si acolo sunt toate datele mele iar superoferta primita defapt e accesibila tuturor, ce mi-a dat in plus fata de ceea ce e pe site sunt 20 min nationale care oricum le-as obtine pentru fidelizare.

E greu in vanzari, greu sa faci targete, dar cand nu mi se spune adevarul clar nu ma prind in plasa lor. Pentru ei ar fi bine daca eu imi cresc abonamentul dar oare pentru mine e bine? Cu cine sa vorbesc mii de minute? Daca as fi avut acest abonament in facultate nu acum, oricum nu reusesc sa termin toate minutele, raman o groaza de pe o luna pe alta, desi imi spun prietenii periodic dar oricat as sta la telefon tot imi mai raman. Si vorba aia de cand suntem toti conectati online comunicam mult mai usor si rapid asa.

Vi s-a intamplat sa fiti dusi cu zaharelul?

 

 

 

Obisnuinta bat-o vina!

In iarna mi-am cumparat un telefon cu touch screen, la inceput mi-a fost foarte incomod, sunam din gresala, trimiteam mesaje aiurea, stergeam contacte si am purtam cu el ca si cu un ou. Asta 3 zile pana m-am obisnuit si apoi nu ma mai comportam ca si cu oua cu el, mi se parea perfect normal si foarte practic.

Problema e ca am ajuns sa butonez si aparatul foto tot ca pe telefon, desi aparatul foto are butoane nu touch screen si cateodata nu inteleg de ce nu se intampla nimic cand eu apas pe display.

Obisnuinta bat-o vina!

La fel am patit si azi cu mouseul, am de cateva luni bune laptop si nu mi-am cumparat mouse, am folosit mouseul laptopului si butoanele (desi uneori e incomod), dar azi am primit unul cadou de ziua mea si cum am ajuns acasa l-am instalat sa vad daca merge si cum merge. Si ghiciti? sta saracul trist deoparte ca eu tot cu obisnuintele mele, tot din butoane 🙂

E o chestiune de zile sau ore, o sa-mi revin, sper!

Voi ce obisnuinte aveti si nu puteti scapa de ele?

 

 

 

Ne vedem joi!

Daca un el sau o ea iti spune dupa prima intalnire ” ne auzim” sau „vorbim” clar nu te mai cauta, poti fi 100% convins.

Daca un el sau o ea ii spune „ne vedem joi”, „ne auzim maine”, „te sun peste doua ore”, inseamna ca vrea si o a doua intalnire cu tine.

Daca un el sau o ea se uita inapoi atunci cand te desparte de tine inseamna ca ii place de tine, te iubeste.

Daca tu nu il vrei/nu o vrei nu-i raspunzi la telefon, sau refuzi doar sa ai grija  sa fi diplomat/a.

 

Auch!

In ultima perioada am avut o predispozitie spre lovituri. Ma ciocnesc de fiecare colt, ma agat de fiecare scaun, ma impiedic de fiecare scama, ma ard si cu ce nu arde.

Azi am facut inventarul si arata cam asa:

 – 2 arsuri – una pe degetul mijlociu cealalta pe degetul mare, edivent una la mana stanga, alta la mana dreapta

– genunche stang vanat

– pupla inferioara dreapta vanata

– pulpa superioara stanga vanata

– cot stang lovit

– coasta stanga lovita

si…..

si m-am saturat sa mai inventariez, cert e ca parca as fi trecut printr-un razboi, un razboi al neatentiei desigur.

Dar stai! azi ca sa pun cireasa pe acest tort – buf am cazut, ziua in amiaza mare, pe strada. Se facea ca trebuia sa sun pe cineva si cautand telefonul in geanta, mergand in acelasi timp, si avand mainile ocupate (ca orice femeie) am ajus la niste scari, care defapt nu erau scari, era o rampa, si m-am dus ca pe derdelus fara punga sub fund. M-am ridicat elegant, am scuturat praful intins pe toate hainele, m-am uitat cate persoane au asistat la spectacol si am mers mai departe, certandu-ma in gand ca nu-s atenta deloc.

Sper sa pun capat acestui sir de neatentii si vanatai ca nu-i frumos sa am pielea tabacita 🙂 tocmai acum vara.

Voi cand ati dat ultima data o tranta?

Tie cum iti suna?

…. Telefonul?

Alegi una din soneriile telefonului? sau iti personalizezi dupa bunul plac soneria cu melodia preferata?

Zilele trecute se afla in biroul nostru un colaborator, purta ceva discutii cu un coleg si incepe sa-i sune telefonul, dar nu oricum, defapt ii canta o melodie populara, ceva de genul ” cu ce m-am ales in viata…. ce-am baut? ce-am mancat? …. sau e manea?  nu stiu :). Am zambit strengareste sa nu ma observe si m-am ascuns sub birou sa pot rade. Nu trec 5 minute si incepe „dansul pinguinului” pe un alt telefon al aceluiasi domn.

Mi se pare destul de penibil atunci cand porti o discutie cu cineva, te afli intr-un loc public, sa-ti cante telefonul cine stie ce melodie. Sunt melodii mai adecvate care le poti personaliza ca si sonerie dar parca unele nu se potrivesc.

Gusturile nu se discuta, clar, dar totusi parca trebuie sa te gandesti ca soneria te poate pune si intr-o postura proasta in anumite momente.

Neschimbati!

– Alo!

– Da, mama! Saru’mana!

– Serus! ce faci? ai ajuns acasa?

– Daaaa, bla bla bla….Voi ce faceti?

– Ne uitam la tv, dar numai mitinguri pe toate canalele. Si la Cluj se face miting?

– Da. si clujenii au iesit in strada sa protesteze

– Auzi! sa nu te puna Dumnezeu sa te duci  si tu. Sa nu ai minte deaia!

– Dar de ce sa nu ma duc mama?

– Da’ ce ? tu n- ai vazut ce balamuc e acolo?

– Ce balamuc? lumea protesteaza  si jandarmii vegheaza.

– Tu vrei sa te aresteze? sa port si griji delea? Acolo e plin de suporteri si oameni agresivi. Vrei sa te bata?

– Daca vrei poti sa te uiti la tv sa vezi, iti ajunge atata, la ce vrei scandal? sa rabzi frig la miting? sa te imbolnavesti?

….

Copiii sunt cei mai importanti pentru parinti, chiar daca acesti copii au o anumita varsta, pentru ei tot copii raman, tot poarta diverse griji, tot se ingrijoreaza si vegheaza asupra lor, vor sa-i apare, sa nu-i atinga nici macar un fir de praf.

Imi iubesc parintii pentru toata grija care mi-o poarta zi de zi chiar daca sunt constienti ca-s destul de mare sa iau hotarari, sa fac alegeri, sa-mi guvernez propria viata, sa traiesc asa cum consider eu ca e bine.

Ei mereu vor fi in spatele cortinei, vor veghea asupra mea, vor incerca din toate puterile sa ma apere mereu de orice este rau sau imi poate face rau.

Imi doresc sa raman mereu un copil pentru ei, sa ma resfete si sa ma iubeasca pentru toate toate esecurile si realizarile mele.

Va iubesc!

 

 

Fara sot!

Era in ajun de anul nou si ma pregateam sa fac bunatati, ca doar nu putea sa ma prinda anul nou cu frigiderul gol si nici nu se cuvenea sa trantesc oalele chiar in ziua de intai.

Si cum cheful era pe masura poftele m-am pus pe facut o prajitura ca fara dulce la mine nu functioneaza nimic, nici chiar eu. Evident in astfel de momente chiuveta se umple de vase murdare si abia daca te mai poti misca in bucatarie cand imi pun poftele in actiune.

Cum deschid usa de la cuptor sa verific daca s-a infoiat aluatul dintr-o neatentie sau prea mare dorinta imi ard mana. Dar nu oricum, asa o dunga buna pe antebrat care sa nu treaca usor, sa-mi aminteasca tot anul ce harnicuta eram candva.

Si au si vai si sufla si pune apa si ustura siiiiiii rabzi ca n-ai ce face, inghiti in sec si iti continui actiunea ca doar esti si in criza de timp.

Si ma mai invart de 3 ori si suna telefonul, si schimb de retete la telefon, si urari de bine, si invitatii de party, si evident cum sa stau calma sa astept sa termin convorbirea? doar pot face cel putin 3 lucruri in acelasi timp, cred ca orice femeie poate, ma apuc de spalat vase, sters si asezat la loc. Si bufff, cade un capac, nici nu stiti cum suna un capac emailat cand cade pe gresie, zici ca-i bomba atomica.

Dar ce credeti ca m-am linistit? vise, am continuat sa vorbesc la telefon, sa supraveghez cuptorul, sa sterg vase si sa le scap de mana, pentru ca in secunda doi a alunecat o farfurie din setul meu de luminarc. Astea se sparg? pai da. Praf si pulbere s-a facut. Si cum sa-mi para rau? doar cioburile aduc noroc, si era si ajunul anului nou, doar setul meu era fara sot, descompletat.

Am adunat totul intr-un sac menajer care evident cand l-am ridicat de jos s-a taiat tot, pai… distractia trebuia sa continue, nu se putea opri aici.

Noroc cu Popa care mi-a ridicat moralul. A venit cu Botezul Domnului si dupa ce  a stropit prin casa mi-a dat o bombonica. I-am zambit drept multumire, si pentru acest zambet am mai primit multe urari de bine cuprinse intr-o imbratisare si un set de pupaturi.

Si eu am fost socata de acest gest, poate asa-i moda ca si anu trecut m-o pupat, dar anu asta vad ca s-a adaugat bombonica si imbratisarea. Anul viitor mai vedem.

Si da despre setul de farfurii vorbeam aici, ca nu mai gasesc farfurie ca sa o inlocuiesc pe cea sparta dar nu ma dau batuta, nu pot sa las setul fara sot.

Care e ultimul obiect pierdut sau spart de catre voi?

Ma combin usor!

Am mai discutat acest subiect mai demult dar il reiau iarasi. Se pare ca sunt victima celor care fac sondaje de piata. Cel putin odata pe saptamana, asta e cel mai fericit caz, sunt sunata de la o companie care face sondaje de piata pentru a raspunde unui chestionar. In ultimele 2 saptamani cred ca am fost sunata de 10 ori sa particip la astfel de sondaje. Atunci cand ma avut timp am raspuns, pentru ca m-am gandit ca si cei care ma suna au un job, si pe ei trebuie sa-i ajute cineva. Altadata i-am amanat pentru o alta ora sau zi, dar in principiu zic eu am fost cooperanta.

Ieri cineva imi da un apel scurt. Nu stiam cine este si incerc sa sun, dar imi spunea ca e un numar neapelabil. M-am gandit ca o sa revina daca doreste ceva, si asa a fost, a revenit dupa ceva timp. Era o doamna care ma aborda iarasi sa particip la un sondaj. I-am spus ca eu in ultima perioada am mai participat si as avea rugamintea sa incerce in alta parte. Dar tanti nu si nu, se tot tinea de capul meu sa-i raspund la intrebari.

Am rugat-o sa-mi spuna de unde are numarul meu, si mi-a zis ca nu are numarul meu, au o baza de date care combina numerele de la 1-9 si uite asa ies eu castigatoare de fiecare data.

M-am scuzat si i-am spus sa sune pe altcineva ca eu nu-i raspund ca mi s-a acrit de atatea chestionare si intrebari. Era vorba despre o banca care a cerut un studiu de piata, dar putea fi voba si de Imparatul Japoniei ca nu mai raspund.

Voua vi se intampla asa ceva sau doar eu ma combin usor?