Este primul an in care o sa facem un brad mare si frumos in casuta noastra. In ultimii ani impodobeam un bradut mic pe care il consideram foarte mare, pentru ca bradul e un simbol al Craciunului si asta conta pentru mine. Sa am acest simbol in casa mea mica, sa ma bucur de luminite si podoabe frumoase, sa las grandoarea deoparte.
Acasa- acasa avem podoabe vechi, globuri de tot felul, poate cele mai frumoase globuri pentru ca le asezam cu atata drag si grija in brad, globuri de care ma bucur si acum cand merg acasa de Craciun.
Acum in noua casa trebuie sa cumpar podoabe noi, simt nevoia de schimbare, vreau sa imbrac bradul in haina noua. Avem un brad artificial pentru casa si in gradina unul natural. O sa-i impodobim pe amandoi, pe cel de afara cu beculete stralucitoare si pe cel din casa cu globuri. Problema mea e ca nu stiu ce fel de culori sa aleg?
Voi in ce culori va impodobiti bradul? Aveti rabdare pana in Ajunul Craciunului sau il impodobiti mai devreme?
Atunci cand ma entuziasmeaza ceva la prima vedere, auzire, simtire, etc sfarsesc prin a fi dezamagita, iar atunci cand sunt reticenta, prevazatoare, rezervata sfarsesc prin a ma entuziasma si bucura.
Gandirea pozitiva si atragerea energiei pozitive nu mai functioneaza in aceste cazuri. Totul e la mana destinului, se intampla exact asa cum trebuie sa se intample dar gustul amar nu reusesc sa-l acopar usor, framantarile si consumul psihic este mare.
Probabil ca nu sunt un bun manager al sentimenetlor mele, inca invat acest management, invat sa primesc infrangerea ca pe o victorie, invat sa vad partea plina a paharului, invat ca bucuria cea mare e intotdeauna la final.
Sunteti buni manageri atunci cand vine vorba de simtiri, trairi si sentimente?
Se intampla sa intalnesti pe cineva, sa-ti pice cu tronc si apoi toata ziua sa visezi la ea. Sa apara fluturi in stomac, emotii, extraz si chiar sa-ti spui ca esti indragostit. Sa te gandesti ca ea e persoana potrivita, ca e ceea ce ai asteptat toata viata. Din anumite motive nu reusesti sa cunosti persoana foarte bine, ea e destul de ocupata, dar oricum in mintea ta e persoana perfecta. Si incepi sa-i dedici versuri, sa-i scri mesaje, sa adormi si sa te trezesti cu ea in gand. Chiar daca acea persoana nu-ti raspunde cu aceasi moneda tu te incapatanezi sa crezi cu tarie in ceea ce simti. Si ajungi sa-ti marturisesti sentimentele si ea sa ramana socata si tu nu intelegi de ce? Tu stii ce vrei, stii ce simti, dar stii ce simte ea? ce vrea ea?
Refuzi sa vezi ca anumite lucruri nu merg bine desi uneori sunt semne clare. Semne care le interpretezi in mod propriu, consideri ca ea se lasa mai greu cucerita nu ca te respinge intr-un mod elegant.
De ce se intampla toate astea?
Cred ca sunt mai multe raspunsuri dar eu as opta pentru unul si anume – fiecare persoana chiar daca recunoaste sau nu in mintea lui isi contruieste o anumita imagine despre jumatatea sa, iar in momentul in care apare o persoana care se incadreaza catusi de putin in acel tipar tinde sa creada ca e exact ceea ce isi doreste, astfel ca ajunge sa se indragosteasca de personajul care si l-a format in minte nu de ceea ce este cu adevarat langa el. Si asa ajunge sa sufere. O vede perfecta pentru ca jumatatea fiecaruia e perfecta in mintea lui dar in realitate nu e asa. In realitate o persoana e potrivita (ca sa nu folosesc perfecta ) atunci cand o iei asa cum e, cand o cunosti asa cum e, cand nu incerci sa schimbi nimic, cand stii exact ce isi doreste si ce vrea.
Si asta nu e dragoste, e doar o obsesie creata pentru o anumita persoana, e doar nevoia de a ne completa pe noi insine, e doar un pas atunci cand cauti sa-ti afli jumatatea.
Totul se petrece in mintea ta, iti dai seama ca porti conversatii sau monoloage in mintea ta incercand sa faci acea persoana sa te inteleaga, incercand sa-i demonstrezi ca tu esti cel de care are ea nevoie, incercand sa o modelezi dupa bunul tau plac.
In timp te maturizezi si ajungi sa intelegi ca dragostea adevarata nu schimba ci accepta ceea ce este, intelege foarte bine nevoile si dorintele celuilalt si inseamna mult mai mult decat niste fluturi in stomac.
Cei care ma cunosc stiu despre mine ca nu-s adepta schimbarilor, ca nu-mi plac schimbarile nici bruste nici lente, ca de multe ori ma complac intr-o anumita situatie, de groaza schimbarii. Probabil ca asta se numeste inadaptare, ma adaptez greu la anumite schimbari.
De ce sa schimb un parfum daca eu ma simt perfect invaluita in acel miros? De ce sa schimb detergentul de vase daca imi place cum curata si nu-mi usca mainile? De ce sa ma mut pe o insula insorita cand aici am soare, vant, ploaie, ninsoare, ger, delauri, campie, mare, munte? De ce sa schimb sedentarismul cand mi-e bine asa? etc
Cu toate astea din cand in cand simt nevoia acuta si imperioasa de schimbari. Simt ca toate mirosurile ma sufoca, parfumul nu-mi mai place, samponul de vase e prea banal, gelul de dush nu mai curata bine, sedentarismul imi da dureri de spate, parul nu se mai aranjeaza bine, etc
Acum sunt intr-o perioada deasta cand simt nevoia de schimbare, cand vreau sa fac anumite lucruri care alta data le-as amana pe motiv ca poate nu o sa-mi placa. O schimbare de look, de obiceiuri nesanatoase, de stil de viata, de imbracaminte mi-ar fi foarte benefice.
Sunt curioasa ce o sa reusesc si cat o sa dureze starea asta, ca de multe ori atunci cand vreau sa actionez imi trece toata eforia si nu mai fac schimbari.
Simtiti des nevoia de schimbare? Voi ce ati vrea sa schimbati? Cat de des va faceti o schimbare de look?
Zilele trecute eram intr-un magazin de papuci si o tipa langa mine foarte entuziasmata proba o pereche de pantofi inalti, peste 10 cm tocul, si nu era o mignona, era inalta, si se inalta mai mult. M-am uitat la ea si am zis in gandul meu: „Lilly esti demodata! tu nu poti purta asa ceva”. Ma tot gandesc cum sa-mi pantofi de all day asa inalti? Chiar daca probez asa ceva in magazin, sigur nu ajung la casa sa-i si platesc. Desigur ca am acasa si pantofi inalti sau imi cumpar pantofi inalti pentru anumite evenimente, dar nu pot sa-mi chinui picioarele zilnic cu asa ceva.
Sunt demodata?
Ma uit in dulap la bluzitele cu vedere la buric care le purtam odata si sincer nu mai pot purta asa ceva. Nu ma simt bine sa umblu asa sexy? Le-am adunat intr-o plasa si urmeaza sa le dau.
Sunt demodata?
Am facut curat si in trusa de machiaj, am aruncat aproape tot ce era cu sclipici, mi se par chiar chicioase, nu as putea sa ma dau cu asa ceva dar candva puteam. Si cat imi placea sclipiciul, acum nu-l mai suport.
Sunt demodata?
Nu-mi place sa port rochii sau fuste scurte. Mi se pare aiurea sa ma imbrac cu o fustita de-o palma, nu-s de mine.
Sunt demodata?
In club n-am mai pasit de 2 ani, nici n-am haine de club, hainele mele is aiurea, demodate, elegante, clasice, nu-s de club.
Sunt demodata?
Am cautat sa cumpar o draperie si in drumul meu am intalnit un cunoscut care mi-a spus ca astea-s activitati de femeie maritata si plictisita.
Sunt demodata?
Am citit si la Grapefruit ca la un moment dat se petrec schimbari cu noi si ne trezim peste noapte ca suntem femei, ca am renuntat la statutul de pustioaice, ca nu ne mai potrivim cu anumite peisaje. Toate-s pana intr-o zi.
M-am transformat? Sunt femeie? Sau sunt doar demodata?
Nu stiu voi cum sunteti dar mie nu-mi plac schimbariile, sau mai exact sunt reticenta atunci cand vine vorba de o schimbare, fie ca e o schimbare de job, de domiciliu, sau de ora. Stiu ca intotdeauna schimbariile sunt necesare, ca daca nu ar fi schimbari ne-am plictisi de atata rutina, dar eu tot reticenta sunt.
Acum s-a schimbat iarasi ora, o sa dorm cu o ora mai mult, dar ceasul meu biologic nu-i fixat inca, functioneaza pe vechiul principiu, si mi-e greu pana ma obisnuiesc. O sa mi se para ziua mai lunga la job, o sa fie intuneric cand plec de la job si cand ajung acasa, nu o sa mai am chef de iesiri, seara o sa mi se faca somn mai repede, dimineata ma voi trezi mai devreme.
Inca ceasul care-l am in casa nu l-am mutat, functioneaza pe vechea ora, ca sa mai atenueze din efectul produs de aceasta schimbare. Psihic ma simt mai linistita desi stiu ca realitatea e alta.
In cateva zile o sa-mi revin si apoi in martie iarasi o sa am plang ca cineva ne-a furat o ora si ca ceasul biologic e dat peste cap si trebuie resetat.
Voua va plac schimbariile? Va adaptati usor la schimbari?
O saptamana minunata sa avem!
Arhive
Despre mine…….
...din Ardeal, de la Cluj ...o persoana normala, sau care tinde spre normalitate ...o persoana simpla, dar totusi complexa... un muncitor pe plantatie... un om care invata zilnic sa lupte... o zambitoare... o persoana plina de viata!!!
despre mine......despre altii 
Comentarii recente