Fiecare dintre noi dorim sa pastram vii anumite momente din viata noastra. Si cum facem asta? Cred ca cel mai la indemana sunt fotografiile, mai ales acum cu noua tehnologie cand nu mai ai nevoie de aparat foto ci doar de un smarphone. Dar cu toate acestea se intampla ca acest obiect sa zaca undeva si sa nu poti imortaliza momentul. Sau chiar sa nu poti sa-l scoti in acel moment. Cum era atunci cand l-am intalnit pe sot sa-i spun, stop! Sa facem o poza pentru eternitate, sau atunci cand i-am dat viata, sa opresc doctorii sa fac poze. Sunt haioasa, stiu!
Si atunci ce faci? Atunci te folosesti de minte si incerci sa pastrezi viu acel moment memorabil. Desigur ca uitam mult dar sunt multe imagini importante clasate in mintea noastra.
Am si eu astfel de amintiri, desigur impactul emotional a fost puternic, altfel le uitam.
Tabloul de familie care e pictat in mintea mea arata asa: noi trei tinandu-ne de mana, mergand pe un drum usor serpuit.El e in mijlocul nostru si face legatura dintre noi doi (parintii). Imi pare cel mai sugestiv tablou pentru trei membrii ai familiei. E clar, mergem toti pe acelasi drum care uneori are anumite obstacole dar faptul ca ne tinem de mana arata cat suntem de legati si uniti inte noi.
Mi-as dori sa avem si o asemenea fotografie in albumul de familie, dar pana o realizam e acolo intiparita in suflet si minte.
Cred ca orice ar face omul in viata tot ajunge la o rutina. Cand mergeam la job aveam o rutina acum la jobul de mama tot am ajuns la rutina. Se pare ca nu scap nicicum.
Ma gandeam zilele trecute ca daca nu am avea copilul ne-am plictisi maxim; ne-am plictisi pentru ca ne-am obisnuit cu el, ca nu mai vedem si nu mai stim cum am putea sa ne desfasuram in lipsa lui.
Cand eram doar doi mergeam la job, ajungeam seara acasa, luam cina impreuna si povesteam verzi si uscate de la job, sau de prin lume adunate. Povesti aveam. Apoi butonam, ne uitam la tv, la filme, vedeam o emisiune cap-coada sau dormeam leganati la Vocea Romaniei sau alte emisiuni. Daca aveam pofta de ceva bun la 9 seara, rapid ne imbracam si mergeam pana la mall. Era liniste in casa, uneori mult prea liniste.
Acum? Acum e mult mai misto, avem un sef care ne face program, nu putem lua hotarari fara sa tinem cont de parerea si necesitatile lui. Dar seful asta e cel mai funny sef din lume, cu toate ca ne face program noua ne place. Cand il vedem pe el vesel si plin de energie stim clar ca asta ne dorim. Nu mai mergem la mall si la cumparaturi noaptea, nu vedem emisiuni cap coada si nici filme, stam la masa cu urechile ciulite, mereu in asteptarea comenzilor. Nu dormim decat pe reprize.
Nu ne plictisim deloc, ne place acest „trio magic”, ne place aceasta rutina, ne place sa radem, sa ne jucam, sa inventam, sa invatam unii de la altii. Casa noastra e mereu plina.
Nu-i asa ca deja vi se apleaca de atata buhuhu? in curand si mie, dar intai scriu postarea sapoi.
Clar suntem fascinati de americani altfel nu le-am imprumuta sarbatorile si ne-am bucura alaturi de ei. Daca vrem sa fim ca si ei atunci e un „must” desi totul se leaga oarecum.
Cand eram mica nu stiam de halloween dar cu toate acestea vara luam din gradina dovleci si ii transformam in Dracusori. Decupam frumos o parte din el, scoteam toti samburii, le faceam ochi, gura, nas si puneam inauntru o lumanare sau cateva paie carora le dadeam foc si ne minunam ce frumos se vede focul prin decupaje.
Imi amintesc ca eram in vacanta de vara alaturi de verisorii mei si ne jucam in curte si gradina la bunica, si ne vine noua cheful sa facem dracusori. Ne punem pe treaba si realizam cateva exemplare chiar reusite. Atunci cand esti copil nu te limitezi doar la o idee ci o idee naste alta idee, si asa ajungem noi sa punem dracusorul cu paie aprinse in poiata bunicii fara sa realizam ca la un metru jumate distanta era podul plin de fan.
Dupa ce am dat foc paielor din dracusor am aduna copiii de pe drum sa ne jucam v-ati ascunselea cu gandul de a-i speria. Cand ne jucam mai bine apare si bunica, cred ca i-a stat inima in loc cand a vazut cum ne jucam cu focul la o distanta infima fata de sura si fanul din pod. Ne-a amenintat ca o sa facem pisu in pat noaptea daca ne mai jucam cu focul si ne-a confiscat dracusorii drept pedeapsa.
Eu n-am sarbatorit niciodata halloweenul dar anul asta, la job, am dus un dovleac, l-am decupat frumos si am pus in el o lumanare, am avut si dulciuri cu aceeasi tema 🙂 Nu va spun ce miros de dovleac copt s-a facut in tot biroul si ce pofta ne-a starnit. Maine cred ca il punem la microunde si-l coacem de’adevaratelea.:)
In viata am incercat sa fac in asa fel incat sa nu am regrete, sa analizez inainte de a lua o decizie tocmai pentru ca nu am vrut sa regret mai tarziu ceva. Asta nu inseamna ca mi-a iesit intotdeauna, dar daca in acel moment am considerat ca cea mai buna alegere este cea facuta am zis stop regretelor. Am luat partea plina a paharului, am incercat sa gandesc pozitiv.
Zilele acestea m-a incercat un regret, as spune cel mai mare regret pe care il am pana acum, acela ca nu am un copil al meu.
Cand i-am vazut cum il asteapta pe Mosul, cum traiesc toate emotiile, cum se bucura si ce minunati sunt mi s-a umplut sufletul de emotie si mi-am dorit si eu.
Un film foarte frumos care a scos in evidenta cele trei lucruri esentiale ale vietii.
Mancarea!
Pentru mine mancarea e un subiect pe care imi place sa-l abordez mereu. V-ati gandit vreodata cate feluri de mancare sunt pe pamant? cate fructe sunt pe care nu le-ati gustat niciodata? cate bucatarii? cate retete? cate deserturi?
Mi-ar placea sa testez cat mai multe feluri de mancare, sa-mi cultiv gusturile, sa testez si alte bucatarii. Bucataria italiana e deosebit de gustoasa, pizza, paste, branzeturi, fructe de mare si tot felul de minunatii.
Mi-e mila de cele care tin dieta, care se hranesc cu apa plata cu lamaie si care isi refuza o asemenea placere, care refuza sa-si resfete simturile.
Eu recunosc ca sunt o gurmanda, ca imi place sa mananac dar sunt trista ca mi-am cultivat prea putine gusturi, ca sunt alimente pe care organismul meu le refuza, ca nu ma pot bucura de toate bunatatile culinare.
Ferice de toti cei care au ocazia sa guste cat mai multe bunatati culinare, care au ocazia sa guste tot felul de fructe, legume, seminte si dulciuri.
Am auzit ca s-a deschis un restaurant indian si in Cluj si sper sa am ocazia sa gust si din bucataria indiana. Am auzit ca au niste dulciuri foarte bune. Intai trebuie sa ma informez ce merita gustat si apoi sa ma duc sa incerc.
Pana in momentul de fata am avut noroc cu metabolismul bun de care dispun, cu arderile intense pe care le am astfel incat rare ori am renuntat la mancare. Cel mai greu mi-ar fi sa renunt la dulciuri.
Rugaciunea!
Rugaciunea are un rol foarte important in viata noastra. Credinta te ajuta sa traiesti in echilibru, echilibrul emotional care este foarte important. Impacarea cu tine insuti e esentiala in viata ficaruia dintre noi.
Fiecare isi alege modul in care se roaga, pot fi rugaciuni scurte sau pot fi rugaciuni lungi, important e sa ne rugam. Fie ca iti faci semnul Crucii cand iesi din casa sau spui un Doamne ajuta! tot rugaciune este.
Meditatia deasemenea este o forma de rugaciune, de gasire a echilibrului interior, de cunostere, de implinire sufleteasca.
Sunt lucruri care ne ajuta sa ne triam viata mai frumos, care ne fac sa fim mai buni, mai toleranti, care ne dezvolta foarte mult rabdarea.
Rugaciunea e hrana spirituala, nu doar trupul trebuie hranit ci si sufletul. Daca nu-l alimentam riscam sa pierdem tot echilibrul care-l avem.
Dragostea!
Cum sa traiesti altfel decat iubind? Fie ca-i vorba de parinti, prieteni, familie, iubit, sot, copii, animale, flori, natura, etc fiecare dintre noi avem acest sentiment numit dragoste.
Un sentiment foarte frumos, care trebuie mentinut toata viata. Focul dragostei trebuie alimentat mereu. Fara dragoste suntem nimic.
E un sentiment atat de nobil care-l simtim din prima clipa de viata, pe care-l purtam in suflet apoi toata viata.
Dragostea e totul si la fel cum nu pot trai fara mancare, fara hrana sufleteasca evident ca nu pot trai fara dragoste.
La toate acestea as mai adauga un lucru esential in viata – un copil. Cred ca e cea mai mare minune din viata unui om. Consider ca nu exista bucurie mai mare pentru parinti, si in general pentru oameni decat nasterea unui copil. Atunci te simti pe deplin implinit ca si om.
Mananca, roaga-te, iubeste si da viata unui copil si atunci vei fi pe deplin implinit si nu o sa simti ca ti-ai irosit viata.
Pentru cei care n-au vazut filmul il recomand cu draga inima pentru ca merita vazut si acum este un moment prielnic avand in vedere faptul ca primavara inca n-a venit si e relaxant de weekend.
Stiu ca am trecut de perioada in care ne jucam cu papusile sau cu masinutele. O mai facem si acum dar asa rar, nu zilnic. Sufletul de copil ni-l pastram acolo intact, ne ajuta de multe ori si e bine ca-l avem. Multe suflete sufera si de aceea va invit sa intindeti si voi mana si sa va alaturati campaniei sa donam o jucarie pentru un copil nevoias, campanie sustinuta de Diverta. Eu am preluat mesajul de la Dono – Doneaza o jucarie pentru un copil fara jucarii- Campanie Diverta.
„Campania Diverta isi propune si va propune urmatoarele lucruri:
De aveti acasa o jucarie veche, uitata de copilul vostru ce are altele multe si frumoase, duceti-o incepand cu acest week-end la orice sediu Diverta din orasul vostru. Asa, cand aveti un drum pe acolo ca sa va mai luati o carte ori un caiet. Veti primi un discount de 15% la cumpararea unei jucarii noi din magazinele partenere.
Toate jucariile stranse vor ajunge la copii ce au putin ori nu au deloc.”
Ajutati mult si daca postati acest mesaj pe blogurile voastre sau in alte retele de socializare.
Impreuna putem! zambetul unui copil conteaza foarte mult!
Poate e o caracteristica de zodie sau o caracteristica a romanilor, nu stiu exact, cert e ca la mine acest simt este foarte bine dezvoltat e ca si cum ar fi un al 11lea simt.
Cu ceva timp in urma participam la o discutie, sau mai bine zis eram si eu de fata, legata de simtul proprietatii. Se spunea despre romani ca au simtul proprietatii si ca restul Europei nu-l are. M-am gandit atunci sa intervin sa spun ca nu-i adevarat ca toti avem simtul proprietatii dar am tacut pentru ca eu am acest simt atat de bine dezvoltat incat argumentele mele ar fi fost in zadar spuse.
Se poate sa fie la mine si zodia care e una de pamant, una legata de casa si familie sau poate asa sunt eu.
Nu stiu voi cum sunteti dar eu am casa mea – nu neaparat ca si proprietate in acte ci ca si fapt. Acasa toate imi zambesc, acasa ma simt cel mai bine, chiar daca sunt singura, sunt in elementul meu. Acasa e acasa.
Apoi am acasa-acasa – aici e locul unde m-am nascut, e parte din sufletul meu, sunt parintii, sunt drumurile si cararile care le stiu ca si palma. In patul meu de acasa-acasa dorm la fel de bine ca si in cel de acasa.
Orasul meu- Clujul- n-as pleca niciodata de aici, iubesc orasul asta,cum sa ma mut? aici e viata mea, am atatea amintiri aici incat ma simt legata ca si cu lanturi de acest oras.
Strada mea- primarul inca nu stie dar poate ii fac o vizita si ma ajuta sa-i schimb numele, mi-a fost profesor in facultate asa ca ar putea sa-mi faca o favoare.
Statia mea – pai normal ca am statia mea, e statia in care cobor si urc. Toti o stiu de statia lui Lilly, bine cei de la RATUC nu stiu dar le-as putea propune sa inregistreze pe robot „urmeaza statia lui Lilly”.
Autobuzul meu- conserva verde care ma duce dimineata la servici e autobuzul meu, uneori vin si fetele cu autobuzul meu. Are multe scaune si incape multa lume chiar si pe cei de la Pata Rat ii las sa circule cu el. Stiu ca sunt de’treaba. 🙂
Sa mai continui? Cred ca e deajuns sa va dati seama de al 11lea simt al meu.
Sa nu credeti ca sunt asa de bogata pentru ca mai sunt lucruri care mi le-as dori in proprietatea mea: iubit, masina, copil…….etc
Voi cum sunteti? Ce proprietati detineti? Ce simturi aveti?
Ajungi sa-ti intalnesti jumatatea, realizezi ca e acel ceva ce-ti implineste sufletul, simti ca e aerul care-l respiri, simti ca daca nu vorbesti intr-o zi cu el nu poti dormi, cand te uiti in ochii lui te topesti, sti dinainte ce isi doreste si ce vrea sa spuna, iti face placere sa faci multe lucruri cu el: plimbat, curat, mancare, vazut filme, etc…, simti ca toata lumea e a ta, simti ca inima ta bate in acelasi timp cu inima lui, ii iubesti mai mult defectele decat calitatile, te bucuri de orice mica surpriza care ti-o face, te simti protejata cand te trezesti dimineata in bratele lui, iti place cum sforaie ti se pare ca e ca si o melodie de leagan si nu te deranjeaza, il iubesti asa cum e, il pui mereu pe el pe primul loc sapoi pe tine, ii iubesti familia si prietenii, imparti totul cu el si bune si rele, iubesti sa-l rasfeti si sa ai grija de e, iubesti sa fi modelata de mainile lui, iubesti sa iubesti.
El e THE ONE si vrei sa-ti petreci toata viata alaturi de el, defapt nici nu-ti mai imaginezi viata fara el, toate se invart in jur lui si in jurul tau, esti in al noualea cer si cand iti pune inelul pe deget simti ca te implinesti, ca asta ti-ai dorit toata viata, viata ta are alt sens dar nu te sperie nimic. Sti ca iubesti si esti iubita si restul nu mai conteaza.
Apoi ajungi sa faci pasul cel mare, spui da, iti imparti viata cu el, totul e lapte si miere, totul e asa cum ai visat sau poate ca uneori nici n-ai indraznit sa visezi ca toate aceste lucruri bune ti se vor intampla tie. Apreciezi totul si te bucuri de toate lucrurile frumoase si mai putin frumoase care ti se intampla.
Ajungeti sa va doriti mai mult, sa aveti un copil, sa va inmultiti dragostea, sa treceti la o noua etapa a vietii. In timp prioritatile se schimba, copilul devine mai important, dragostea trebuie inmultita sau impartita cu toti cei din familie. Apare rutina, pierzi din entuziasmul care l-ai avut la inceputul relatiei, uiti sa mai iubesti, iti doresti ce ai avut la inceput, ajungi sa te gandesti ca vrei altceva, si poate si concretizezi asta.
Din diferite motive (pot fi multe) ajungi sa pui punct relatie, casatoriei, ajungi sa nu-ti mai pese, ajungi sa zici gata vreau altceva, sa zici ca nu mai iubesti si ca vrei sa iubesti pe altcineva.
Si aici apare furtuna, arunci in stanga si in dreapta vorbe grele, nu-ti mai pasa de ea, nu-ti pasa ca ranesti si copilul, nu-ti pasa ca-ti speli rufele in strada, nu-ti pasa ca te afisezi cu o fufa care iti vrea doar banii sau o partida buna de sex, ea e vinovata pentru tot, ajungi sa o urasti.
Partea asta eu nu o inteleg, nu inteleg de ce faci scandal? de ce nu poti sa vorbesti calm si relaxat despre probleme, de ce nu poti gasi solutii care sa fie bune pentru amandoi, de ce nu te poti desparti fara atata tam-tam, fara atatea vorbe aruncate la nervi care ranesc si dor.
Nu e simplu pentru tine ca femeie sa ramai singura, cu un copil pe care trebuie sa-l cresti, sa-l educi, sa-l intretii, sa reusesti sa te mentii pe pozitie, sa lupti cu toti si cu toate. Mai ai nevoie si de cearta? Nu esti destul de suparata? Mai vrei scandal? Vrei sa nu mai poti da ochi niciodata cu el?
Sti ca iti e greu sa renunti la el chiar daca nu mai e la fel de atent ca la inceput, chiar daca te mai certi din cand in cand, in sufletul tau ramane un gol imens care probabil nu o sa-l mai umpli niciodata, cazi in depresie si doar cu ajutorul altora o sa te mai poti pune pe picioare.
E o etapa grea din viata voastra. Nu-i mai bine sa te desparti fara cearta, fara vorbe urate, sa imparti sarcinile chiar daca sunteti despartiti si aveti un copil, sa aiba si el grija de el, nu sa-l purtati prin tribunale si sa-i distrugeti sufletul, sa-l traumatizati.
Asta e parerea mea, daca nu ma mai vrei nu vreau sa-ti stau in cale, o sa plang cand tu nu o sa ma vezi, o sa-mi fie greu, o sa fiu deprimata, dar hai sa discutam, hai sa facem pace, sa ramanem in relatii bune si sa ne continuam viata. Mie nu-mi plac scandalurile, certurile, tipetele, urletele, prefer linistea si pacea, prefer sa las de la mine dar sa pot dormi noaptea.
De ce se transforma iubirea in ura? Cum poti sa urasti pe cineva pe care l-ai iubit atata? sau poate aici e cheia, cat l-ai iubit? cat te-a iubit?
Nu-mi doresc sa ajung in acest punct niciodata dar nu stiu ce-mi rezerva viitorul dar sper sa am coloana vertebrala si sa actionez exact cum gandesc acum.
De despartiri am avut si eu parte dar daca ne vedem pe strada ne salutam, ne intrebam ce mai facem si ne continuam drumul, am ramas in relatii bune, nu ne-am aruncat vorbe grele si urate, am zis punct si am continuat sa-mi vad de viata mea. N-as putea trai cu ura in suflet, n-as putea sa ajung sa transform iubirea in ura.
E vremea colindelor! mi se umple sufletul de bucurie. 🙂 pot sa zambesc cu gura pana la urechi.„Florile Dalbe” e o colinda care-mi place mie foarte mult, care o fredonez mereu in preajma Craciunului. Astazi am trait emotia Craciunului. Acea emotie care o aveam cand eram copil, cand asteptam cu nerabdare ziua de ajun, sa impodobim bradul, sa impodobim casa cu cele mai alese tesaturi si podoabe, cand asteptam momentul sa putem pleca la colindat, cand pe toate drumurile rasunau colinde, cand ne ingheta nasul si mainiile in straie de sarbatoare, cand nu conta ca ninge sau ploua, ca-i zapada sau noroi, cand nu existau piedici care sa te tina in casa. Nu stiu daca voi ati trait asemenea emotii, dar pe mine si acum ma infioara Sarbatoare Craciunului, emotia bucuriei si inocenta copilariei, sentimente traite la cele mai inalte cote.Astazi la job am fost colindati, am primit colindatori. E vorba de un grup de preoti ortodoxi de la parohiile din imprejurimi care au venit sa ne aduca bucuria Craciunului putin mai repede. Afara ningea ca in povesti cu fulgi mari, pufosi, biroul era plin de oameni, toti care lucram pe plantatie (cam 50 de persoane), bradul era impodobit, mirosea a portocale, colindatorii colindau. Ce sa-ti doresti mai mult? Atmosfera de vis! M-am emotionat, am simtit un fior pe sira spinarii, si ochii mi s-au umezit. E minunat ca in rutina de zi de zi sa se intample ceva si pentru suflet, sa simti emotia Nasterii Domnului, sa-ti amintesti de Craciun, sa traiesti emotia de alta data.Multumim pentru colinda si pentru ziua minunata! Pisi: Mosule eu ti-am scis sa ne aduci zapada, vad ca mi-ai ascultat dorinta, multumesc, dar azi dimineata fetele la job m-au certat au zis ca-i doar vina mea ca mi-am dorit zapada, si sa-ti spun ca momentan ne ajunge, dar mai vrem si in ziua de ajun si de Craciun.Multumesc Mos Craciun! Astept si celelalte cadouri 🙂
Arhive
Despre mine…….
...din Ardeal, de la Cluj ...o persoana normala, sau care tinde spre normalitate ...o persoana simpla, dar totusi complexa... un muncitor pe plantatie... un om care invata zilnic sa lupte... o zambitoare... o persoana plina de viata!!!
despre mine......despre altii 
Comentarii recente