Traditional romanesc!

La mine in familie este o traditie atunci cand taiem porcul. Face mama o tochitura cu mamaliguta foarte buna din carne proaspata de porc. Am primit pachet saptamana aceasta si printre altele a fost si carnita proaspata de porc. Cand am vazut-o am si inceput sa salivez la gandul unei tochituri cum numai mama stie face (mamele fac cel mai bun, se stie 🙂 ) dar m-am hotarat sa incerc si eu.

Iata ce a iesit:

– tochitura de porc

– mamaliguta

– si un pahar de vin rosu langa

– desert- chec cu visine

Sa va dau si reteta?

Tochitura de porc cu mamaliguta

Se taie marunt o ceapa si carnita de porc. Se pune intr-o tigaie un pic de untura de porc sau putin ulei cat sa acopere fundul si o jumatate de cana de apa. Se pune pe foc pana scade. Apoi se adauga o lingura de pasta de ardei, sare, si o cana de apa si se lasa sa fiarba la foc mic. Din cand in cand se amesteca sa nu se prinda de fundul tigaii.

Intr-o oala se pune apa la fiert. Cand fierbe apa se pune sare si faina. Faina se lasa asa usor in apa, pana reusesti sa o pui deasupra pe apa. Sa faci sa pluteasca (nu stiu explica- ca si un castel de nisip care pluteste pe apa). Se lasa 10-20 minute sa fiarba. O sa arate ca un cocolos mare care fierbe.

Inainte de a freca mamaliga cu sucitorul se ia putin din apa fiarta cu faina de mlai si se adauga peste tochitura. Apoi se freaca mamaliga pana se formeaza cocolosul.

Daca vi se pare ca tochitura e prea subtire se face o ingrosala. Se ia o lingura de faina, se adauga o lingura de bulion si 2-3 linguri de lapte si se amesteca. Aceasta compozitie se pune peste tochitura. Se mai zbrobeste 1-2 catei de usturoi si se adauga in tochitura. Se mai adauga sare si piper dupa gust.

Se serveste calda alaturi de niste castraveti murati si un paha de vin rosu!

PS 1 Cred ca stiu mai bine sa fac decat sa explic cum se face. 🙂 Mie mi-a iesit foarte buna, nu chiar ca si a mamei, dar am primit aprecieri din partea cuiva care a gustat.

PS 2 Primesc cereri in casatorie 😉

Pofta buna!

 

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , ,

19 gânduri despre „Traditional romanesc!

  1. Dragos FRD 05/12/2010 la 8:58 Reply

    Faianta d-aia am si eu in bucatarie! Sanex…
    „Se pune pe foc pana scade”. Scade pâna când ce???
    „Sucitorul”? 🙂 🙂 🙂 Asta ar fi facaletul, nu?
    Mai, nu stiu cum gatesti, dar relatarea a fost grozava, m-am distrat copios.
    Dar….daca ai primit aprecieri din partea cuiva care a gustat, cum de mai primesti cereri in casatorie?

  2. Lilly 05/12/2010 la 10:13 Reply

    Sanex- di la Cluj 🙂
    Pana scade apa 🙂
    sucitorul e facaletul, dar la noi asa se zice, trebuia sa scriu asa cum vorbesc, adica cu regionalisme, sapoi sa vezi daca intelegeai ceva (numai ca e foarte greu sa scriu cum vorbesc, in dulcele grai ardelenesc)
    ma bucur ca te-ai distrat, asta era si scopul 🙂
    pentru ca cine a apreciat e deja luat 🙂 asa ca lista ramane deschisa, oricum nu se inscrie nimeni 😉

  3. Nice 05/12/2010 la 11:00 Reply

    Vreau si eu o portie? Ma inviti la Cluj, ca tot e soare si frumos si, in plus, vad ca se mananca bine. :)) Super articolul, m-am distrat copios la final. La fel ca Dragos…

  4. Lilly 05/12/2010 la 11:15 Reply

    Sigur ca te invit la Cluj si pe tine si pe Dragos, sa vedeti ca nu stiu eu vorbi si explica bine, dar ca stiu gati mai bine 🙂
    ma bucur ca te-ai amuzat 🙂

  5. Nice 05/12/2010 la 11:22 Reply

    Pai…totul arata foarte apetisant, iar mie mi-e foame oricum. :)) Venim! 😀

  6. Lilly 05/12/2010 la 11:24 Reply

    🙂 va astept cu drag!

  7. Dragos FRD 05/12/2010 la 17:00 Reply

    Vad ca pentru tine faptul ca nu se inscrie nimeni e un motiv de bucurie…ah!, da, de fapt stai ca mi-am amintit…ziceai ca esti asa de ocupata incât n-ai avea timp si de un prieten…in acest caz bucuria e de inteles 🙂 🙂 🙂

  8. Lilly 05/12/2010 la 17:36 Reply

    Pai nu-i motiv de bucurie Dragos, dar uite ca nimeni nu se inscrie, is prea scortoasa?

  9. Dragos FRD 05/12/2010 la 20:37 Reply

    Mie nu mi s-a parut ca ai fi scortoasa. In afara de doza de fudulie specifica oricarui ardelean 🙂 , in rest, atâta cât te-am cunoscut, nu vad ce ti s-ar putea reprosa dpdv al … hmmmm… scoartei. Ah, da, mi-am adus aminte, poate ca te enervezi cam repede la apelativul ‘papusica’….

  10. Lilly 05/12/2010 la 20:42 Reply

    multumesc 🙂 „papuse” nu-mi place sa mi se zica :)))

  11. artificiality 06/12/2010 la 11:34 Reply

    Vreau checul, vecino! 😀

  12. Lilly 06/12/2010 la 21:06 Reply

    Bine ai venit artificiality!
    acum nu mai este dar facem altul si te poftesc 🙂

  13. artificiality 07/12/2010 la 9:53 Reply

    Dacă ştiam să fac, făceam şi eu de câteva ori, dar n-am nici talent nici înclinaţie spre aşa ceva. Bine, se mai găseşte la Carrefour, Billa, Metro, Real, etc, dar nu se compară …

    În plus la ce vreme e în Cluj, nu prea îmi arde mie de plimbări prin oraş după chec :p

  14. Lilly 07/12/2010 la 17:21 Reply

    poate ai inclinatii spre altceva 🙂 dar nu-i greu sa faci nici chec 🙂
    prajitura casei de la alka e un desert foarte bun 🙂 de cumparat si papat
    daca ninge o sa iesi din casa?

  15. artificiality 07/12/2010 la 20:35 Reply

    Desigur… am exagerat cu plimbările, şi azi am venit din Zorilor până în Mănăştur pe jos…

    Eh, pentru o prăjitură bună, aş face şi mai mult 😀

  16. Lilly 07/12/2010 la 21:04 Reply

    deci iti plac dulciurile dar si plimbarile :)cand mai fac prajituri te invit 🙂

    • artificiality 08/12/2010 la 8:10 Reply

      Eh, au început să-mi placă multe lucruri în ultima vreme, dar plimbările au fost mereu în top. Nu-i nimic mai liber decât senzaţia că poţi merge oriunde 🙂

  17. Lilly 08/12/2010 la 18:25 Reply

    poate scri un post despre ceea ce-ti place 🙂
    plimbari si iarna? sau nu conteaza, nevoie de libertate e permanenta?

  18. artificiality 08/12/2010 la 21:51 Reply

    Hmm, am învăţat să găsesc plăceri în mai multe lucruri, să rafinez ce ştiam deja şi să fiu tot mai deschis cu mine. În esenţă, abia acum încep să mă cunosc cu adevărat, de vreo 2-3 ani.

    Poate voi scrie ceva şi despre ‘plăceri’ , dar e un subiect vast.

    Nevoia de libertate, da. Dar nu libertatea de a face orice, ci de spaţiul meu, în care pot fugi dacă simt nevoia, sau de timpul meu, în care să mă adun.

    Plimbări… oricând. Desigur, cu companie e mereu altfel 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: