Imi amintesc ca in facultate, in sesiune, chiar daca aveam la dispozitie 7 zile de invatat pana la examen tot o lalaiam si pana la urma invatam in ultimele 3 zile si ingrasam porcul in ajun. In prima zi abia citeam 1-2 cursuri si orice era atractiv doar invatatul nu. Parca atunci aveai cel mai mare chef de gatit, de facut curat, de urmarit emisiuni care nu le-ai urmari dealtfel. Stresul examenului si timpul limita scotea din noi forte nebanuite, energie si chef de invatat in seara dinaintea examenului. Parca strans cu usa functionam perfect.
La job e oarecum la fel, daca ai un timp limita pana cand trebuie sa finalizezi un proiect, o tot lungesti si tot parca pe ultima suta de metri iti vine inspiratia, gasesti forta si resursele necesare sa dai ce ai mai bun din tine. Te gandesti ca asa functionezi tu.
Dar atunci cand sefii iti paseaza multe sarcini, ai multe proiecte, si toata lumea trage de tine ajungi sa te epuizezi si stressul si timpul limita alocat predarii unui proiect nu reusesc sa scoata din tine ideile cele mai bune, nu te ajuta sa-ti depasesti limitele ci mai mult ajungi sa faci greseli, sa nu te poti aduna, sa te afunzi tot mai tare in mol si sa nu mai vezi luminita de la capatul tunelului.
Credeti ca sefii atunci cand iti paseaza multe sarcini vor sa te ajuta sa-ti depasesti limitele? sa vada cat rezisti la stress? vor sa dai ce ai mai bun din tine? sau nu le pasa de tine, ei vor rezultate ca doar de aia te platesc?
Tag-uri:examen, facultate, forta, greseli, inspiratie, lumina, proiecte, rezultate bune, sefi, stress, timp limita
despre mine......despre altii 
Un şef care ştie să-şi motiveze angajaţii încearcă să-i ajute pe angajaţi să-şi depăşească limitele şi să devină mai productivi (sau cel puţin aşa învăţăm noi la şcoală, nu ştiu cât se aplică asta în realitate, btw aşa ar trebui să fie un şef adevărat). Celorlalţi nu le pasă de tine, vor doar să ai rezultate şi atât.
sefii incearca sa faca performanta, putini sunt cei carora le pasa, ei merg inainte cu cei puternici, cu cei care pot face performanta, cel putin asta vad eu ca se intampla in realitate
putini sefi care isi motiveaza angajatii, putini cei carora le pasa 🙂
Cu mare parere de rau marturisesc ca nu am avut pana acum sefi carora sa le pese de angajati. Cel putin de mine…si nu vreau sa ma victimizez, spun exact cum am perceput atitudinea lor. Este adevarat ca nici nu am lucrat prea mult la particulari. 😛
asa se spune ca nimeni nu e de neinlocuit, multi asteapta sa ne ia locul, si atunci e musai sa acceptam comportamentul sefilor, e musai sa ne supunem fara sa cartim
poate o sa vina si vremuri mai bune! 🙂
[…] “Dacă simți că trebuie să te schimbi, asta trebui să faci, nu te schimbi că vor alții ci că tu simţi” Lilly […]