Fiind copil paduri cutreieram!

Nacuta intr-o zona de deal, cu campuri inverzite si paduri frumoase atunci cand eram copil cutreieram toata ziua padurile dupa viorele si flori de paste primavara, dupa ciuperci si fragi vara, dupa mure si zmeura toamna, sau doar asa in plimbare iarna,in duminici si sarbatori.

Padurea si dealurile pentru noi copiii satului era ca si parcurile sau alte locuri de distractie pentru copiii orasului.

Toate acestea mi se pareau normale, faceau parte din peisaj, mie mi se parea foarte interesant sa vad un parc sau un lac, sa stau toata ziua la tv urmarind filme, in special dupa revolutie sau sa gust din viata de oras.

Avand rude pe la Bucuresti acestia atunci cand ajungeau in vacanta sau concediu la noi cutreierau padurile si dealurile, isi umpleau plamanii de aer curat si proaspat de padure, culegeau plante pentru ceaiuri, se bucurau de libertatea oferita de viata la tara si de toate minunatiile oferite de natura.

Mie mi se pareau ciudati ca nu vor sa leneveasca uitandu-se la tv si ca vor sa cutreiere toata ziua dealurile, sa strige ca sa auda ecoul facut de padure , sa se joace cu animalele din curte, sa bea lapte de la stana, sau proaspat muls de la vacute.

Intr-un an au sosit la noi  o verisoara cu sotul si copilul de 7 ani chiar la ora la care mama mulgea vaca in poiata. Acesta fiind nascut si crescut printre asfalt uri in momentul in care a vazut ca mama mulge vacuta a exclamat” mama te rog sa vi sa vezi cum matusa chinuie vacuta!”, el asta credea ca face, pentru el laptele era de la magazin nu de la vacuta. Evident ca noi am ras de el neintelegand ca pentru el era o noutate. Nu va spun ca urmatoarele zile care le-a petrecut la noi a stat alaturi de vitelus in poiata si alaturi de purcelusi in cotet. Mergea pana in gradina aducea putina iarba si le dadea sa manance. era foarte incantat, nu-I venea sa credea ca a ajuns sa hraneasca animale. Evident ca si vitelusul s-a imprietenit cu el si cum il lasa singur cum incepea sa planga si mugea pana se intorcea iarasi langa el.

A plecat de la noi plangand si asteptand cu mare interes urmatoarea vara sa se reintoarca la libertatea care o oferea viata la tara.

Ei se bucurau ca pot manca fructe si legume proaspete direct din gradina care au un gust deosebit, ascultau trilul pasarilor, se bucurau de ploile calde de vara, de tunete si fulgere.

Am inteles asta mult mai tarziu, cand am ajuns si eu sa locuiesc la oras, cand am inlocuit dealul cu parcul, fructele si legumele proaspete de gradina cu cele din hypermarcheturi.

Fiind copil nu am inteles asta. Mi se parea ca toate astea mi se cuvin, nu puteam sa apreciez ca defapt sunt niste daruri imense de care nu toata lumea beneficiaza.

Intotdeauna ne dorim ceea ce noi nu avem, apreciem ceva atunci cand pierdem, ne dorim mereu ceea ce au altii, nu stim sa ne bucuram de ceea ce avem noi.

Post inspirat de la Dragos.

Niste poze de acasa-acasa:

Tag-uri:Bucuresti, ciuperci, cutreieram, dealuri, duminica, ecou, fragi, fructe, lapte de la stana, legume, padure, sat, vacuta